August 1, 2015     Florin Dumitrescu

Unde (poate) duce incapatanarea

unde duce incapatanareaOrasul asta se incapataneaza sa reziste! Are cea mai romantica gara din Romania, atat cat a mai ramas din ea. Se spune ca jumatate din scenele de despartire ale cinematografiei romane au fost filmate aici, Felix si Otlia, Ultima noapte de dragoste… toti s-au “dus” de aici, dar orasul asta se incapataneaza sa nu se “duca”.

Baile Heculane, caci despre acest loc vorbesc, s-au nascut probabil accidental acum mai bine de doua milenii atunci cand vreo calauza geta le povesteste soldatilor romani despre izvoarele fierbinti de la poalele muntilor calcarosi. Si apoi, de la romani printre diversi migratori, turci si austrieci, la “perla turismului balnear” romanesc. Ma rog, nu romanii monarhiei sau ai statului comunist, ci capitalistii imperiului  Austriei au edificat impunatoarele edificii care faceau odata faima acestei asezari. Noi, romanii le-am preluat, le-am “nationalizat” odata prin anii ’20 ai secolului trecut cand stabilimentul trece in proprietatea unor societati “anonime” detinute de protipendada politica a Romaniei interbelice, si le-am mai “nationalizat” odata in anii ’50 ai aceluiasi secol, transformand societatile “anonime” in intreprinderi  “de stat”.

Firava industrie turistica romana din anii monarhiei a mai spoit pe ici pe colo cate un hotel, a mai construit cate o vila in bunul gust al stilului brancovenesc, dar atat. Comunistii au venit cu visul turismului de masa. Pe cat de mari erau restaurantele in care oamenii muncii serveau dejunul, pe atat de “standard” erau sutele de camere din hotelurile imense cu 10 nivele.Orasul nu s-a  lasat “dus”, s-a transformat, s-a  “adaptat” vremurilor.

Apoi a venit “revolutia” si visul turismului de masa s-a spulberat. Multe vise s-au spulberat in anii de dupa, anii de tranzitie. Marile hoteluri “standard”, si deja folosesc prea des ghilimele astea, marile hoteluri comuniste s-au “dus”, dar nu si orasul. Orasul asta se incapataneaza sa reziste. Mici pensiuni, hoteluri kitch-oase edificate de directorasii epocii comuniste, rasar ca ciupercile dupa ploaia ce pare ca le-a spalat pe toate. Orasul nu se lasa “dus”de tranzitie, se “adapteaza” vremurilor. Citeste continuarea Unde (poate) duce incapatanarea

July 19, 2015     Florin Dumitrescu

Daca peretii ar avea glas… vorbele lor ar fi gemete

Mocioni_BulciPentru ca sa ajungi in acel loc trebuie sa fi inarmat cu rabdare si curiozitate, curiozitate si rabdare. Una fara alta nu se poate. Drumul e o fundatura prapadita prin sate uitate de lume, iar noroiul zilelor ploioase sau glodul celor caniculare, cum era ziua aceea, nu face decat sa roada incetul cu incetul rabdarea si curiozitatea.

Satul Bulci se afla pe malul sudic al Muresului, deci in Banatul istoric, dar amplasat administrativ in judetul Arad. 60 de suflete imbatranite de vreme si uitate de istorie isi poarta fantomele stramosilor prin aceste locuri. Si mai e castelul. El e motivul pentru care am ajuns aici. Castelul Mocioni din Bulci e locul misterios in care istoria romanilor geme. Nu canta, nu tresalta de glorioasa bucurie… geme, pur si simplu.

In mijlocul catunului e un parc imens inundat de balarii. Il vezi din departare pentru ca arborii seculari te invita la mister, dupa ce au grija sa iti arate ca acolo a inceput universul. Biserica, scoala, casele mici sau mai instarite au aparut dupa-aia. Universul a inceput la castel.

