January 24, 2018     Florin Dumitrescu

Oda micului Stalin

Distribuie acest articol

Functia asta de secretar general ni se trage de la tovarasul Stalin. Era pozitia, ca nu i-as zice demnitatea, pe care el o ocupa in Partidul Comunist. In timp ce Presedinte era tovarasul Lenin, secretarul general se ocupa de treburile marunte si neimportante cum ar fi organizarea alegerilor si numaratul voturilor, numirea functionarilor din executie, intocmirea listelor cu dusmanii poporului, din astea. Tovarasul Stalin i-a dat importanta acestei functii, iar importanta asta ne bantuie inca.

Nu voi inchina o oda tovarasului Stalin! Amintirea acestui paranoic de un sadism feroce, talhar la drumul mare devenit peste noapte conducatorul atotputernic a sute de milioane de oameni nu poate face decat sa imi creasca aciditatea gastrica. E adevarat ca oda pe care o inchin secretarului general din zilele noastre nu e de natura sa o regleze foarte bine. Da, voi vorbi de secretarul general din administratia publica romaneasca, de omnipotentul si  atoatestiutorul secretar de Consiliu local mai precis.

Personajul acesta este foarte important pentru dezvoltarea urbana – sau rurala – a localitatilor si gasesc potrivit acest blog pentru scurta mea analiza.

Functia asta a fost inventata, copiata am putea spune, de tovarasul Iliescu in primii ani post-revolutionari. Vajnicul nostru conducator stia el unele chestii, studiate poate la Universitatea Frunze din Moscova sau la schimburile de experienta din anii ’60 si ’70. Urmau sa fie organizate alegeri locale. Comunitatile locale trebuiau sa isi aleaga conducatorii, primarii si consiliile locale. Ori comunitatile locale nu mai puteau fi controlate la fel de bine ca inainte. Exista riscul ca tara sa se trezeasca cu o puzderie de alesi cu viziuni diverse, cu interese mai apropiate de ale celor care i-au ales si mai indepartate de viziunea liderului maxim, poate chiar de dreapta. Tovarasul si-a amintit de celebra axioma “Controlul poporului prin Partidul Comunist, controlul Partidului Comunist prin Comitetul Central si controlul Comitetului prin Secretarul General”. Si atunci a fost inventat secretarul consiliului local.

Secretarul este un functionar public angajat de Prefect, care la randul lui este numit de Guvern. In fapt secretarul este omul guvernului. Secretarul asta e cel – de multe ori singurul – care are studii juridice si se ocupa de redactarea Hotararilor locale, de organizarea treburilor executive ale Consiliului local. Nefiind ales, de multe, de prea multe ori el ocupa aceasta functie pentru multa vreme si dobandeste o experienta semnificativa. O experienta semnificativa inseamna oriunde, dar mai ales aici, o putere semnificativa. Intr-o tara conservatoare, ierarhizata si obedienta  cu e patria noastra aceasta influenta este extrem de dura. Cu timpul – ori chiar de la inceput –  secretarul sugereaza Hotararile locale si are putere determinanta in angajarea altor functionari sau aplicarea unor proceduri – cele legate de inregistrarile agricole, fiscale sau cadastrale privind bunurile taranilor de pilda. Un fel de mic Stalin in catunul lui. Primarul ori Consiliul local nu il pot destitui tot asa cum nu ei l-au angajat. Pot convietui in conflict sau buna intelegere si nimic mai mult. Primarii si consilierii vin si pleaca, niste ambitiosi pe care  lacomia ii duce uneori la pierzare inainte de vreme – dar discretul – prin statut mai adesea si nu prin personalitate – secretar ramane. El le face si desface departe de orice control democratic al comunitatilor locale. Nici astazi – cand totul a devenit disecat, analizat si de multe ori improscat – nu se prea vorbeste de el, si nu prea se stie care e treaba lui pe acolo. Un fel de Statul Pararel, dar in alta parte decat ne asteptam sa fie.

Nu stiu daca asta era strategia tovarasului Iliescu din primul moment sau daca lucrurile au devenit in halul asta pentru ca traim in Romania. Dar este o certitudine ca acesti mici Stalini exista si isi fac meandrele incalcite si paguboase in tara asta. Eu tot dau de ei de multa vreme, dar decalajul din ce in ce mai mare intre Romania mea si Romania lor m-au indemnat sa scriu despre asta abia acum. Poate nu ar strica sa ii privim in ochi!

Disclaimer:  Poate ca nu ar trebui sa generalizez. Exista oameni de treaba destui in tara asta iar unii dintre ei sunt si secretari de consiliu local. Si poate ca incearca sa isi faca treaba cat pot de bine sau poate ca nereusind asta au plecat de mult de acolo. Nu toti sunt niste mici Stalini, poate ca unii sunt stilul Gorbaciov iar altii Pol Pot iar cativa au o viziune occidentala. Asta trebuie spus. Dar multi, prea multi merita priviti in ochi – in fata sau peste umar -cu manie.  

Sectiunea comentarii

Anunta-ma cand
avatar
wpDiscuz

Revista Ta de Educatie in Imobiliare si Constructii


Autor

Florin Dumitrescu Linked In

Eu sunt Florin Dumitrescu si cred ca am o mare doza de naivitate si idealism. Idealism si naivitate. Desi pare o prezentare tinuta la Asociatia Idealistilor Anonimi, de fapt nu e decat o justificare, poate neverosimila a crearii acestei reviste. Da. Am creat aceasta revista in speranta naiva de a indrepta lucrurile (care trebuie sa recunoastem, nu merg foarte bine) in afacerile imobiliare.

Cere sfatul nostru

Autor