Fiducia reprezinta operatiunea juridica prin care unul sau mai multi constituitori transfera drepturi reale, drepturi de creante, garantii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente sau viitoare, catre unul sau mai multi fiduciari care, pentru o remuneratie, le exercita cu un scop determinat in folosul unuia sau mai multor beneficiari.
La origine, fiducia reprezinta o forma de garantie prin care debitorul transfera creditorului un bun proprietatea sa cu clauza restituirii bunului la data platii datoriei de catre debitor.
Fiducia a cunoscut cea mai mare dezvoltare in dreptul anglo-saxon (cunoscuta sub numele de ‘trust’). Ulterior, fiducia a evoluat in context international regasindu-se inclusiv in dreptul continental – sistemul de drept italian (“la fiducia”) sau german (“der Treuhand”).
Utilizarile sale sunt diverse: protectia persoanelor incapabile de a-si administra averea, administrarea fondurilor de pensii si de asigurari, administrarea mostenirii conform testamentului, activitati de caritate, vehicule pentru investitii, recompense acordate managementului/angajatilor unei companii, planificare fiscala, etc.
