Orasul asta se incapataneaza sa reziste! Are cea mai romantica gara din Romania, atat cat a mai ramas din ea. Se spune ca jumatate din scenele de despartire ale cinematografiei romane au fost filmate aici, Felix si Otlia, Ultima noapte de dragoste… toti s-au “dus” de aici, dar orasul asta se incapataneaza sa nu se “duca”.
Baile Heculane, caci despre acest loc vorbesc, s-au nascut probabil accidental acum mai bine de doua milenii atunci cand vreo calauza geta le povesteste soldatilor romani despre izvoarele fierbinti de la poalele muntilor calcarosi. Si apoi, de la romani printre diversi migratori, turci si austrieci, la “perla turismului balnear” romanesc. Ma rog, nu romanii monarhiei sau ai statului comunist, ci capitalistii imperiului Austriei au edificat impunatoarele edificii care faceau odata faima acestei asezari. Noi, romanii le-am preluat, le-am “nationalizat” odata prin anii ’20 ai secolului trecut cand stabilimentul trece in proprietatea unor societati “anonime” detinute de protipendada politica a Romaniei interbelice, si le-am mai “nationalizat” odata in anii ’50 ai aceluiasi secol, transformand societatile “anonime” in intreprinderi “de stat”.
Firava industrie turistica romana din anii monarhiei a mai spoit pe ici pe colo cate un hotel, a mai construit cate o vila in bunul gust al stilului brancovenesc, dar atat. Comunistii au venit cu visul turismului de masa. Pe cat de mari erau restaurantele in care oamenii muncii serveau dejunul, pe atat de “standard” erau sutele de camere din hotelurile imense cu 10 nivele.Orasul nu s-a lasat “dus”, s-a transformat, s-a “adaptat” vremurilor.
Apoi a venit “revolutia” si visul turismului de masa s-a spulberat. Multe vise s-au spulberat in anii de dupa, anii de tranzitie. Marile hoteluri “standard”, si deja folosesc prea des ghilimele astea, marile hoteluri comuniste s-au “dus”, dar nu si orasul. Orasul asta se incapataneaza sa reziste. Mici pensiuni, hoteluri kitch-oase edificate de directorasii epocii comuniste, rasar ca ciupercile dupa ploaia ce pare ca le-a spalat pe toate. Orasul nu se lasa “dus”de tranzitie, se “adapteaza” vremurilor. Citeste continuarea Unde (poate) duce incapatanarea
Poate ati auzit de 
