“Deuschland, uber alles” este un cantec patriotic german pervertit de regimul national socialist si poate face trimitere la o epoca de trista amintire. L-am folosit ca titlu al acestui articol intro nota de sarcasm si nimic mai mult. Intr-un final, formula asta “Germania inainte de toate”, transmite foarte bine atitudinea conservatoare si prudenta a investitorului german din sectorul imobiliar din Romania.
M-am tot intrebat care este motivul pentru care numarul investitiilor germane in agricultura si constructii este foarte redus in Banat, in Romania in general. Concluziile mele le veti gasi aici, explicate pompos, romaneste. Si de ce investitii germane? Poate datorita fortei economiei pe care o vedeam scotand fum dincolo de orizont sau poate datorita zecilor de mii de etnici germani ce au plecat de aici in anii ’80 si ’90. Macar de aia!
La un moment dat in istoria Romaniei, mai precis la inceputul celui de al doilea razboi mondial in Romania traiau aproximativ 700.000 de etnici germani. Peste 200.000 din acestia locuiau in Banat unde reprezentau cea mai prospera patura de agricultori, controland productia si comertul de cereale si produse animaliere, fructe si vin. Cetateni romani dupa Marea Unire, loiali statului roman, vajnici platitori de taxe si promotori ai progresului au reprezentat un element de civilizatie rurala pe care nu am stiut sa il pastram.
De ce nu au revenit pentru a se folosi de noile oportunitati nascute dupa miscarea din decembrie ’89, de pretul redus al terenurilor agricole si al imobilelor in general sau de programele de privatizare? Vorbeau limba si cunosteau obiceiurile locului si erau asteptati mai intens decat americanii. Am un singur raspuns la acesta intrebare, din prudenta si o atitudine conservatoare.
In primul rand aceasta este tipologia germanului “average” , o personalitate care isi organizeaza viata dupa certitudini si reguli precise. Ori povestile infrumusetate sau intunecate ce ajungeau la urechea lui dintre Carpati nu prea se potriveau cu tipologia asta. Inconsecventa strategiilor politice, legislatia in vesnica schimbare, coruptia cronica, fragilitatile de toate felurile ale societatii romanesti nu ii conveneau. El nu este un aventurier curajos precum e italianul, nici un oportunist seducator cum este arabul si nici nu actioneaza la comanda, “patriotic” precum o fac astazi rusii sau chinezii. Germanul isi organizeaza minutios miscarile, isi asigura logistica si finantarea inainte de a face primul pas. Iar daca logistica si finantarea este, la randul ei germana cum e de preferat, atunci ai de asteptat dupa el. Cand vine, totul e “a la carte” si face treaba buna. Si tu ca partener local poti face treaba buna, daca incerci macar putin sa fii “neamt”.
Apoi aceste caracteristici ale tipologiei sale au fost accentuate de modul in care i-am tratat. Revin, in perioada interbelica aici traiau 700.000 de germani. Pe unii i-am trimis in Siberia, pe altii in Baragan. Apoi le-am „nationalizat“ pamanturile, casele si intreprinderile, i-am vandit pe bani buni statului german, i-am spoliat de tot ce au avut. Atunci cand se intorceau la rudele ramase aici erau nevoiti sa se cazele in hotelurile partidului unde plateau micul dejun modest in marci grele si lasau vesnicul „ciubuc“ la vama. Asta este ceea ce isi amintesc ei de Romania. Chiar si cei care au revenit aici foarte repede dupa „revolutie”, tot asta au gasit. Ori cum spuneam, sunt prudenti si conservatori si nu ii poti condamna pentru asta.
Situatia geostrategica nu ne-a ajutat nici ea foarte mult in a ii aduce pe germani aici. Sa nu uitam ca in anii ’90 Germania a fost preocupata de propria unificare. Investitiile uriase, publice si private, de mare sau de mica anvergura, au fost canalizate cu precadere spre fosta DDR. Nici astazi landurile estice nu sunt complet modernizate si exista inca discrepante consistente fata de cele vestice. Apoi investitiile germane au curs spre tarile mai apropiate geografic si care, culmea, s-au dovedit mai deschise la investitiile lor. Ma gandesc la Polonia sau Cehia, dar si la Ungaria sau statele baltice. Mai apoi putem vorbi de Romania dupe ce au lasat ceva capital si prin Croatia sau Slovacia. Tine de aceeasi atitudine prudenta. Pasi mici, dar siguri.
Si nu in cele din urma trebuie sa analizam caracteristicile economiei germane. Avand coloana vertebrala formata din companii mari din sectoarele tehnologice si pulsandu-i in vene capitalul provenind aproape exclusiv de la marile banci strict reglementate, economia germana functioneaza dupa aceleasi certitudini si reguli precise. Atunci cand matematica profitului e simpla si transparenta ei actioneaza. Matematica ne-euclidiana a incertitudinilor carpatine e de neinteles pentru ei.
De asta nu sunt aici! Si nici nu vor fi, decat pe ici pe colo mai degraba atunci cand astrele se aranjeaza matematic si lucrurile devin simple. Trebuie doar sa fiti pe faza. Autoritatile nu va ajuta. Si aici va aflati pe cont propriu.
