De cand imi amintesc mi-au displacut tufele de pe marginea drumurilor romanesti. Relatia mea cu ele a variat in directia furiei atunci cand tufele rutiere blocau vizibilitatea si puneau in pericol viata soferilor sau a pietonilor. Sunt acele omniprezente tufe, arbusti sau maracini care insotesc soselele nationale de la kilometrul zero la frontiere cu Europa. Ele sunt vesnice prin aceste locuri. Imi amintesc de ele pe marginea drumurilor goale sau a parcarilor cu banci din beton armat ale republicii socialiste si le vad zilnic astazi de cum ies din parcare. Presupun ca sunt fiicele tufelor ce insoteau drumurile de carute ce legau targurile valahe in evul mediu.
La frontierele de vest ale Romaniei ele mor, dar le vom regasi intotdeauna la intoarcerea in mandra noastra patrie. Dar a trebuit sa ajung intr-o tara ca Serbia sau prin alte locuri despre care ne place sa credem ca sunt mai putin dezvoltate pentru ca sa realizez penibilul situatiei. Serbia, Macedonia sau mai stiu eu ce tara europeana “inapoiata” nu are tufe pe marginea soselelor. Totul e curatit si bine, mult mai bine intretinut.
Tufele sunt doar romanesti. Si sunt atat de romanesti incat au devenit tolerate pana la invizibilitate. Si sunt, in opinia mea, semnul indolentei crase ce ne caracterizeaza ca popor. Nu sunt semnul imposturii politice si nici al amatorismului administratiei, sunt semnul indolentei ca o caracteristica esentiala a romanului. Si da, vorbesc de tufe, nu de indicatoare cretine si nici de gropi criminale sau de arhitectura dubioasa a soselelor. Nu vorbesc de firme capusa sau de para-n-darat. Vorbesc pur si simplu de niste tufe pe care nici primarul celui mai bine gospodarit sat, nici anonimul asistat social obligat sa lucreze 3 zile pe an la santul rutier, nici… nu sunt in stare sa le curete. Sa nu mai visam la infrastructura moderna sau alte forme de banala civilizatie, sunt doar iluzii mult prea indepartate.
Romanii sunt inca oamenii tufelor iar Romania tara eternelor tufe precum erau odata porecliti in batjocura coloniala bosimanii Africii, bushman-ii locuitori ai Bushmaniei. Aveti idee la ce viseaza oamenii din Busmania, Botswana de astazi? Exact la ce viseaza si romanii, si cred ca sunt la fel de aproape de implinirea viselor precum suntem noi. Apropos, stiti ce primesc locuitorii Botswanei la fiecare chenzina? Va recomand sa cautati pe net… Uf, si nu o spun cu cinism, ci cu o imensa tristete. Pare ca e tot ce ne-a mai ramas!
Foarte interesant, multumesc pentru postare.
Intr-adevar, este un site cu multe materiale interesante.