Daca in articolul precedent analizam care sunt motivele numarului mare de investitii italiene si al numarului ridicat de investitori italieni din Romania, in acest articol voi vorbi despre efectele acestui lucru.
Sa nu credeti ca am de gand sa fac apologia capitalului national si al investitorilor romani care nu reusesc sa tina pasul cu strainii, prejudiciati fiind de integrarea europeana sau de propriul guvern. Despre capitalistii de tranzitie romani am scris cu alta ocazie si nu mi-am schimbat foarte mult opiniile. Am de gand sa analizez doar care au fost consecintele achizitiei a mii de hectare de teren arabil, a achizitiei de mii de apartamente din zonele istorice ale marilor orase, a spatiilor comerciale cu vad bun, s.a.m.d. de catre investitorii din Italia.
In primul rand sa nu uitam unde e Italia pe scara economiilor lumii, raportandu-ne sau nu la noi. Italia este a patra economie europeana, a treia din zona euro si intre primele 10 din lume. Si e acolo de multa, multa vreme. Avand o economie capitalista si o competitivitate ridicata neintrerupta de secole este o natiune dezvoltata de peste 60 de milioane de producatori si consumatori. Venirea italienilor in Romania a adus cu sine noi tehnologii – in agricultura spre exemplu, a sporit complexitatea si diversificarea economiei locale, atragand noi capitaluri si forta de munca calificata. Nu de putine ori fermierii italieni au adus culturi noi sau rare, grau dur pentru producerea pastelor spre ex, soiuri noi de legume sau pomi fructiferi. Alaturi de marile ferme au sosit apoi si producatorii de utilaje agricole din peninsula sau diverse categorii de tehnicieni. Noi scheme de capitalizare a afacerilor au fost, la randul lor, importate. Nu vreau sa fac acum o comparatie cu situatia fermelor mari detinute de investitorii romani ca nu e foarte avantajoasa pentru acestia.
Dar, si e cazul sa fim corecti pana la capat, italienii au adus si obiceiuri de afaceri nu foarte ortodoxe. Nu sunt putine situatiile in care, profitand si de lipsa de experienta a autoritatilor locale, investitorii au incercat fraudarea legilor romane prin transferul netransparent al profiturilor sau achizitii ostile. De ce nu ar fi oare si economia Romaniei cu zone negre sau gri, ca doar e profitabil pana la urma? Iar daca am face comparatie cu investitorii romani la acest capitol, tot nu cred ca am iesi foarte avantajos. Cred in schimb ca germanii sau americanii ar fi castigat detasat la corectitudinea in afaceri. Deh, conditiile istorice…exista niste teorii si aici.
Astea fiind zise, nu stiu daca e cazul sa ne punem intrebarea cum ar fi fost daca in locul miilor de italieni din orasele Romaniei de vest ar fi germani sau americani. Cu certitudine ar fi fost altfel, dar cum anume nu cred ca mai conteaza.
