July 4, 2010     Florin Dumitrescu

3-0

Eins: Alpii Austriei, zapada inca pe culmi, autostrada impecabila marcata si curata, sosele perfecte, semnal full la telefon, supermarket in dreapta, benzinarie cu service in stanga.

Unu: Carpatii Transilvaniei, zapada topita in intregime, poate ramasa putin pe Fagaras dar murdara, autostrada in constructie de mult, sosele cu gropi si ceva semafoare de santier, dar nu multe, semnal la telefon cand si cand, mai mult fara semnal, supermarket daca ocolesti orasul care nu are centura.

Zwei: Pensiune familiala, adica fiecare familie are pensiunea ei, fiecare sat are zeci de pensiuni fiecare cu familia ei, fiecare unice, fiecare curata si dichisita, traditie si bucatarie traditionala.

Doi: Pensiune familiala, adica a familiei unui politician de la Bucuresti, fiecare pensiune cu politicianul ei, cam la zece-cincisprezece sate o pensiune, unele curate, altele nu, traditie si bucatarie traditionala.

Drei: Aprilie in afara sezonului, miercuri in mijlocul saptamanii, nici o sarbatoare legala sau religioasa, cautam 3 ore si mergem 40 de kilometrii pentru a gasi un loc liber intr-o pensiune, cu greu gasim.

Trei: Iulie in mijlocul sezonului, vineri seara la inceputul week-endului, liber peste tot, cu greu gasim ce vrem.

Eu zic ca e drei-zero pentru ei. Voi ce ziceti?

Daca e vara si va intereseaza daca ne tine scorul si atunci cititi si Legea lui Lavoisier.

February 15, 2010     Florin Dumitrescu

Tarana esti si in tarana te vei intoarce

5_Dubai crisisEl e cel mai mare speculant imobiliar al tuturor timpurilor.

Numele lui este Mohammed bin Rashid al-Maktoum si e emirul Dubaiului si vicepresedintele Emiratelor Arabe Unite. Sursa bogatiei sale, petrolul si disperarea unei economii globale si care nu vrea sa scape in ruptul capului de vechile obiceiuri energetice.

Bogatia sa, nascuta din lacomia lumii occidentale a fost timp de decenii investita intr-o la fel de nesanatoasa lacomie in cea mai mare speculatie imobiliara a tuturor timpurilor: constructia orasului Dubai, in mijlocul desertului, departe de sursele de apa naturala si in afara cailor de comunicatie internationale. Sfidand orice regula de dezvoltare strategica a unei asezari urbane au fost construite imense hoteluri de lux si cartiere de afaceri, terenuri de golf si complexe industriale. Citeste continuarea Tarana esti si in tarana te vei intoarce

December 13, 2009     Florin Dumitrescu

Ciulini, Baragan, nostalgia comunismului

Slobozia in stanga. Ajung in Amara. Statiune… stiati? Toamna, galben, rosu, verde tarziu, incepe frigul.

Surprins. Totul curat, la locul lui. De 30 de ani la locul lui. Trei hoteluri ceausiste. Unul pustiu, al sindicatelor. Unul de negasit. Unul pare populat. Hotel Ialomita. De departe, renovat, aer conditionat, zugravit rosu, albastru, alb. De aproape… populat. Oameni in varsta. Probabil de 30 de ani pe aici.

In fata, parc galben, rosu, verde tarziu, statuie cu fata. In dreapta, parc, foisoare, locuri de joaca pentru copii, camping, alei, acces spre plaja. In spate, Splendid Beach, lacul Amara, nisip, umbrelute, hidrobiciclete, barci, pontoane, chioscuri, foisoare. Totul curat, la locul lui. De 30 de ani la locul lui.

Intru. Receptie, salon mare, salon mic. Mai incolo, restaurant, bar de zi, bar de noapte. Merg mai departe, minimarket, tot ce vrei. Apoi surprins cu sah, rummy, table, domino, puzle. De inchiriat cu 2 lei.

Centrul de tratament e la subsol. Piscina cu apa calda, piscina cu apa rece, namol sapropelic, Pell-Amar, masaj, hidromasaj, sauna, fizioterapie, ajunge.

Urc la etaj. Holuri renovate, lambriuri, huma, vopsea de ulei. Hotel ceausist. Camere aerisite, baile noi. Totul curat, la locul lui. De 30 de ani la locul lui.

Cobor. Mai incolo gradina cinema, 800 de locuri, ingrijit. Pe usa: “Atentie, intrarea persoanelor straine in incinta strict interzisa”, tabla rosie, ruginita. Totul curat, la locul lui. De 30 de ani la locul lui. Asa ca plec.

Si totusi se poate. Chiar si asa.

Acest articol despre Amara, Ialomita a fost postat si pe TravelPod.

November 21, 2009     Florin Dumitrescu

Despre urate miresme si despre istoria lor

Pe la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, pe dealurile molcome ale Prahovei si Dambovitei si-au facut aparitia cativa samsari de pamanturi. Cautau mosii mici si asezate in vale, in luncile umede ale raurilor, starnind uimirea localnicilor prin pretul ridicat pe care il ofereau pentru cele mai proaste pamanturi. Erau agentii veneticilor sositi prin targul Bucurestiului, ale unui soi nou de venetici, popositi aici de prin Englitera si Francia sau nemti si unguri de prin Imperiul Cezaro-Craiesc. Boierii cei vechi, imputinati de ruina agriculturii si parasiti de mosneni plecati prin targuri spre o mai lesne pricopseala au primit cu bucurie pe noii vizitatori si s-au lepadat repede de luncile si noroaiele mosiilor lor. Apoi veneticii au sosit pe malurile raurilor, au tocmit de prin crasme tarani voinici si s-au pus sa sape fantani si sa pompeze o apa imputita si noroioasa umpland campurile cu mireasma sevei pamantului, petrolul. Se zicea despre apa aceea ca are puterea de a misca vapoarele marilor si locomotivele noilor drumuri de fier ce brazdau sesurile si muntii Europei.

In curand, noi valuri de intreprinzatori si aventurieri, venetici si romani, vor lua cu totul locul vechilor stapani si obiceiuri ale pamantului.

Aceasta avea sa fie prima mare speculatie imobiliara din istoria moderna a Romaniei. In curand, sute de mii de hectare de teren de la poalele Carpatilor sudici aveau sa fie transformate fundamental. Pasunile si livezile de meri vor fi inlocuite cu campuri de sonde, gradinile vor fi taiate de retele din sarma ghimpata iar raurile, altadata limpezi, vor purta din acest moment si pentru totdeauna valurile de hidrocarburi.

Citeste continuarea Despre urate miresme si despre istoria lor

Revista Ta de Educatie in Imobiliare si Constructii


Autor

Florin Dumitrescu Linked In

Eu sunt Florin Dumitrescu si cred ca am o mare doza de naivitate si idealism. Idealism si naivitate. Desi pare o prezentare tinuta la Asociatia Idealistilor Anonimi, de fapt nu e decat o justificare, poate neverosimila a crearii acestei reviste. Da. Am creat aceasta revista in speranta naiva de a indrepta lucrurile (care trebuie sa recunoastem, nu merg foarte bine) in afacerile imobiliare.

Cere sfatul nostru

    Autor