Cu totii cunoastem steagul Elvetiei. Crucea dreapta si alba pe fundalul rosu carmin al steagului Elvetiei ne starneste intotdeauna emotii pozitive. Cel putin mie imi starneste intotdeauna emotii pozitive. Din el s-a nascut steagul Crucii Rosii Internationale, de el legam de multi ani prosperitatea, echilibrul si buna cuviinta in tot ceea ce stim despre Elvetia. El reprezinta poate “brandul de tara” in forma lui pura.
Si poate pentru a accentua acest brand si civilizatia care se afla in spatele lui, elvetienii il folosesc peste tot. El apare pe etichetele dulciurilor Nestle, pe ambalajul ceasurilor elvetiene, dar mai mult decat atat steagul se afla afisat cu ostentatie sau mandrie la ferestra casei oricarui elvetian de pe oriune s-ar afla el.
Omniprezenta lui nu este doar legendara ci si o realitate cu care m-am confruntat pe cand vizitam zilele trecute Zurichul. Am fost surprins sa vad acelasi steag al Elvetiei pe sute, si repet pentru a fi sigur ca ati inteles, pe sute de imobile. El apare aici la intrarea in magazinele de delicatese sau pe frontonul bancilor, apare la bordul barcutelor ce roiesc pe lac ori pe acoperisurile caselor de pe mal. Pur si simplu apare peste tot. Vei obosi incercand a truca o fotografie a Zurichului sau Bernei datorita numarului imens de steaguri elvetiene infatisate in ea.
Intamplarea a facut sa ajung intr-un cartier rezidential de la marginea Zurichului, o zona cocheta de case, in principal cu parter si mansarda, cu o infrastructura desavarsita si arhitectura axata pe eficienta si confort. O mare de steaguri se ridica deasupra acelui cartier. Fiecare casa, dar fiecare dintre ele avea un stalp port-drapel cu steagul cruciat in varf. Efectul era formidabil si cred ca astfel de locuri ar trebui colindate de “strategii” experti atoatestiutori in branduri nationale sau locale.
Plimbandu-ma printre imobile observ la un moment dat in varful unui stalp steagul Turciei, semiluna instelata alba pe fundalul rosu, apoi imediat deasupra omniprezentul steag elvetian. Mai jos pe strada steagul sarb flutura pe un port-drapel imediat sub cel al Elvetiei. O zona cu emigranti gandesc si observ intr-adevar ca in acea parte a cartierului suficiente case poarta deasupra lor steaguri ale natiunilor datatoare de emigranti fluturand alaturi de cel al Elvetiei. Oare Elvetia e batuta la ea acasa prin propriile arme si steagul sau incepe sa fie inlocuit cu drapele ce reprezinta natiuni ale caror vajnici reprezentanti traiesc si muncesc pe aceste meleaguri? Nu cred. Steagul Elvetiei este prezent de fiecare data, deasupra sau alaturi, casele pastreaza aceasi arhitectura iar strazile se continua in aceeasi forma geometrica uneori agasant de geometrica. Civilizatia natiunii mama si “brandul sau de tara” este in continuare omniprezent. Emigrantii au invatat de la elvetieni sa fie mandrii de civilizatia care i-a creat si au mai invatat sa isi aminteasca de ea. Asa functioneaza “brandul de tara” doar asa, cu educare si civilizatie nu cu “strategie” pe bani grei.
Iar legatura cu imobiliarele… nu stiu daca e vorba de constructiile impodobite cu steagurile alb-rosu sau poate civilizatia puternica care sta in spatele zidurilor uneori agasant de geometrice. Ori poate doar am vrut sa va povestesc despre Zurich.
Acest articol despre Zurich a fost postat si pe TravelPod.
