02.06.2018     Florin Dumitrescu

Eterna Botswana

De cand imi amintesc mi-au displacut tufele de pe marginea drumurilor romanesti. Relatia mea cu ele a variat in directia furiei atunci cand tufele rutiere blocau vizibilitatea si puneau in pericol viata soferilor sau a pietonilor. Sunt acele omniprezente tufe, arbusti sau maracini care insotesc soselele nationale de la kilometrul zero la frontiere cu Europa. Ele sunt vesnice prin aceste locuri. Imi amintesc de ele pe marginea drumurilor goale sau a parcarilor cu banci din beton armat ale republicii socialiste si le vad zilnic astazi de cum ies din parcare. Presupun ca sunt fiicele tufelor ce insoteau drumurile de carute ce legau targurile valahe in evul mediu.

Citeste continuarea Eterna Botswana

24.01.2018     Florin Dumitrescu

Oda micului Stalin

Functia asta de secretar general ni se trage de la tovarasul Stalin. Era pozitia, ca nu i-as zice demnitatea, pe care el o ocupa in Partidul Comunist. In timp ce Presedinte era tovarasul Lenin, secretarul general se ocupa de treburile marunte si neimportante cum ar fi organizarea alegerilor si numaratul voturilor, numirea functionarilor din executie, intocmirea listelor cu dusmanii poporului, din astea. Tovarasul Stalin i-a dat importanta acestei functii, iar importanta asta ne bantuie inca.

Nu voi inchina o oda tovarasului Stalin! Amintirea acestui paranoic de un sadism feroce, talhar la drumul mare devenit peste noapte conducatorul atotputernic a sute de milioane de oameni nu poate face decat sa imi creasca aciditatea gastrica. E adevarat ca oda pe care o inchin secretarului general din zilele noastre nu e de natura sa o regleze foarte bine. Da, voi vorbi de secretarul general din administratia publica romaneasca, de omnipotentul si  atoatestiutorul secretar de Consiliu local mai precis. Citeste continuarea Oda micului Stalin

06.06.2017     Florin Dumitrescu

Germania, inainte de toate

Germania, inainte de toate“Deuschland, uber alles” este un cantec patriotic german pervertit de regimul national socialist si poate face trimitere la o epoca de trista amintire. L-am folosit ca titlu al acestui articol intro nota de sarcasm si nimic mai mult. Intr-un final, formula asta “Germania inainte de toate”, transmite foarte bine atitudinea conservatoare si prudenta a investitorului german din sectorul imobiliar din Romania.

M-am tot intrebat care este motivul pentru care numarul investitiilor germane in agricultura si constructii este foarte redus in Banat, in Romania in general. Concluziile mele le veti gasi aici, explicate pompos, romaneste. Si de ce investitii germane? Poate datorita fortei economiei  pe care o vedeam scotand fum dincolo de orizont sau poate datorita zecilor de mii de etnici germani ce au plecat de aici in anii ’80 si ’90. Macar de aia! Citeste continuarea Germania, inainte de toate

26.05.2017     Florin Dumitrescu

Italia e bella, dar mai bella e Romania (II)

Italia e bella 2Daca in articolul precedent analizam care sunt motivele numarului mare de investitii italiene si al numarului ridicat de investitori italieni din Romania, in acest articol voi vorbi despre efectele acestui lucru.

Sa nu credeti ca am de gand sa fac apologia capitalului national si al investitorilor romani care nu reusesc sa tina pasul cu strainii, prejudiciati fiind de integrarea europeana sau de propriul guvern. Despre capitalistii de tranzitie romani am scris cu alta ocazie si nu mi-am schimbat foarte mult opiniile. Am de gand sa analizez doar care au fost consecintele achizitiei a mii de hectare de teren arabil, a achizitiei de mii de apartamente din zonele istorice ale marilor orase, a spatiilor comerciale cu vad bun, s.a.m.d. de catre investitorii din Italia. Citeste continuarea Italia e bella, dar mai bella e Romania (II)

23.05.2017     Florin Dumitrescu

Italia e bella, dar mai bella e Romania

Italia e bella 1Pentru cineva care locuieste, lucreaza sau face afaceri in vestul Romaniei e frapant si vesnic subiect de interogatie cum se face ca un numar atat de mare de italieni traiesc, muncesc si investesc aici. In domeniul imobiliar mai ales, ca despre asta vorbim acum.

