Citesc on-line o lucrare publicata de Prof. Dr. Emil Cernea, eminent cadru universitar la Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti ce analizeaza din perspectiva juridica evenimentele desfasurate in preambulul si in timpul Rascoalei taranesti din 1907.
Inceputurile Rascoalei au coincis cu perioada incheierii noilor invoieli agricole pentru anul 1907, in regimul tocmelilor se reflectau toate cazurile care au determinat rascoala, ceea ce explica tensiunea in care s-au tinut primele tratative pentru incheierea noilor tocmeli.
Cel mai adesea taranii motiveaza ca „invoiala propusa de arendas este grea” cerand „usurarea invoielilor”. In mod auxiliar taranii cereau si corecta masurare a pamanturilor, situatiile in care proprietarii funciari inselau prin false masuratori nefiind delor o raritate.
„Revendicarile taranimii urmareau o schimbare a acestui invelis juridic si o noua reglementare, care insă nu era posibila, datorita Constitutiei si politicii cercurilor conducatoare.” sustine profesorul Cernea.
Contractele extrem de oneroase impuse taranilor de catre marii proprietari funciari, care aveau o putere de negociere disproportionat de mare raportat la acestia sub protectia unui sistem juridic inechitabil , dublat de institutii administrative corupte sunt cauzelereale a acestei convulsii revolutionare soldata cu nenumarate victime si distrugeri uriase.
La 100 de ani de la aceste evenimente, dupa ce brazda a doua revolutii, una comunista si una anti-comunista, au intors pe dos proprietatea funciara din Romania lucrurile nu sunt cu mult diferite in principiu.
Exista inca discrepante uriase intre dimensiunile proprietatilor, de la o faramitare excesiva la cele mai intinse ferme din Europa, dupa cum exista inca aceeasi discrepanta intre o agricultura primitiva de subzistenta si una moderna ultratehnologizata. Peste astea se suprapune o administratie rurala la fel de corupta ca acum 100 de ani si un sistem juridic care nu reuseste sa se reformeze pe masura dezvoltarii relatiilor sociale pe care le reglementeaza. Daca peste toate adaugam, si nu oricum ci ca elemente de noutate, o acerba si de multe ori ilegala concurenta a produselor agricole din tarile „prietene” UE, precum si o functionarime balcanico-europeana care gestioneaza dupa bunul sau plac subventii uriase obtinem pitorescul peisaj al mediului rural romanesc contemporan.
Un strigat din ce in ce mai stins se aude in timp ce ma apropii de finalul lucrarii. Este „Noi vrem pamant”. De ce am vrea?
