Creditul bancar in Romania. Nu ma pricep la asta. De fapt, intre noi fie vorba cred ca nimeni nu se pricepe la asta, desi e probabil ca numarul persoanelor care lucreaza in sistemul bancar romanesc este de cateva zeci de mii de oameni. Spre deosebire de ei, eu recunosc ca nu ma pricep la asta si ma voi limita sa filosofez pe aceasta tema. In nici un caz nu voi scrie despre dobanda bancara sau comisioanele practicate. De altfel definitiile acestora variaza intr-un milion de feluri de la banca la banca si de la o agentie la alta.
In opinia mea numarul bancilor din Romania este extrem de mic. Lipsa de concurenta intre banci si alte institutii financiar-bancare din Romania este principala cauza pentru care creditul bancar este extrem de scump iar procedurile bancare lipsite de transparenta. Cealalta cauza pentru care creditul este scump iar procedurile netransparente este disproportia extrem de mare intre puterea de negociere dintre cele doua parti – banca si clientul ei.
Ca multi dintre dvs. am incercat, la un moment dat, sa obtin un credit bancar.M-am confruntat in primul rand cu o birocratie iesita din comun, de neconceput pentru un mediu privat si concurential cum ar trebui sa fie cel bancar romanesc. Ma opresc sa scriu despre birocratie, asta pentru ca eu cred ca birocratia este apanajul intregii societati romanesti, din pacate. Ne vom intalni cu aceeasi birocratie si atunci cand vorbim despre… orice.
Apoi, m-am confruntat cu o lipsa acuta de viziune a bancii. Spre ex. in urma parcurgerii procedurilor, banca a hotarat sa imi acorde un imprumut conditionat de plata dividendelor catre asociati. Valoarea creditului era usor mai mica decat valoarea impozitului pe care ar fi trebuit sa iI platesc pentru acele dividende. Ma intreb, cat de obtuzi ar fi trebuit sa fie functionarii cu putere de decizie din acea banca ca sa creada ca voi plati un impozit mai mare decat banii pe care ei mi i-ar fi oferit imprumut. Imprumut pe care, bineinteles ca ar fi trebuit sa il returnez dupa ce as fi platit si o dobanda la el. Nu exista un alt cuvant sinonim cu lipsa de logica.
Deci, eu cred ca aceasta sursa de finantare care este creditul bancar este extrem de scumpa, netransparenta, birocratica si lipsita de stabilitate. Lucrurile stau in felul asta datorita concurentei scazute intre banci si lipsei de reglementari bancare care sa protejeze mediul de afaceri si nu banca.
Ce e de facut? Nu e momentul sa vorbim despre masurile pe care trebuie sa le ia BNR sau Guvernul sau cum impiedica lobby-ul bancilor luarea acestor masuri. Asta este o problema prea complicata pentru acest post. Ca sa va linistesc va spun ca lucrurile nu se vor schimba foarte mult in viitor si nu sunt cu mult diferite in Europa. Aveti idee cate banci europene au dat faliment de la inceputul crizei. Nici una, ele au fost salvate de guverne cu bani bugetari, adica cu banii nostrii.
Si totusi, ce e de facut? Atunci cand incepeti tratativele cu o banca, incercati sa obtineti toate informatiile de care aveti nevoie. Solicitati cu insistenta informatii despre dobanzi, comisioane, penalitati sau alte costuri pe care creditul le implica. Apoi faceti o analiza detaliata asupra efectelor acestor costuri asupra afacerii dvs. Folositi la nevoie serviciile unui expert contabil pentru analiza acestor costuri. Daca sunteti hotarati sa mergeti mai departe, solicitati bancii toate documentele ce trebuiesc semnate. Folositi serviciile unui jurist pentru analiza acestor documente si efectele clauzelor pe care contractele bancare le contin. Incercati sa negociati in permanenta cu ei imbunatatirea acestor clauze si costuri si nu semnati documentele decat atunci cand sunteti convinsi ca ati obtinut tot ceea ce puteti de la banca.
Pentru relatia dintre creditor si debitor va recomand articolul Hotul striga „Prindeti hotul”.
Eu sunt de parere ca se pricep cei care nu fac imprumuturi bancare, aceea sunt cei care se descurca.
Sau mai concret cei care sunt capabili sa faca un umprumut pe o perioada de 5-10 ani.