Si, intr-adevar se face ca in Timisoara sa locuiasca permanent peste 10.000 de italieni, temporar  inca pe atatia. Sunt bineinteles studentii, mai ales la medicina, sunt pensionarii care prefera sa isi consume aici mai eficient pensiile occidentale dar sunt, intr-o mult mai mare masura investitorii italieni din agricultura sau constructii. In judete cum ar fi Timis, Caras-Severin sau Arad, dar si prin Bihor, Cluj sau in Oltenia companiile detinute de italieni au cumparat sute de mii de hectare si arendeaza alte sute de mii pentru agricultura avansata. Pe langa toate astea nu mai punem la socoteala mii, si nu exagerez aici, mii de apartamente detinute de acestia in zonele istorice din marile orase, societatile de constructii, cafenele si restaurante, etc.   Citeste continuarea Italia e bella, dar mai bella e Romania

12.02.2017     Florin Dumitrescu

I se spunea “Negociatorul”

NegociatorulOamenii ma angajeaza sa negociez pentru ei.Nu stiu care sunt calitatile pe care trebuie sa le aiba un bun negociator – rabdarea, o buna cunoastere a psihologiei umane, stapanirea tuturor informatiilor despre chestiunea negociata, si din nou rabdarea. Cert este ca oamenii ma angajeaza sa negociez pentru ei. Daca la inceput oarece abilitati tehnice juridice ce le detin au fost argumentul suficient pentru a participa, in general alaturi de client, la negocierea unor tranzactii imobiliare, de ceva vreme oamenii ma angajeaza sa negociez pentru ca o fac mai bine decat ar putea-o face ei. Se cheama ca sunt expert.

Am negociat zeci de tranzactii, majoritatea de mica valoare, dar am negociat si  mari vanzari de succes. Nu pot spune – daca e mai greu sa negociezi achizitia unui petic de pasune cu un taran de la munte, cand acel petic este exact locul ce iti poate asigura accesul la ferma ta iar taranul este exact acel taran ingust la minte pe care il evita tot satul – sau  sa negociezi o constructie imposibila si kicioasa cu cocalarul prosper autodeclarat  “om de afaceri” obisnuit sa bisnitareasca enervant si superior pe toata lumea. Dar nici nu conteaza pana la urma si nu e subiectul articolului de fata. Citeste continuarea I se spunea “Negociatorul”

27.11.2016     Florin Dumitrescu

(Nu) vand conac de grof ungur, in stare proasta

1579203_originalNoi romanii suntem foarte mandri de trecutul patriei. Am luat din el cu mult entuziasm mai ales partea cu bataliile victorioase in fata dusmanilor ce au vrut sa ne rapeasca bogatiile.Turcii au vrut sa ne rapeasca bogatiile, si ungurii au vrut asta, iar in ultimele secole au venit pe capul nostru si rusii. Si cum i-am mai batut si alungat. Ungurii au stat cel mai mult, vreo 900 de ani! Pe turci i-am batut cel mai rau si cateva secole i-am tot batut… dar pana la urma in 1877 i-am alungat ultima oara. Si pe rusi tot la fel, desi aici nu e atat de clar cand, cum si de ce.

Si dupa atatea victorii, noi romanii suntem foarte mandri cu bogatiile create de acest popor (si pe care altii au vrut sa ni le rapeasca, cum spuneam). Suntem mandri cu bisericile fortificate din Transilvania, cu castelele inaintasilor nostri – Bran sau Peles spre exemplu, si mai suntem mandri uneori si cu palatele Brancovenesti. Dar stati! Parca bisericile fortificate au fost ridicate de sasi. Castelele erau mai toate ale grofilor unguri. Pai si Branul? Branul a fost ridicat de unguri si daruit sasilor. Pai si Pelesul? Pelesul a fost comandat de Carol I de Hohenzollern si proiectat de austrieci. Dar palatele Brancovenesti, ca doar astea n-or fi unguresti? Nu, astea sunt grecesti pana in miezul pietrei aduse de la Stambul! Citeste continuarea (Nu) vand conac de grof ungur, in stare proasta

04.11.2016     Florin Dumitrescu

Factum despre post-factum

As vrea sa va vorbesc despre clientul post-factum. Cred ca merita un articol, unul mic macar.

