Am iesit de pe autostrada “soarelui” pe la Drajna si ne indreptam spre Slobozia. Intamplarea facea sa ajung in acest oras. Eu care locuiesc in Timisoara si calatoresc foarte rar, nu ar fi trebuit sa ajung niciodata in Slobozia. Constient de acest lucru eram atent sa ii observ intrarea.
Imediat dupa tabla de intrare si inainte de orice urare de “bun venit” se intinde un imens cimitir. Intrarea in Slobozia e, de fapt, intrarea intr-un imens cimitir. Zona putin valurita face sa se observe mai bine intinderea acestuia si desimea mormintelor. Se ivesc cateva capele, printre arborii pe jumatate dezgoliti de frunze si o biserica darapanata imediat in dreapta intrarii.
Trista priveliste.
Daca ma gandesc mai bine, la intrarea in oricare oras din Romania, imediat dupa tabla de intrare si inainte de orice urare de bun venit se intinde, mai mare sau mai mic, un cimitir. A trebuit sa ajung la Slobozia ca sa realizez acest lucru.