Accesiunea apare ca o regula ce comporta exceptii, intrucat nu in toate cazurile constructiile, lucrarile sau plantatiile edificate pe un teren apartin proprietarului terenului.
Astfel, accesiunea nu este aplicabila daca proprietarul terenului a convenit cu o persoana ca lucrarile sau constructiile ce urmeaza a fi edificate pe acel teren sa devina proprietatea acestei din urma persoane; in acest din urma caz, pentru a se justifica posibilitatea proprietarului constructiei de a utiliza terenul in masura necesara exercitarii dreptului sau de proprietate asupra constructiei, se recunoaste in favoarea sa un drept de superficie (art. 693 NCC). Se poate spune, asadar, ca exceptia de la accesiune o reprezinta acea ipoteza care reclama constituirea dreptului de superficie.