Domeniul a fost cumparat pe la 1864 de Antoniu Mocioni, baron de Foen. Descendent  al unei familii de negustori aromani din Moscopole, emigrati la Viena si innobilati de imparati, ministru al Imperiului, fiul nu mai putin cunoscutului Andrei Mocioni,  la randul sau senator in parlamentul de la Viena si un vajnic luptator pentru drepturile romanilor. Domeniile achizitionate de mocioneni se intindeau pe ambele maluri ale Muresului, de la Bulci prin Bata spre Capalnas, Birchis si Savarsin. Citeste continuarea Daca peretii ar avea glas… vorbele lor ar fi gemete

June 1, 2012     Florin Dumitrescu

Casa florarului, sfarsit sau un nou inceput?

Trunchiate, de ici, de colo…  o poveste

Casa Muhle are o vechime de peste 200 de ani si a apartinut unui faimos florar Muhle. In urma cu mai bine de 10 ani, cladirea monument istoric, a intrat in posesia unui clan de romi, cel al familiei Stancu. Multa vreme vila a fost lasata in paragina, iar in oras se stia ca imobilul ar fi de vanzare pentru suma de 1 milion de euro.

Comitetul civic pentru patrimoniul urban al Timisoarei, alcatuit din componente ale societatii civile, considera ca ceea ce se intampla la clairea monument de pe strada Mihai Viteazul nr.3 este un atentat la istoria si memoria orasului si a regiunii Banat, la libertatea cetatenilor de a li se respecta traditia si identitatea, la insasi libertatea de a trai intr-un oras civilizat.

Purtatorul de cuvant al Inspectoratului de Politie al Judetului Timis, Madalina Mezdrea, a declarat pentru www.tion.ro ca politistii s-au sesizat din oficiu si au cerut un control, vinerea trecuta, la casa Muhle, situata in centrul Timisoarei, pe Bulevardul Mihai Viteazu nr. 3. Ea a precizat ca, in urma acestui control, politistii au inceput cercetari atat fata de proprietari, cat si fata de firma constructoare.

Citeste continuarea Casa florarului, sfarsit sau un nou inceput?

August 15, 2011     Florin Dumitrescu

Cioara si porumbelul imaculat

Daca avem vreme sa ne preumblam prin centrul orasului, pe strazile Loga sau Trandafirilor, ne amintim de “bunele” obiceiuri ale conationalilor nostri tigani, care intr-o lipsa de respect deja desuet de mai povestit, au inlocuit cladirile monumentale de patrimoniu national cu nu mai putin monumentalele palate in stil propriu. Iar daca se intampla sa trecem prin zona pietei Traian incepem sa ne intristam de aceeasi lipsa de respect deja desuet de mai povestit cu care aceiasi conationali tigani degradeaza prin indolenta alte cladiri monumentale de patrimoniu.

Se pare ca obiceiul de a prelua si a locui imobile situate in centrul istoric al localitatilor face parte din cultura lor. Am intalnit acelasi obicei in Lugoj, Sibiu sau Orastie. Vorbirea cu precadere a propriei limbi nescrise, organizarea puternica pe caste si familii, propriul sistem de drept si reguli de convietuire comunitara, fronda fata de autoritatile statului si evaziunea fiscala ca mod de a-si conduce afacerile sunt alte caracteristici ale acestei numeroase etnii. O etnie problema prin cultura sa aparte, am putea sa apreciem.

Eu cred ca inadaptarea tiganilor devenita prin cronicizare inadaptabilitate, este de fapt problema Statului Roman impotent si incapabil de flexibilitate in a gestiona aceasta chestiune. Tiganii romani creaza probleme peste tot in Europa, tiganii romani si nu cei polonezi, francezi sau spanioli care se dovedesc integrati aproape perfect in aceasta Europa multiculturala la care subscriu intrutotul.

Citeste continuarea Cioara si porumbelul imaculat

Revista Ta de Educatie in Imobiliare si Constructii

Autor

Florin Dumitrescu Linked In

Eu sunt Florin Dumitrescu si cred ca am o mare doza de naivitate si idealism. Idealism si naivitate. Desi pare o prezentare tinuta la Asociatia Idealistilor Anonimi, de fapt nu e decat o justificare, poate neverosimila a crearii acestei reviste. Da. Am creat aceasta revista in speranta naiva de a indrepta lucrurile (care trebuie sa recunoastem, nu merg foarte bine) in afacerile imobiliare.

Cere sfatul nostru

    Autor