L-am cunoscut pe omul asta.
Prima data am auzit despre el de la tatal meu, vajnic lucrator in constructii, maistru cunoscut la Trustul de Constructii Industriale si Montaj Timisoara. Era prin anii ’90 iar tatal meu il admira pentru ca, plecat dintr-o intreprindere comunista isi construise propria afacere care parea ca merge bine.
Mai apoi am vazut placuta cu Ital-Rom pe zidul impozantei Universitati Dragan din Lugoj pe cand urmam cursurile de drept civil. Doua cladiri importante prin anii aceia in oras, Casa Adam Muller Guttenbrunn si sediul BRD de pe Take Ionescu au fost, de asemenea, construite de firmele lui. Una este impecabila si astazi, cealalta sta sa se prabuseasca, are fatada desprinsa si structura de rezistenta fragila.
Mai apoi am auzit despre casele tiganesti construite de el, cu forma ciudate si bani negri veniti din Occident si am incetat sa il admir, de fapt nu cred ca am facut-o vreodata.
L-am cunoscut acum mai bine de un an la o Adunare Generala a Creditorilor. Figura lui imi parea cunoscuta iar mutra bonoma si doar telefonul Vertu placat cu aur si safire anuntau ca aparentele inseala. Intreaga intalnire a fost o piesa de teatru mai buna decat ma asteptam, dar eu admiram mai mult telefonul decat eram interesat de discutiile momentului.
Iar acum imperiul de carton gudronat al acestui om se prabuseste. Candva cel mai mare antreprenor in constructii din Vestul Romaniei isi vinde ultimele imobile… acelea in care locuieste. Vor ramane pentru posteritate cateva placute de metal pe zidurile impozantelor edificii pe care le-a ridicat odata… si doar pe acelea care inca arata impecabil.
