Trec a nu stiu cata oara prin fata biroului notarial Doros-Curuti de pe Proclamatia de la Timisoara nr.7 si ma ciocnesc nas in nas cu Mihnea, unul dintre cei mai buni avocati pe care ii cunosc.
-Ce faci? Eu am o tranzactie. El e agentul meu imobiliar.
imi spune si imi prezinta un barbat intre 2 varste, grizonat inainte de vreme, dar drept si energic, pe care il cunosc din vedere.
– Ne cunoastem, ii raspund. Te-am vazut de zeci, daca nu de sute de ori in fata acestui birou notarial, fumand.
ii raspund.
Si intradevar, l-am vazut pe omul asta de sute de ori, in acelasi loc si facand acelasi lucru, fumand. De fiecare data cu altcineva, dar nici o data altundeva sau facand altceva.
-Asa e, ne cunostem. Eu sunt agent imobiliar. De fiecare data cand sunt aici am vandut sau am cumparat un apartament. Astept ca notarul sa termine actele.
– Inseamna ca pana acum ai vandut si ai cumparat mult. Dar… fumezi mult.
– Vreau sa ma las. De fiecare data dupa ce vand sau cumpar sunt putin agitat, si fumez. Nu e bine stiu, dar ce sa fac, nu pot sa ma las de meserie. Merge bine.
– In cazul asta pot spune ca apartamentul dauneaza grav sanatatii.
– Asa-i… dar ce e de preferat, un abstinent ghinionist sau un agent imobiliar de succes?
Marturisesc ca nici o data nu mi-am pus intrebarea in felul asta.
Dar oare toti agentii imobiliari au de ales intre a se lasa de meserie sau a ramane viciosi? Sper ca nu.
despre alte vicii puteti citi si Super agentul 007 .
Eu aş pune altfel problema: un, citez: abstinent ghinionist, închei citatul, care apucă, de exemplu, 75 de ani, sau un, citez: agent imobiliar de succes, închei citatul, care abia apucă, de exemplu, vârsta de 45 de ani (frumos, dar scurt). Comentariul meu este unul general, nu mă refer neapărat la domnul despre care ai vorbit.