Clientul post-factum e preferatul avocatilor, serios vorbesc. Nici nu are cum sa fie altfel. Pentru ca le aduce bani, o gramada de bani. Dar eu il urasc.

Clientul post-factum vine intotdeauna la sfarsit, dupa ce a facut prostia. Asta e caracteristica lui principala. Vine dupa ce a semnat actele care il pagubesc, dupa ce a imprumutat banii fara acte, dupa ce a platit comisioane fara sa primesca serviciile. Clientul post-factum vine la mine dupa ce a facut prostia si a perseverat in ea, dupa ce nu se mai poate face nimic sau e costisitor si ineficient sa repari lucrurile. Citeste continuarea Factum despre post-factum

07.10.2016     Florin Dumitrescu

Prozaic, atat cat sa te duca la un tratament cu Prozac

prozaicUneori lucrurile sunt mai simple decat credem. Teoriile complicate de mintea noastra paranoida si intretinute de manipulatorii stiuti si nestiuti din „new-media” devin inutile.

Aflandu-ma undeva prin padurile din Caras-Severin intr-o misiune de cercetare, si nu e vorba decat despre achizitia unor terenuri, am aflat ca spectaculosul rau Nera a ramas fara pastravi. De fapt a ramas aproape fara tot pestele rapitor. Si despre asta nu ati citit vreundeva, altundeva, asa ca bagati la cap.

Motivul? Nu e vorba despre Holzindustrie Schweighofer si nu e cazul sa cautati aplicatia aia pe mobil pentru a raporta furtul lemnului. Nu e vorba nici despre afacerile dubioase ale lui Sorin Frunzaverde si nu trebuie sa dati vina pe PSD. Citeste continuarea Prozaic, atat cat sa te duca la un tratament cu Prozac

06.10.2016     Florin Dumitrescu

Despre Vanghelie, cu admiratie

vanghelieDe data asta voi scrie despre un latifundiar. Unul special, unul care fara doar si poate ar fi un model pentru latifundiarii momentului. Poate de-al de Becali sau Porumboiu ar invata ceva de la el. Nutresc iluzia unui naiv ireconciliabil ca Porumboiu sau Becali ar mai invata ceva, macar ca n-au invatat ceva bun in cei sapte-ani-de-acasa.

Voi scrie despre Vanghelie Zappa. Ai nostri, cati isi mai amintesc de el, spun ca a fost aroman dar grecii se mandresc ca fiind unul de al lor. Nascut la 1800 in Epirul de Nord din Imperiul Otoman. Ajuns la varsta de 30 de ani in Valahia a studiat dreptul, apoi economia. Stabilit initial la Braila, apoi la Bucuresti, Zappa a finantat construirea hotelului Atena devenit unul dintre cele mai luxoase din partile acestea ale Europei.

Vanghelie a profitat din plin de pretul scazut al pamantului din Baragan dar si de fertilitatea ridicata a acestuia si a cumparat intre 1845 si 1848 peste 15.000 hectare prin Calarasi, Buzau, Ialomita si Prahova. A arendat mai apoi terenurile si a folosit cu chibzuinta veniturile incasate. Pana aici pare multa asemanare cu sus-pomenitii Becali si Porumboiu. Doar pare, pentru ca apare cuvantul chibzuinta.

Iubitor de cultura in general, de cea greaca in special, Vanghelie Zappa a sustinut din tinerete ideea de romanism. Din averea sa a donat 5000 de galbeni pentru scrierea primului dictionar romanesc si a primei gramatici a limbii romane fiind totodata unul dintre fondatorii viitoarei Academii Romane.

