Click-uind pe forumuri despre agricultura am gasit un articol poate lung, dar scris captivant, despre aventura achizitionarii de “pamant” pe aceste meleaguri. Vi-l recomand!
<< Nu voi incepe acest text cu o expunere de motive. Adica de ce eu, orasean de la etajul patru (ultimul nivel in blocul meu), cu ceva studii (trecute, prezente si poate si viitoare), vreo doi metri cubi de carte in apartament (si vreo 50.000 de volume virtuale pe calculator), in plina reconversie profesionala (de cand ma stiu, dar mai ales de vreo trei ani), vreau sa-mi iau pamant. Nu teren, Doamne fereste!, terenurile sunt foarte scumpe, 10-20 pana la 70 de euro metrul patrat. Plus ca sunt foarte mici, am vazut oferte cu terenuri de 500 mp pana la 2000 mp. Nu, eu vreau pamant, de George Cosbuc. Adica mult si ieftin. Daca se poate foarte mult si foarte ieftin. Macar un hectar, acolo. Sau doua-trei. Dar pot fi si cinci. Si-as da, cam asa, o mie de euro hectarul, maxim o mie juma.
Evident ca nu caut potcoave de la cai morti. Daca mergi la 25-35 km de oras, cam asta e pretul unui hectar de teren agricol la drum de piatra si curent. Mai incolo, in agricultura, terenul poate fi cumparat si cu 500 euro hectarul, numai ca ajungi acolo cu tractorul. N-am. Nici tractor, nici dorinta sa iau un pamant la care sa nu pot ajunge cu masina mea, un Focus II din 2006. In linii mari, cam asa suna planul: caut un teren bine aspectat de soare (o panta usoara sudica, sau sud-estica, sau la rigoare sud-vestica), negociez cu omul, mergem la notar, facem actele, si ma apuc de ceva gradinarit, ca plantatul pomilor de primavara asta s-a dus. Dar vine toamna, daca nu intra zilele in sac pana atunci.
Citeste continuarea Un caz particular…