In vara asta am mai fost… undeva in Germania. Mai precis la Augsburg, un frumos oras de vreo 300 000 de locuitori, datand din vremea romanilor, capitala istorica a Suabiei. Locuitorii sai erau renumiti in evul mediu pentru doua lucruri: toleranta religioasa si culturala, orasul fiind cunoscut pentru pacea dintre protestanti si catolici semnata aici precum si prin zgarcenia proverbiala a targovetilor sai, a caror avere se masura in aur si case, svabii fiind cei mai mari dezvoltatori imobiliari ai europei medievale cu proprietati de la Hamburg la Sighisoara si de la Sevilia la Cracovia. Azi orasul e mai mult muncitoresc si cu o industrie de armament puternic dezvoltata.
Gazdele mele, persoane in varsta care locuiau intr-o casa prea mare pentru nevoile lor, tocmai luasera hotararea de a o vinde. Am fost curios sa particip la procedura pe care o voi descrie.
In prima zi facem oferta de vanzare catre o agentie imobiliara cunoscuta locului Patrizia Immobilien, sediul in centru, 8 etaje, granit negru si sticla cu ecrane publicitare imense incastrate in zid, traditie imobiliara de pe la… 1512.
De la intrare ne intampina o prezenta seducatoare care ne plaseaza intr-o anticamera unde asteptam exact 3 minute. Discutam cu un agent extrem de politicos unde gazdele mele prezinta un set de documente intre care planul de zona cu elementele principale de infrastructura, planul constructiei si schitele cu instalatiile de tot felul, un document corespunzator cartii funciare de la noi, contractul de vanzare-cumparare prin care au dobandit imobilul, studii geo si topo ale locului, certificatele de garantie ale constructorului pe care le-au dobandit de la vechiul proprietar odata cu imobilul si nu mai stiu ce alte documente. Se stabileste comisionul agentiei la 1% din pretul de vanzare. Se stabileste vizitarea imobilului pentru a doua zi.
La ora stabilita, nici mai devreme dar nici mai tarziu, soseste la imobilul cu pricina agentul insotit, pe semne, de un expert. Se fac poze, se studiaza analizele de zgomot si poluare fonica cu care sosise echipa, certificatul energetic al imobilului, statisticile politiei privind criminalitatea locului si tipul de infractiuni, se discuta despre vecini si incidente posibile, probabile sau inchipuite. Proprietarii sunt intrebati despre conditiile de vanzare sau despre preferintele privind varsta, ocupatia sau caracterul potentialilor cumparatori. Se evalueaza imobilul si i se stabileste pretul.
220 000 de euro pentru o constructie formata din demisol, parter inalt, etaj si mansarda, 440 mp construiti intr-un imobil din zidarie construit in anii ’80 si situat intr-o periferie linistita la 1 minut de statia de tranvai si de benzinarie, la 2 minute de hypermarket si biserica, la 3 minute de autostrada si o casa de toleranta. In Germania cu un produs intern brut de 24 000 de euro pe cap de locuitor in 2008. Vi se pare mult?
In Timisoara un astfel de imobil ar fi fost vadut cu 450 000 de euro si ar gasi cumparatori. In Romania cu un produs intern brut de 3 500-4 000 euro pe cap de locuitor in 2008. Vi se putin… sau mult.
Intr-un final am aflat ca dupa plecarea mea imobilul sa vandut cu 223 000 de euro. Se pare ca in Germania e o criza de locuinte si imobilele se vand bine.
Si se pare ca ceva e putred… undeva. Si nu cred ca in Augsburg, in ciuda industriei de armament puternic dezvoltata.
pentru o viziune mai balcanica asupra lucrurilor mai puteti citi si Grecia.
Acest articol despre Augsburg a fost postat si pe TravelPod.