Latifundiarul Zappa a scris cartea „Trantorul“, in care a inserat sfaturi practice pentru semanatul culturilor de grau sau de porumb. In aceeasi perioada in care cucerea Bucurestiul cu dragostea lui pentru cultura romana, el a construit la 75 de kilometri distanta de capitala in satul Brosteni din Ialomita un conac impresionant transformand o suprafata de cateva hectare intr-o adevarata mosie boiereasca. „Conacul avea o arhitectura aparte. Era imprejmuit de un zid gros din caramida, inalt de cinci metri, iar in curte se afla o gradina imensa, aproape asemanatoare cu un parc, unde se plantau cele mai frumoase flori.“

Dar nu toate acestea l-au facut cunoscut pe Vanghelie Zappa, desi ar fi fost poate indeajuns. Mosierul de la Brosteni a fost un fervent promotor al reinvierii Jocurilor Olimpice. Cand la 1850 la initiativa poetului grec Alexandru Sutu (si da, e acelasi cu rubedenii multe la Bucuresti) a relansat dezbaterile pe aceasta tema la Atena, Vanghelie al nost’ a fost cel care a scos banu’ si a finantat noul proiect. Zappa a trimis imediat 2000 de florini austrieci pentru organizarea competitiilor dupa cum a edifiat si o constructie olimpica care urma sa functioneze si ca centru expozitional permanent. Acesta este motivul pentru care prima editie a Jocurilor Olimpice de la Atena poarta numele de Olimpiada Zappeiana.

Impresionant, nu? Cati dintre romanii de astazi au auzit oare de el? Veti da vina pe scoala, presa… da stiu!

Iar voi latifundiarilor…se poate! Sa nu fiti doar epigoni.

03.07.2016     Florin Dumitrescu

“Nu ne vindem tara”, o ideologie care nu piere

Nu ne vindem taraCitesc despre un proiect de lege al ministrului agriculturii Achim Irimescu. Si nu ma pot abtine sa nu il comentez. Trec peste declaratia aberanta de acum un an cand aprecia ca desfiintarea CAP-urilor este echivalenta cu un razboi mondial, trec peste alte declaratii aberante ale acestui politruc de tip nou, emanatie a unei alte revolutii posibile doar in eterna  tranzitie romaneasca, voi trece peste toate si ma voi limita sa comentez doar proiectul de mai jos.

Strainii vor putea cumpara cel mult 50 de hectare de teren arabil

Proiectul legii care reglementeaza cumpararea de terenuri agricole de catre straini a fost elaborat de Ministerul Agriculturii, dar aplicarea actului normativ va fi posibila dupa finalizarea planului cadastral, potrivit Mediafax.

 

Domnul Achim Irimescu a pregatit un proiect de lege care ar trebui sa limiteze achizitiile de terenuri agricole realizate de straini la 50 de hectare. Motivatia sa este dezvoltarea unei agriculturi “nationale” moderne si competitive. As vrea sa il intreb pe domnul ministru ce anume il deranjeaza mai mult la achizitia terenurilor agricole de catre companii si persoane fizice straine? Faptul ca acestea aduc know-how veritabil, ca investesc in utilaje performante sau ca deschid pietele europene pentru cerealele si plantele tehnice romanesti? Si o fac cu banii lor, adusi de la mama de acasa. Pentru ca da, asta fac companiile straine care investesc in mod onest in agricultura romaneasca. Nu imi amintesc ca noii proprietari funciari danezi sau olandezi spre exemplu sa fii demolat instalatiile de irigatii pe care le-au achizitionat dupa cum nu imi amintesc nici ca acestia sa fii “subventionat” vreun politician local in speranta obtinerii unor avantaje personale. Dar imi amintesc foarte bine de contractele paguboase realizate cu statul roman de latifundiarii “nationali” cu nume predestinate Porumboiu, Trita, Culita sau Niculae, imi amintesc prea bine de malversatiunile politico-economice ale acestor “investitori strategici” din agricultura romanesca care au reusit sa dobandeasca peste noapte proprietatea asupra a zeci de mii de hectare de pamant, accesul nelimitat la sistemele de irigatii sau la depozitele de cereale ale statului platind banii, putini de altfel daca ne gandim bine, doar in buzunarul politicienilor locali. Sau poate domnul ministru ma poate contrazice.

Sincer, nu ma intereseaza o astfel de agricultura “nationala”!

10.01.2016     Florin Dumitrescu

Arad versus Timisoara sau despre orasul ideal

Citesc in continuare din monumentala lucrare coordonata de Victor Neumann despre „Istoria Banatului”. Un capitol destinat „Arhitecturii oraselor libere regesti Timisoara si Arad”, conceput de profesorul Gabriel Szekely imi atrage atentia! Gasesc aici originea nasterii oraselor moderne Arad si Timisoara si recunosc forma lor de astazi, a centrului lor istoric, centru de interes economic, cultural si administrativ al acestora peste timp.

