06.11.2011     Florin Dumitrescu

Camera obscura

Trec prin parcul din dreptul Muzeului Banatului si ma uit la pantofii mei negrii acoperiti cu praf. Iarba dintre copaci este galbena si imbacsita cu praf, mult praf.

Ajung in Piata Operei, in dreptul restaurantului Mc Donalds si ma scutur putin. In stanga este istoricul „Surogat” despre care am mai scris, in dreapta este “Acvariul”. Acea constructie paralelipipedica din sticla a iscat multe scandaluri de presa ce nu au tulburat macar cu o unda peretii transparenti ai edificiului.

Afacerea “acvariul din Piata Operei” a fost pe prima pagina a ziarelor acum mai multi ani. In zona exista pasajul subteran, prost realizat de arhitectii ultimilor ani ai Epocii de Aur, vesnic umed si inpracticabil.  Un cunoscut artist local, implicat prin ale politicii si avand conexiuni suficiente, Sergiu Stirbu (despre morti numai de bine) inchiriaza locatia de la Primaria Timisoara si deschide o galerie de arta. Afacerea nu se dovedeste extrem de profitabila astfel ca dupa cativa ani acesta cesioneaza contractul de inchiriere pentru pasajul subteran de sub Piata Operei unui om de afaceri timisorean aflat in etapa “nu ma intrebati cum am facut primul milion de dolari” pentru ceva mai bine de 100.000 de euro dupa cum spun gurile rele ale orasului. Eu care am vazut respectivul contract de inchiriere pot spune cu siguranta ca cesiunea lui nu ar fi fost posibila fara acordul expres al Primariei. Dupa cum, cu aceasi certitudine determinata de cunoasterea procedurilor in domeniu, pot spune ca paralelipipedul din sticla nu s-ar fi putut edifica fara autorizatia eliberata de aceasi Primarie. Nu mai conteaza faptul ca fostul arhitect-sef al orasului spune “din cauza asta am plecat de la Primarie”. Nu mai conteaza nici reactia negativa a timisorenilor atata timp cat imobilul exista iar primarul rezista. Acum acolo sunt locate 2 restaurante vesnic goale si o sala de casino. Cum spuneam, despre morti numai de bine…

Citeste continuarea Camera obscura

26.06.2011     Florin Dumitrescu

Viana… propritar sau chirias?

Citesc un articol destul de bine documentat (carcotas fiind, as zice ca e o traducere) despre Viena, capitala Austriei. Va marturisesc ca imi aduce suficiente elemente de noutate, cum ar fi raportul surprinzator de mare al chiriasilor din totalul locuitorilor, pretul mediu pe metrul patrat, etc. incat am hotarat sa il postez pe blog.

Va recomand sa il cititi in intregime.

Viena are un grad de improprietarire relativ scazut comparativ cu alte orase europene – 82% dintre vienezi locuiesc cu chirie, procentul la nivel de tara fiind mai mic – 40% dintre austrieci stau intr-o locuinta inchiriata. Gradul de inchiriere din Viena a ramas atat de ridicat comparativ cu restul tarii si din pricina unui tipar de improprietarire relativ neobisnuit in centrul orasului. Fonduri de investitii, institutii bancare si companii sunt detinatorii a circa 70% din segmentul rezidential din centrul Vienei.

Strainii care planuiesc sa stea cel putin cativa ani in Capitala Valsului pot lua in considerare achizitia unui apartament. Cu toate acestea, investitiile imobiliare cu scop speculativ nu sunt o idee foarte buna pentru acest oras, deoarece preturile proprietatilor au tendinta sa fie foarte stabile.

Va recomand sa cititi si Brandul de tara… in intregime

29.05.2011     Florin Dumitrescu

Malthus sau orasele viitorului

In 1798 un preot englez emitea teoria catastrofica ce sustinea ca populatia creste in progresie geometrica in timp ce mijloacele de subzistenta cresc in progresie matematica. Teoria sa este cunoscuta sub numele de malthusianism, iar ca o consecinta a acestei relatii dintre populatie si starea economica, Malthus considera ca saracia, bolile, epidemiile si razboaiele sunt factori pozitivi pentru omenire, dat fiind ca asigura echilibrul intre numarul populatiei si cantitatea mijloacelor de subzistenta.

Peste timp teoria sa, degenerata de epigonii nazisti se va dezvolta in tehnicile despre eugenie si Lebensraum.

Si totusi catastrofa malthusiana se prefigureaza asupra capetelor noastre ca o sabie a lui Damocles a secolului XXI. Valurile de migranti din tarile africane si, mai nou arabe, invadeaza o Europa deja slabita economic si din ce in ce mai xenofoba. An de an China adanceste politica de planificare familiala initiata in anii ’70 pentru a controla rata cresterii populatiei, iar frontiera de sud a Statelor Unite este de multa vreme imposibil de supravegheat in fata milioanelor de desperados latino-americani. Tehnologiile futuriste imaginate in scenariile SF despre orasele spatiale se lasa asteptate pentru multa vreme de acum incolo, in vreme ce despaduririle masive si efectul de sera produc consecinte deja palpabile.

Citeste continuarea Malthus sau orasele viitorului

28.03.2010     Florin Dumitrescu

Metropolis

In 1924, la Berlin, regizorul german Fritz Lang ecraniza Metropolis declansand practic primul “soc al viitorului” in mintile oamenilor de pretutindeni.

Capodopera a vremurilor sale, minunat, revolutionar, ciudat, curios si sinistru, unul dintre cele mai bune filme facute vreodata, Metropolis este un oras-gigant al viitorului macinat de tensiunile dintre clase sociale, lideri imbogatiti, cinici si desprinsi de realitate pe de o parte, muncitori inrobiti in saracie si dezumanizati de cealalta. In timp ce muncitorii traiesc in subteran impreuna cu masinariile care dau viata orasului sclipitor de deasupra locuit in exclusivitate de “conducatori”, genii nebune se pun in slujba liderilor vremii iar mii de ochi spioneaza orizonturile intunecate de praful industiei atotcuprinzatoare.

Alegorie a dezumanizarii intr-o societate superindustrializata.

Va suna cunoscut cumva? Va simtiti altfel, dar cu adevarat altfel dupa 100 de ani? Mai ganditi-va putin… Traficul din Metropolis cu Mecedes-Benz-urile din epoca, aerisit si supraetajat este un vis frumos astazi in timp ce oamenii “muncii” nu traiesc sub pamant ci in cutii de chibrituri la periferie. Citeste continuarea Metropolis

Revista Ta de Educatie in Imobiliare si Constructii

Autor

Florin Dumitrescu Linked In

Eu sunt Florin Dumitrescu si cred ca am o mare doza de naivitate si idealism. Idealism si naivitate. Desi pare o prezentare tinuta la Asociatia Idealistilor Anonimi, de fapt nu e decat o justificare, poate neverosimila a crearii acestei reviste. Da. Am creat aceasta revista in speranta naiva de a indrepta lucrurile (care trebuie sa recunoastem, nu merg foarte bine) in afacerile imobiliare.

Cere sfatul nostru

    Autor