Nu cumparam pamant! Pur si simplu faceam o cercetare de piata si ne aflam pe ulitele acelui sat uitat de lume pentru ca sa aflam preturile terenurilor in zona.
Trecem cu masina la relanti prin dreptul catorva babe ce nu intrau in categoria “surselor” demne de incredere si ne oprim in dreptul unei case in fata careia un barbat intre doua varste discuta degajat la mobil. Intrebam despre pretul terenurilor in sat si despre posibilitatea de a cumpara un teren ”asa ca la 4-5 hectare”. Suntem trimisi la nr.81. “Acolo e cineva care stie.Cu el trebuie sa vorbiti.Il sun acu’.”
O luam pe increngatura de strazi ce ne arata ca satul e o asezare sanatoasa pe valea Cernei si ajungem conform indicatiilor la casa cu nr.81. O poarta e cascata larg si o corcitura ce pare mai degraba curioasa ne intampina cu capul plecat. Intram in curte. Un barbat a carui singura imbracaminte e o pereche de chiloti largi si lungi pana la genunchi sta asezat pe o barna de lemn. In fata lui, pe un aragaz de tip turist fierbe probabil o cafea. “Frate-miu se ocupa. E inuntru’.”
In bucataria cu pricina dam de un barbat in aceeasi imbracaminte nu foarte simandicoasa, cu fata mai aproape de tuciuriu decat de un blond dac ce freaca de zor un laptop. In jur, prin incapere, de toate pentru casa taranului roman din anii 2000, o soba de teracota pentru gatit, un aragaz, ceva mobila second din Germania, o plasma plina de praf.
“Da, eu am facut pe samsarul aici. Adica am pus in legatura oamenii. Eu am terminat agroturism la Craiova si ma pricep.” Ii spunem putin despre nevoile noastre. “A, asa la 2-3 hectare gasim. Am eu vreo 90 de ari intr-o parte. Mai e nasul meu care are la 70 de ari si langa noi un profesor, el are mai mult. Strangem!” Insistam pe documentele doveditoare. “Sunt acte, adica de la mostenire sau de la cine o primit pamuntu’.”Apoi pretul.”A, eu am vandut si cu un milion aru’. Adica stiti 100 de metri patrati.” Intelegem ca asta face 100 de milioane hectarul, cam 2.500 de euro pentru un hectar de teren extravilan, intr-o zona de munte, departe de orice nod de infrastructura decenta, intr-o tara cu cea mai primitiva agricultura din Europa.
Da, cred ca un samsar local ce a terminat agroturimul la Craiova nu e chiar cea mai potrivita sursa pentru cercetarea noastra.Dar cel putin suntem linistiti pentru ca are cine sa se ocupe de posibilii investitori imobiliari in zona. Mai ales cei din Occident vor fi incantati. Exista un samsar care se pricepe si e pacat sa nu il cunoasca.
Intodeauna a existat la sate unul care se ocupa de toate comert cu animale, terenuri agricole, locuri de veci la cimitir, etc.