Spatiile urbane ale oraselor Timisoara si Arad, asa cum s-au conturat ele in secolul al XVIII-lea, sunt fundamental diferite. Timisoara a fost conceputa ca o cetate proiectata pe planseta, cu ziduri de aparare, strazi drepte si piete. Aradul a avut o dezvoltare spontana si aceasta pentru ca orasul si cetatea erau considerate ansambluri arhitectonice diferite. Din acest motiv, orasul Arad nu a beneficiat de un plan prestabilit al strazilor. Fenomenul este caracteristic noilor orase din Europa Centrala din epoca. Unele  dintre acestea, asemenea Timisoarei, au fost partial sau in intregime proiectate de ingineri austrieci, in timp ce altele, precum Aradul, au pastrat structurile medievale.

Autoritatile optau pentru varianta oraselor prestabilite de cate ori acest lucru se putea sustine financiar. Unele orase, care nu au putut fi reconstruite pe plan prestabilit dupa 1700, au fost reconstruite mai tarziu. In timpul Mariei Theresia au existat proiecte de demolare si refacere a Aradului potrivit unui plan prestabilit. Reorganizarea era determinata de dezvoltarea spontana si haotica a orasului, de lipsa strazilor drepte si de aglomerarea spatiului din jurul cetatii care ar fi trebuit sa serveasca drept esplanada de aparare. Iosif al II-lea a renuntat la demolarea orasului si a decis mutarea cetatii pe malul opus al Muresului.

Planul de reconstruire a orasului interior din cetatea Timisoarei a fost adoptat in anul 1725. Solutia aleasa a insemnat demolarea integrala a vechi cetati, exceptand castelul Huniazilor si cateva biserici. Bleyer, primul arhitect care a scris o monografie o orasului Timisoara, afirma ca modelul fortificatiei a fost cetatea Neufbrisach, proiectata de Vauban. Orasele cetati fortificate, asemanatoare celor de tip Vauban, isi au originea in proiectele cetatilor ideale care au preocupat arhitectii inca din timpul Renasterii.  

Timisoara, proiectul unei cetati ideale? Ce aroganta pentru austrieci! Au venti mi tarziu ai nostri si au „reglat” ei totul…

19.11.2015     Florin Dumitrescu

Pas cu pas…acum 250 de ani

pas cu pasCitesc o carte interesanta, poate cea mai complexa si completa monografie a Banatului istoric, o lucrare cu 15 autori romani, maghiari si sarbi aparuta recent prin grija profesorului Victor Neumann. O citesc cu pasiune si m-am bucurat cand am gasit in ea referiri tehnice foarte detaliate privind reglarea chestiunilor imobiliare in regiune acum mai bine de doua secole si jumatate.

Citez din capitolul “Administratie, colonizari si culturi pe vremea comitatelor” :

Vanzarea pamanturilor trezoreriei a fost ultima mare actiune a colonizarii. Atunci s-au format relatiile de proprietate, care au continuat pana in anul 1918. Casa de Habsburg era interesata de vanzarea pamanturilor, fiind obligata sa mareasca veniturile statului. Vanzarea minelor si a localitatilor de pe malul Muresului nu a fost planificata. Nu au fost vandute pamanturile cultivate cu orez, de exemplu cele de la Omor, Opatica, Gataia si Sfantu Gheorghe. Din cauza apropierii, Vinga nu a fost separata de orasul Timisoara, asimilata fiind aceluiasi statut de oras liber regesc pe care capitala regionala il dobandise. Districtele Chichinda Mare si Becicherecul Mare nu au vandut terenuri pentru noua nobilime, prevazand transformarea ulterioara a districtelor si ridicarea oraselor la statutul de orase libere regesti… Maria Theresia a avut in vedere posibilele revendicari de proprietate in temeiul dreptului istoric, respectiv in temeiul legilor ce fusesera valabile in evul mediu. In acest fel unii ar fi putut invoca o continuitate a drepturilor de proprietate….Proiectele Imparatului Iosif al II-lea urmareau, in primul rand, dezvoltarea agriculturii si a industriei libere.

