Dupa cum s-a aratat in practica judiciara, nu orice suma de bani ce se plateste cu ocazia perfectarii unui contract are caracter de arvuna, ci o astfel de suma poate avea si semnificatia unui avans din pretul care trebuie platit, adica ea poate constitui un inceput de executare a contractului.
Calificarea unei sume de bani ca reprezentand o arvuna sau un avans (acont) va antrena efecte diferite in cele doua cazuri. Astfel, in caz de neexecutare a obligatiilor contractuale, acontul va fi restituit de catre vanzatori, in timp ce arvuna fie va fi pierduta de cel care a platit-o, fie va fi restituita „indoit“. Tot astfel, in cazul imposibilitatii executarii contractului, arvuna va fi restituita, in timp ce sumele platite cu titlu de avans nu pot fi restituite, daca cel ce a platit aceste sume este si partea ce suporta riscul executarii contractului.