Totalitatea padurilor, a terenurilor destinate impaduririi, a celor care servesc nevoilor de cultura, productie sau administratie silvica, a iazurilor, a albiilor paraielor, a altor terenuri cu destinatie forestiera si neproductive, cuprinse in amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse in acestea ulterior, in conditiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier national.
Astfel, conform definitiei din Codul Silvic, titlul I, art. 1: „Padurile, terenurile destinate legal, incheindu-se actele impaduririi, cele care servesc nevoile de cultura, productie ori administratie silvica, iazurile, albiile paraielor si terenurile neproductive incluse in amenajamentele silvice, in conditiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier national„.