Ma indrept spre birou si sunt bucuros ca aceasta este ultima zi de lucru din anul asta. Maine e Ajunul Craciunului si poate asta va mai linistii zumzetul care ma inconjoara de cateva saptamani.
Imi suna telefonul. Un agent executor vrea sa-mi inmaneze o comunicare pentru un client de-al meu. Imi replica ca trebuie sechestrate terenurile pana la Craciun, sa nu se vanda, e multa rautate in zilele astea.
Intru pe usa si… in loc de buna ziua ma trezesc cum o clienta varstnica ce pare ca ma asteapta de multa vreme ma apostrofeaza: Trebuie sa pornim actiunea aia acum, vreau inapoi casa bunicilor mei. Mi se pare inutil sa o intreb de copii, de nepoti, de Craciun… a da, de Craciun… poate pe vremea ei.
Colega mea isi face loc prin norii de energie negativa ce ma inconjoara ca sa imi spuna: A sunat Alberto de 5 ori, intreaba daca ii ies actele azi, vrea sa obtina o autorizatie de mediu urgent. E Ajunul Craciunului, la ce i-ar mai trebui blestemata aceea de autorizatie acum, ma gandesc.
E Ajunul Craciunului, e Spiritul Craciunului, Nasterea Mantuitorului… voi nu simtiti asta in aer?
Asa este ca nu sunteti intre aceia care se inghesuie prin birourile contabililor si avocatilor pentru a rezolva problemele inainte de sfarsitul lumii, asa-i ca nu stati la cozi interminabile pentru a va incarca carucioarele cu cumparaturi pentru o masa de trei luni, asa-i ca nu claxonati insistent la intersectie, la toate intersectiile prin care treceti pentru ca va grabiti, doar e Ajunul si mai trebuie facute atat de multe…
