De cand imi amintesc mi-au displacut tufele de pe marginea drumurilor romanesti. Relatia mea cu ele a variat in directia furiei atunci cand tufele rutiere blocau vizibilitatea si puneau in pericol viata soferilor sau a pietonilor. Sunt acele omniprezente tufe, arbusti sau maracini care insotesc soselele nationale de la kilometrul zero la frontiere cu Europa. Ele sunt vesnice prin aceste locuri. Imi amintesc de ele pe marginea drumurilor goale sau a parcarilor cu banci din beton armat ale republicii socialiste si le vad zilnic astazi de cum ies din parcare. Presupun ca sunt fiicele tufelor ce insoteau drumurile de carute ce legau targurile valahe in evul mediu.

Citeste continuarea Eterna Botswana