Intr-una din zilele trecute imi intra pe usa biroului un client nou. E un tanar de 28 de ani, cetatean italian aflat pe meleagurile banatene de aproape 10 ani.
Vorbim despre servicii de consultanta imobiliara. Detine in proprietate terenuri agricole dobandite prin cumparare si nu mai exista titlurile de proprietate originale.
– Cum de au disparut?
il interoghez pentru a ma lamurii asupra situatiei.
– Fostul administrator de la firma’ le-a distrus. Acum ne judeca’m cu el, da’r pa’na atunci avem nevoie de titluri.
Povestea cu administratorul roman care pagubeste investitorul italian este destul de banala pe la noi.
Am auzit de nenumarate ori cum, conationali de ai nostrii care au gestionat cu mai mult sau mai putin succes afacerile italienilor in zona, au plecat cu desaga plina si parjolind totul in urma lor. Unele povesti pot fi scoase din 1001 de nopti si vor ramane intotdeauna povesti. Dar de multe ori, chiar de prea multe ori, colaboratorii romani pot fi incadrati usor prin diverse articole din Codul Penal pentru actiunile lor. Eu insami, am asistat clienti de toate felurile, romani sau italieni, in adunari ale asociatilor care s-au sfarsit in instanta. Toti, si repet toti investitorii italieni din Banat se plang de prejudiciile cauzate de colaboratorii sau partenerii de afaceri romani si nu din prost management ci din dorinta de inavutire necinstita. Si va provoc cu o statistica, eu cred ca jumatate din afacerile acestora au fost prejudiciate in mod necinstit de romanii cu care au lucrat. Si va provoc sa ma contraziceti. As vrea sa pierd.
Iar omul continua povestea:
– I-am dat ba’ni pe mana’ pentru ca sa cumpara’ pamant pentru firma’ si a cumpara’t pa’mantul pe numele lui. I-am dat sa’lariu ca’t a cerut pentru ca sa a’scunda toate titlurile de proprietate si sa’ le distruga’.
– Va trebui sa il dati in judecata pentru a recupera prejudiciul.
ii raspund, si inca mai cred in raspunsuri de felul astuia.
– Cine credeti ca ne tine partea noua’, italienilor? Avem probleme ma’ri in Romania’. Saptamana’ asta’ a venit Garda Financiara’ la noi. A patra’ oara’ din ianuarie si am primit o amenda’ pentru ceva care mai verificasera a’ctele si alta data’, e ilegal zic eu.
Contabila’ mea sa certat cu ei de data’ asta’, si stiti ce i-au spus: “Tu cu cine tii?”
Ta’tal meu care e patronul le-a spus ca’ noi am venit in Romania’ cu ba’ni, ca’ am adus utilaje agricole si am construit silozuri, avem moara’ si camioane de transport. Sunt din ba’nii si munca’ noa’stra. Nu era nimic inainte sa venim noi acolo. Si stiti ce i-au zis: “Ati venit in Romania’ sa cumpa’rati pamantul cu 200 de euro si sa ne f***ti fetele. De ce nu v-ati dus in alta parte, in Ungaria’ sau in Austria’? “ Asa’ se vorbeste cu cineva care plateste impozit la stat roman de 600 000 de euro pe an’?
Saptamana’ trecuta’ au venit cei de la Sapard si au zis ca ne iau ba’nii inapoi ca’ am gresit o licitatie cand am construit ferma de porci. Ferma am facut-o in 2003 si toata lumea de la ei s-a’ uitat la acte si nu a zis nimic. Acuma’ ei zic ca’ nu e bine licitatia’, dar actele atunci ei le-au aprobat. Iar ferma e acolo si oricine poate sa’ vina si sa’ vada ca’ e mai mare decat in 2003. Dar ei au zis ca’ nu ii intereseaza lucrurile astea’.
– Poate ca v-ati certat cu cine nu trebuie…
incerc sa gasesc eu explicatii.
– Cu cine sa’ ne certam? Avem 50 de angajati si platim impozit la toti. Daca’ vine ta’ranul sa’ vand 2 saci de grau, cumpara’m si 2 saci si nu facem verificare. Am zis la tarani sa deschida la banca’ cont si primeste banii direct la banca’, ca sa nu fie discutie. Tot satul are cont la banca’ si banca’ castiga’ comision de la noi. Iar cand mergem la banca’ sa cerem reducere la comision pentru noi si toata lumea sta’m 2 ore la rand. Ce nu e bine?
Si nu stiu de ce, dar il cred pe omul asta. Desi pare o poveste desprinsa din 1001 de nopti, eu il cred. Pentru ca traim in tara povestilor din 1001 de nopti. Pentru ca, recunosc atitudinea functionarilor statului roman. Pentru ca stiu de ce sunt in stare conationalii mei pentru cativa bani castigati usor. Pentru ca inteleg de ce “nu se absorb fondurile europene”. Pentru ca stau la coada la banca care traieste din banii mei.
Cunosc foarte bine care este parerea noastra despre italieni si afacerile lor aici. Este suficient sa urmarim filmul Francesca, al lui Bobby Paunescu care a produs furori la bienala de la… Venetia. Da, Venetia. Dupa cum stim cu totii ce parere au ei despre noi. Mailat & Compania sunt un exemplu revelator in acest sens.
Dar, pana una-alta italienii au infiintat afaceri prospere pe aici, iar daca ma gandesc la Timis si zona, pot spune ca au construit silozuri si mori, au ridicat fabrici de mozzarela si prosciutto. Pantofii Gucci si Geox se fabrica la Faget sau Dumbrava, parcul industrial italian de la marginea Timisorii are peste 700 de hectare, iar societatile italiene de constructii cu sediul aici au filiale in Serbia sau Ucraina. Este adevarat ca detin jumatate din istorica Piata a Unirii, dar cladirile sunt inca la locul lor, complet renovate de arhitecti si mesteri adusi de la Florenta sau Pisa. Este la fel de adevarat ca barurile si pizzeriile italiene de pe aici sau oriune, cochete de altfel, sunt neincapatoare pentru frumusetile autohtone, dar eu cel putin nu am auzit ca vre-una din ele sa ramana cu “onoarea nereperata” semnificativ de partenerul lor.
Si toate au fost facute in stilul lor particular, cu oameni bine imbracati, niciodata punctuali si vesnic schimbatori, vorbind prea mult si prea tare pentru urechile noastre dar intr-o romana din ce in ce mai buna si gesticuland in permanenta intr-un stil de “je m’en fous”. Dar daca ne gandim putin va rog sa-mi spuneti: Cati de “ai nostrii”, dintre cei care au tepuit si pacalit pe “ai lor” au ajuns sa plateasca cu adevarat pentru ce au facut. Eu nu cunosc pe nici unul. Sau cati dintre “ai lor” au renuntat pentru totdeauna sa lucreze cu “ai nostrii” dupa ce au fost pacaliti de atatea ori. Cred din nou ca nici unul. Toate intr-un stil de “je m’en fous”.
Iar pana la urma cred ca doar “ai nostrii” sunt vinovati ca avem pe aici, prin Banat cu precadere investitori italieni si nu elvetieni, britanici sau suedezi. Poate nu suntem destul de interesanti pentru elvetieni, britanici sau suedezi, daca tot credem ca acestia sunt mai buni.
Dar oare ne-am fi inteles mai bine cu ei?
Despre acelasi lucru si totusi cu mult diferit cititi si Ein Reich, ein volk, ein imobil
Acest articol despre Italia si Romania a fost postat si pe TravelPod.