La 1 august 1781 s-a organizat cea dintai licitatie pentru vanzarea pamantului, desfasurata la Viena si la Timisoara. Domeniile puse in vanzare la Viena au fost Sannicolau Mare, Periam, Sanad, Novi-Knezevac, Coka, etc. Domeniile puse in vanzare la Timisoara au fost Cheches, Sinersig, Hodos, Brestovat, Petrovaselo, etc. Prin licitatia desfasurata la Timisoara, Adam Trejcsik a cumparat localitatea Nadas, cu suma de 31.000 Ft, Jozsek Scolonics a cumparat localitatea Hodos, cu 33.000 Ft., Karoly Rajkovics a cumparat localitatea Cheches, cu 17.500 Ft, Kereszturi a cumparat localitatea Sinersig cu 33.000 Ft.

Cea de a doua licitatie de la Timisoara a avut loc in data de 15 septembrie 1781, cand s-au facut urmatoarele tranzactii: Ege Koszegi a cumparat Remetea Mare, cu 94.000 Ft., Istvan Kyriak a cumparat Mosnita Mare, cu 94.000 Ft., Bazil Damjanovics a cumparat Zadareni, cu 59.000 Ft., Sandor Mihai din Bratislava a cumparat Giarmata, cu 90.000 Ft. Cea de a treia licitatie de la Timisoara a avut loc in 10 aprilie 1782, ocazie cu care au fost cumparate proprietati mai mici cu sume mai mici, ca de exemplu: Istvan Balas, subprefect al comitatului Timis, a cumparat domeniul Altringen, Ferencs Szabo, magistrat al comitatului Timis, a cumparat domeniul Sintar, cu suma de 82.000 Ft., Gyorgy Konszky, secretarul baronului Orczy, a cumparat domeniul Vizma, cu suma de 23.950 Ft.

As face doar cateva scurte observatii la textele de mai sus. Actiunea autoritatilor imperiale austriece era o actiune care urmarea cresterea veniturilor trezoreriei, dar nu prin sporirea taxelor percepute ci prin vanzarea unor bunuri imobiliare aflate in proprietatea statului. Apoi, vanzarea preconizata urma sa tina cont de dezvoltarea urbana ulterioara, prognoza dezvoltarile urbane ale regiunii si interesele strategice ale statului avand in acelasi timp grija sa nu distruga ceea ce exista deja bine facut, cum ar fi plantatiile de orez. Vanzarea terenurilor se facea cu grija fata de posibilele revendicari imobiliare, dreptul de proprietate privata fiind sacrosant iar securitatea circuitului civil extrem de importanta. Si, nu in cele din urma observ ca “politicienii” momentului erau intre achizitorii de terenuri, dar asa… mai pe la coada, multumindu-se cu domeniile mai marunte.

Una peste alta… pare a fi un plan, nu!? Si cand ma gandesc ca ne despart peste 250 de ani.

05.11.2015     Florin Dumitrescu

Das ist gut

Imaginea 6„Stii cum fac nemtii? Stau in chirie pana ajung pe la 30 de ani. Dupa care se casatoresc si inchiriaza un apartament mai mare, cu vreo 2-3 dormitoare, pentru ei si viitorii lor copii, platind lunar vreo 1000-1500€. Dupa 20 de ani, cand copiii isi iau zborul, inchiriaza ceva mai mic, cu 1-2 dormitoare, pentru care platesc sub 750-1000€. Au deja 50 de ani si in tot acest timp au economisit, lunar, macar 500€. Peste inca 15 ani vor iesi la pensie si vor fi economisit peste 200.000€. Acum se pot retrage fie intr-un oras mai mic, fie mai spre periferie, daca nu locuiau deja acolo. Mobilitatea nu mai intra in discutie asa ca isi pot cumpara din economii un apartament micut. Le mai raman bani si de concedii prelungite, macar 50.000€. Nu toti pot economisi 500€ lunar, dar chiar si cu 250 scapa de grija locuintei. Oare romanii de ce nu pot face la fel ? Mai sunt si cei care cumpara prin credit, mult mai devreme, dar ei nu concep sa nu ai strans un avans de cel putin 25%„.

