Daca avem vreme sa ne preumblam prin centrul orasului, pe strazile Loga sau Trandafirilor, ne amintim de “bunele” obiceiuri ale conationalilor nostri tigani, care intr-o lipsa de respect deja desuet de mai povestit, au inlocuit cladirile monumentale de patrimoniu national cu nu mai putin monumentalele palate in stil propriu. Iar daca se intampla sa trecem prin zona pietei Traian incepem sa ne intristam de aceeasi lipsa de respect deja desuet de mai povestit cu care aceiasi conationali tigani degradeaza prin indolenta alte cladiri monumentale de patrimoniu.
Se pare ca obiceiul de a prelua si a locui imobile situate in centrul istoric al localitatilor face parte din cultura lor. Am intalnit acelasi obicei in Lugoj, Sibiu sau Orastie. Vorbirea cu precadere a propriei limbi nescrise, organizarea puternica pe caste si familii, propriul sistem de drept si reguli de convietuire comunitara, fronda fata de autoritatile statului si evaziunea fiscala ca mod de a-si conduce afacerile sunt alte caracteristici ale acestei numeroase etnii. O etnie problema prin cultura sa aparte, am putea sa apreciem.
Eu cred ca inadaptarea tiganilor devenita prin cronicizare inadaptabilitate, este de fapt problema Statului Roman impotent si incapabil de flexibilitate in a gestiona aceasta chestiune. Tiganii romani creaza probleme peste tot in Europa, tiganii romani si nu cei polonezi, francezi sau spanioli care se dovedesc integrati aproape perfect in aceasta Europa multiculturala la care subscriu intrutotul.
Citeste continuarea Cioara si porumbelul imaculat
