Totul e pregatit. Am umflat rotile la bicicleta si rucsacul e bine fixat. Sunt hotarat, dezastrul de la Rosia Montana nu trebuie sa se intample, iar eu voi contribui la asta. Ma pregatesc de cateva zile pentru marea intalnire, ne vom strange cu miile pentru a impiedica dezastrul din Apuseni.
Salut vecina de la 2 inainte de a incaleca pe bicicleta. Batrana aceasta ma enerveaza pentru ca spioneaza non-stop si se baga in seama cu toata lumea. Mai mult decat atat, intotdeauna arunca gunoiul de-a-indoaselea in tomberoane. Avem si noi tomberoane pentru colectarea selectiva iar ea… niciodata nu i-am atras atentia, dar o s-o fac!
Trec in viteza de coltul strazii, o ce buna e bicicleta asta! In stanga mea simt mirosul putrezit ce vine de la Kandia, fosta fabrica de ciocolata. Candva celebra, acum zace in ruina, plina de mormane de gunoaie. Pun pariu ca e plina de azbest cancerigen. E de-a dreptul revoltator! Anul trecut, ma invitase intr-un grup cineva de pe facebook. Voiau sa stranga semnaturi pentru demolare, e un focar. Nu am avut timp de nimicuri, eu ma ocup de treburile importante, Rosia Montana bunaoara sau gazele de sist. Dar e bine ca se ocupa cineva si de chestiuni din astea.
Ies din oras pe Calea Sagului. Am in fata groapa de gunoi de la Parta. Ce se intampla acolo e de-a dreptul revoltator! Desi oficial groapa e inchisa, zilnic sosesc camioane incarcate cu moloz si gunoaie. O intreaga fauna formata din paraziti umani si animali traieste intr-un ecosistem viabil condus de traficantii de deseuri. Ar trebui ca cineva sa se ocupe si de asta, poate ca e cazul ca Primaria Timisoarei sau Consiliul Judetean sa faca ceva. Eu ma indrept spre Rosia Montana.