Asa mi-a povestit un prieten plecat in Germania. Judecand dupa intrebarea lui, fie e naiv, fie e uituc. Raspunsul e insa simplu: romanii nu iși cultiva rabdarea, ei vor sa fie proprietari azi. In plus, nici nu obisnuiesc sa isi schimbe orasul, ci tara pentru un loc de munca mai bine platit. Si, poate cel mai important, ei considera ca banii dati pe chirie sunt bani pierduti. Din exemplul de mai sus ai zice ca reiese taman contrariul.Dar ce stiu nemtii ? ‘ai de capu’ lor !

Am si eu insa intrebari pentru prietenul meu: cum naiba de mai apeleaza nemtii la agenti imobiliari? Ok, ei au cultul serviciilor, nu schimba un bec singuri, dar totusi. Mai ales ca mai sunt si pe la ei specimene interesante, care, ca tot veni vorba de becuri, iti spun ca nu poti veni la vizionare decat in timpul zilei, pentru ca locuinta nu are becuri in dulii (si ar fi peste puterea lor sa aduca 5 becuri pe care sa le infileteze pentru a-si putea lua comisionul).

Am gasit acest articol pe blogul Basme imobiliare si l-am preluat pentru ca mi-a placut modul simplu prin care explica niste adevaruri complexe. Ii multumesc autorului pentru bunavointa. Daca doriti o analiza mai complexa asupra fenomenului proprietatii si proprietarilor in tarile din Uniunea Europeana, puteti citi articolul de aici.

21.09.2015     Florin Dumitrescu

Ciocoi vechi si nuoi

Economia agricola a Romaniei se capitalizeaza! Nu mai exista nici o indoiala in aceasta privinta. Micile proprietati taranesti, dobandite sau re-dobandite prin reforma agrara post-decembrista se aglutineaza in jurul acelora care au avut capitalul sau abilitatile necesare pentru competitivitate.

Din pacate aceia care au avut capitalul si abilitatile pentru dezvoltarea unor mari afaceri in agricultura sunt fie capitalisti straini, fie intreprinzatori romani curajosi si aflati in relatii “speciale” cu politicienii locali. Cel putin in marea majoritate a lor.

Asadar, taranul roman ca proprietar si agricultor de succes este pe cale de disparitie. Viitorul agriculturii romanesti il reprezinta marile proprietati agricole ce sunt detinute de catre marile companii.

Dumitrescu & Asociatii si revista on-line fraudaimobiliara.ro au pregatit impreuna cu analistul economic Andrei  Deheleanu un infografic cu marile proprietati agricole si forestiere din Romania. Veti putea observa care sunt cei mai mari investitori din agricultura romaneasca si unde sunt zonele in care acestia au investit.

In opinia noastra, aceste tendinte se vor accentua in perioada care urmeaza. Ba mai mult, incetul cu incetul chiar marele capital romanesc va fi inlocuit de multinationalele din ce in ce mai interesate de extraordinarul potential agricol al Romaniei. Iar daca ne intrebati pe noi, preferam multinationalele pentru abilitatile reale in dezvoltarea unor afaceri rentabile in agricultura si resurselor lor financiare la fel de reale, in locul imbogatitilor romani ai tranzitiei.

Dar peste toate, speram ca macar pe ici pe colo, vom mai vedea si traditionale ferme taranesti pe care oile turcane vor paste printre palcurile de meri si pruni “autohtoni”.

Pentru a afla mai multe detalii despre tendintele privind tranzactiile imobiliare din agricultura romaneasca, va rugam sa ne contactati.

infografic_fraudaimobiliara_mari_proprietari

Revista Ta de Educatie in Imobiliare si Constructii


Autor

Florin Dumitrescu Linked In

Eu sunt Florin Dumitrescu si cred ca am o mare doza de naivitate si idealism. Idealism si naivitate. Desi pare o prezentare tinuta la Asociatia Idealistilor Anonimi, de fapt nu e decat o justificare, poate neverosimila a crearii acestei reviste. Da. Am creat aceasta revista in speranta naiva de a indrepta lucrurile (care trebuie sa recunoastem, nu merg foarte bine) in afacerile imobiliare.

Cere sfatul nostru

    Autor