As vrea sa va vorbesc despre clientul post-factum. Cred ca merita un articol, unul mic macar.
Clientul post-factum e preferatul avocatilor, serios vorbesc. Nici nu are cum sa fie altfel. Pentru ca le aduce bani, o gramada de bani. Dar eu il urasc.
Clientul post-factum vine intotdeauna la sfarsit, dupa ce a facut prostia. Asta e caracteristica lui principala. Vine dupa ce a semnat actele care il pagubesc, dupa ce a imprumutat banii fara acte, dupa ce a platit comisioane fara sa primesca serviciile. Clientul post-factum vine la mine dupa ce a facut prostia si a perseverat in ea, dupa ce nu se mai poate face nimic sau e costisitor si ineficient sa repari lucrurile.
De ce face asta? Nu sunt foarte multe variante. De cele mai multe ori el e priceput la toate, arogant de priceput. Si isi foloseste abilitatile inascute pana ce se pierde in ele. Alteori e zgarcit sau lacom, nu ca ar fi vreo diferenta. Si prefera sa isi tina banii sub perna decat sa ii dea pe consultanti care iau o gramada de bani pe vorbarie, nu-i asa?
Dar clientul post-factum sfarseste mai totdeauna prin a da o gramada de bani consultantilor sau avocatilor. Mult mai multi decat se astepta.
Dar nu asta e partea cea mai proasta. Partea proasta e ca el nu invata niciodata din greselile lui, si va face la fel a doua oara, si a treia oara, de fiecare data.
Doar trebuie sa traiasca si avocatii din procese, nu-i asa? (Asta era un discurs de la emisiunea „Surprize, surprize” nu-i asa?)
