„Stii cum fac nemtii? Stau in chirie pana ajung pe la 30 de ani. Dupa care se casatoresc si inchiriaza un apartament mai mare, cu vreo 2-3 dormitoare, pentru ei si viitorii lor copii, platind lunar vreo 1000-1500€. Dupa 20 de ani, cand copiii isi iau zborul, inchiriaza ceva mai mic, cu 1-2 dormitoare, pentru care platesc sub 750-1000€. Au deja 50 de ani si in tot acest timp au economisit, lunar, macar 500€. Peste inca 15 ani vor iesi la pensie si vor fi economisit peste 200.000€. Acum se pot retrage fie intr-un oras mai mic, fie mai spre periferie, daca nu locuiau deja acolo. Mobilitatea nu mai intra in discutie asa ca isi pot cumpara din economii un apartament micut. Le mai raman bani si de concedii prelungite, macar 50.000€. Nu toti pot economisi 500€ lunar, dar chiar si cu 250 scapa de grija locuintei. Oare romanii de ce nu pot face la fel ? Mai sunt si cei care cumpara prin credit, mult mai devreme, dar ei nu concep sa nu ai strans un avans de cel putin 25%„.
Asa mi-a povestit un prieten plecat in Germania. Judecand dupa intrebarea lui, fie e naiv, fie e uituc. Raspunsul e insa simplu: romanii nu iși cultiva rabdarea, ei vor sa fie proprietari azi. In plus, nici nu obisnuiesc sa isi schimbe orasul, ci tara pentru un loc de munca mai bine platit. Si, poate cel mai important, ei considera ca banii dati pe chirie sunt bani pierduti. Din exemplul de mai sus ai zice ca reiese taman contrariul.Dar ce stiu nemtii ? ‘ai de capu’ lor !
Am si eu insa intrebari pentru prietenul meu: cum naiba de mai apeleaza nemtii la agenti imobiliari? Ok, ei au cultul serviciilor, nu schimba un bec singuri, dar totusi. Mai ales ca mai sunt si pe la ei specimene interesante, care, ca tot veni vorba de becuri, iti spun ca nu poti veni la vizionare decat in timpul zilei, pentru ca locuinta nu are becuri in dulii (si ar fi peste puterea lor sa aduca 5 becuri pe care sa le infileteze pentru a-si putea lua comisionul).
Am gasit acest articol pe blogul Basme imobiliare si l-am preluat pentru ca mi-a placut modul simplu prin care explica niste adevaruri complexe. Ii multumesc autorului pentru bunavointa. Daca doriti o analiza mai complexa asupra fenomenului proprietatii si proprietarilor in tarile din Uniunea Europeana, puteti citi articolul de aici.
Trebuia sa ajung in dimineata asta la un client nou, undeva pe Demetriade, pe langa Gara de Est. O iau pe jos fiind la 10 minute de casa mea, inarmat cu laptopul si telefonul mobil, hotarat fiind sa il castig. Si daca tot merg pe jos, decid sa ma abat cativa metri plimbandu-ma printr-o zona de case ce a scapat de sistematizarea lui Ceausescu si nu a fost foarte mult transformata in ultimii ani.
