Daca avem vreme sa ne preumblam prin centrul orasului, pe strazile Loga sau Trandafirilor, ne amintim de “bunele” obiceiuri ale conationalilor nostri tigani, care intr-o lipsa de respect deja desuet de mai povestit, au inlocuit cladirile monumentale de patrimoniu national cu nu mai putin monumentalele palate in stil propriu. Iar daca se intampla sa trecem prin zona pietei Traian incepem sa ne intristam de aceeasi lipsa de respect deja desuet de mai povestit cu care aceiasi conationali tigani degradeaza prin indolenta alte cladiri monumentale de patrimoniu.
Se pare ca obiceiul de a prelua si a locui imobile situate in centrul istoric al localitatilor face parte din cultura lor. Am intalnit acelasi obicei in Lugoj, Sibiu sau Orastie. Vorbirea cu precadere a propriei limbi nescrise, organizarea puternica pe caste si familii, propriul sistem de drept si reguli de convietuire comunitara, fronda fata de autoritatile statului si evaziunea fiscala ca mod de a-si conduce afacerile sunt alte caracteristici ale acestei numeroase etnii. O etnie problema prin cultura sa aparte, am putea sa apreciem.
Eu cred ca inadaptarea tiganilor devenita prin cronicizare inadaptabilitate, este de fapt problema Statului Roman impotent si incapabil de flexibilitate in a gestiona aceasta chestiune. Tiganii romani creaza probleme peste tot in Europa, tiganii romani si nu cei polonezi, francezi sau spanioli care se dovedesc integrati aproape perfect in aceasta Europa multiculturala la care subscriu intrutotul.
Regulile de urbanism sunt aceleasi pentru toti, planul de urbanism zonal este aplicabil tuturor iar cota de impozit este de 16% de fiecare data si are intotdeauna aceeasi scadenta. Faptul ca Regulile se aplica diferentiat pentru romani sau tigani este problema Statului Roman in exclusivitate. Iar inaplicarea Regulii creaza avantaje pentru unii, de tigani vorbesc acum, si este de natura sa duca la repetarea la infinit a unui comportament care avantajeaza.
Traim alaturi de tigani de prea multa vreme pentru a ne preface surprinsi de cultura lor diferita. Bunaoara, dupa Marea Unire autoritatile Statului Roman sunt surprinse cand constata eschivarea grosolana de la plata impozitelor din partea lui Iacob Muschong, unul dintre cei mai bogati intreprinzatori romani, tigan de origine, cel mai mare fabricant de caramida din Europa acelei epoci. Constatand, urmare a unui control fiscal, mascarea profiturilor sub forma unor investitii, fiscul de la acea epoca aplica Regula si incaseaza impozitele neplatite. Iacob Muschong s-a nascut in Voievodina din multietnicul Imperiu Austro-Ungar, casatorit cu o svaboaica din Lugoj, a dezvoltat in stilul propriu culturii sale, dar intr-un stat in care se aplica intotdeauna Regula, un imperiu imobiliar si financiar impresionant. Autoritatilor romane de la acea vreme le-au fost necesari cativa ani pentru a intelege cultura proprie, cea economica in speta, dar au sfarsit prin a aplica Regula.
Noi inca asteptam, dupa 20 de ani, ca autoritatile romane sa aplice astazi Regula. Iar pana atunci, ne incarcam de xenofobie.
Eu spun ca merita o lectura si postul Ein Reich, ein volk, ein imobil
