July 19, 2014     Florin Dumitrescu

Samsarul din satul de munte

SamsarulNu cumparam pamant! Pur si simplu faceam o cercetare de piata si ne aflam pe ulitele acelui sat uitat de lume pentru ca sa aflam preturile terenurilor in zona.

Trecem cu masina la relanti prin dreptul catorva babe ce nu intrau in categoria “surselor” demne de incredere si ne oprim in dreptul unei case in fata careia un barbat intre doua varste discuta degajat la mobil. Intrebam despre pretul terenurilor in sat si despre posibilitatea de a cumpara un teren ”asa ca la 4-5 hectare”. Suntem trimisi la nr.81. “Acolo e cineva care stie.Cu el trebuie sa vorbiti.Il sun acu’.”

O luam pe increngatura de strazi ce ne arata ca satul e o asezare sanatoasa pe valea Cernei si ajungem conform indicatiilor la casa cu nr.81. O poarta e cascata larg si o corcitura ce pare mai degraba curioasa ne intampina cu capul plecat. Intram in curte. Un barbat a carui singura imbracaminte e o pereche de chiloti largi si lungi pana la genunchi sta asezat pe o barna de lemn. In fata lui, pe un aragaz de tip turist fierbe probabil o cafea. “Frate-miu se ocupa. E inuntru’.”

In bucataria cu pricina dam de un barbat in aceeasi imbracaminte nu foarte simandicoasa, cu fata mai aproape de tuciuriu decat de un blond dac ce freaca de zor un laptop. In jur, prin incapere, de toate pentru casa taranului roman din anii 2000, o soba de teracota pentru gatit, un aragaz, ceva mobila second din Germania, o plasma plina de praf.

“Da, eu am facut pe samsarul aici. Adica am pus in legatura oamenii. Eu am terminat agroturism la Craiova si ma pricep.” Ii spunem putin despre nevoile noastre. “A, asa la 2-3 hectare gasim. Am eu vreo 90 de ari intr-o parte. Mai e nasul meu care are la 70 de ari si langa noi un profesor, el are mai mult. Strangem!” Insistam pe documentele doveditoare. “Sunt acte, adica de la mostenire sau de la cine o primit pamuntu’.”Apoi pretul.”A, eu am vandut si cu un milion aru’. Adica stiti 100 de metri patrati.” Intelegem ca asta face 100 de milioane hectarul, cam 2.500 de euro pentru un hectar de teren extravilan, intr-o zona de munte, departe de orice nod de infrastructura decenta, intr-o tara cu cea mai primitiva agricultura din Europa.

Da, cred ca un samsar local ce a terminat agroturimul la Craiova nu e chiar cea mai potrivita sursa pentru cercetarea noastra.Dar cel putin suntem linistiti pentru ca are cine sa se ocupe de posibilii investitori imobiliari in zona. Mai ales cei din Occident vor fi incantati. Exista un samsar care se pricepe si e pacat sa nu il cunoasca.

April 30, 2014     Florin Dumitrescu

Un caz particular…

Click-uind pe forumuri despre agricultura am gasit un articol poate lung, dar scris captivant, despre aventura achizitionarii de “pamant” pe aceste meleaguri. Vi-l recomand!

<< Nu voi incepe acest text cu o expunere de motive. Adica de ce eu, orasean de la etajul patru (ultimul nivel in blocul meu), cu ceva studii (trecute, prezente si poate si viitoare), vreo doi metri cubi de carte in apartament (si vreo 50.000 de volume virtuale pe calculator), in plina reconversie profesionala (de cand ma stiu, dar mai ales de vreo trei ani), vreau sa-mi iau pamant. Nu teren, Doamne fereste!, terenurile sunt foarte scumpe, 10-20 pana la 70 de euro metrul patrat. Plus ca sunt foarte mici, am vazut oferte cu terenuri de 500 mp pana la 2000 mp. Nu, eu vreau pamant, de George Cosbuc. Adica mult si ieftin. Daca se poate foarte mult si foarte ieftin. Macar un hectar, acolo. Sau doua-trei. Dar pot fi si cinci. Si-as da, cam asa, o mie de euro hectarul, maxim o mie juma.

Evident ca nu caut potcoave de la cai morti. Daca mergi la 25-35 km de oras, cam asta e pretul unui hectar de teren agricol la drum de piatra si curent. Mai incolo, in agricultura, terenul poate fi cumparat si cu 500 euro hectarul, numai ca ajungi acolo cu tractorul. N-am. Nici tractor, nici dorinta sa iau un pamant la care sa nu pot ajunge cu masina mea, un Focus II din 2006. In linii mari, cam asa suna planul: caut un teren bine aspectat de soare (o panta usoara sudica, sau sud-estica, sau la rigoare sud-vestica), negociez cu omul, mergem la notar, facem actele, si ma apuc de ceva gradinarit, ca plantatul pomilor de primavara asta s-a dus. Dar vine toamna, daca nu intra zilele in sac pana atunci.
Citeste continuarea Un caz particular…

March 29, 2014     Florin Dumitrescu

Vesnicia n-are asigurare

Vesnicia n-are asigurareNici nu mai stiu cum am ajuns in satul asta uitat de lume de prin Apuseni. Nici nu are importanta pana la urma. Ma aflu aici pentru a achizitiona un lot-doua pentru un neamt. Ghidul meu vorbeste neintrerupt, vrute si nevrute. De mult nu il mai ascult. Ma concentrez pe lumina diafana si aerul rarefiat si rece care ma inconjoara. Frumoase locuri.

Am ajuns, imi spune. E casa asta din caramida netencuita, casa arsa. A ars vara trecuta impreuna cu celelalte doua din dreapta.

Tresar. Am ajuns in sfarsit la locuinta vanzatorului. Un caine latra spre socializare. In curte, un batran ciocane niste barne ce urmeaza probabil a fi folosite la constructie. Totul pare un primitiv santier de constructie. Barne, tigla, caramida, rasfirate prin intreaga curte, nu fac decat sa sporeasca farmecul acelui loc uitat de lume.

  Ce s-a intamplat? incerc eu sa fac conversatie. Cum a ars casa?

 Apai de la vecinu’. Vecinul din deal ardea la gradina paiele si n-o stins focu’ cand s-o dus in casa. Si de la paie s-o aprins un butoi de motorina mai mult gol, apoi s-o dus la butelie care o esplodat si asa, una dupa alta de la vecinu’ din deal la al de langa mine si apoi la casa mea. Si o ars totu’.

Regret tentativa mea de a face conversatie. Povestea batranului ma inunda prin simplitatea durei realitati.

– O venit tat satu’  cu apa, cu paturi. Pana sa vina pompierii aproape ca o fost gata. Apai cand m-am uitat in sus si am vazut ceru’ in loc de pod mi-o venit sa omor vreo cativa. Daca aveam un pistol…

Incerc sa schimb directia in care merge discutia si zic:

  Dar vad ca ati refacut casa. E aproape gata. Din vara si pana acum e foarte bine. Ati avut asigurare?

 Da, am avut. Da’ n-am primit bani ca s-o schimbat legea inainte. N-am primit nimic. Da’ m-or ajutat oamenii cu ce-or avut. Cu caramida, cu lemne, cu zile de claca. Si hainele de pe mine is de capatat. Si iaca ca acus ii gata.

April 14, 2013     Florin Dumitrescu

1907 (+100)

Citesc on-line o lucrare publicata de Prof. Dr. Emil Cernea, eminent cadru universitar la Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti ce analizeaza din perspectiva juridica evenimentele desfasurate in preambulul si in timpul Rascoalei taranesti din 1907.

Inceputurile Rascoalei au coincis cu perioada incheierii noilor invoieli agricole pentru anul 1907, in regimul tocmelilor se reflectau toate cazurile care au determinat rascoala, ceea ce explica tensiunea in care s-au tinut primele tratative pentru incheierea noilor tocmeli.

Cel mai adesea taranii motiveaza ca „invoiala propusa de arendas este grea” cerand „usurarea invoielilor”. In mod auxiliar taranii cereau si corecta masurare a pamanturilor,  situatiile in care proprietarii funciari inselau prin false masuratori nefiind delor o raritate.

„Revendicarile taranimii urmareau o schimbare a acestui invelis juridic si o noua reglementare, care insă nu era posibila, datorita Constitutiei si politicii cercurilor conducatoare.” sustine profesorul Cernea.

Contractele extrem de oneroase impuse taranilor de catre marii proprietari funciari, care aveau o putere de negociere disproportionat de mare raportat la acestia sub protectia unui sistem juridic inechitabil , dublat de institutii administrative corupte sunt cauzelereale a acestei convulsii revolutionare soldata cu nenumarate victime si distrugeri uriase.

La 100 de ani de la aceste evenimente, dupa ce brazda a doua revolutii, una comunista si una anti-comunista, au intors pe dos proprietatea funciara din Romania lucrurile nu sunt cu mult diferite in principiu.

Citeste continuarea 1907 (+100)

Revista Ta de Educatie in Imobiliare si Constructii


Autor

Florin Dumitrescu Linked In

Eu sunt Florin Dumitrescu si cred ca am o mare doza de naivitate si idealism. Idealism si naivitate. Desi pare o prezentare tinuta la Asociatia Idealistilor Anonimi, de fapt nu e decat o justificare, poate neverosimila a crearii acestei reviste. Da. Am creat aceasta revista in speranta naiva de a indrepta lucrurile (care trebuie sa recunoastem, nu merg foarte bine) in afacerile imobiliare.

Cere sfatul nostru

    Autor