October 18, 2013     Florin Dumitrescu

Malthus si Rosia Montana

clip-image0022Ma voi margini prin aceasta postare sa copiez un mesaj de pe facebook, de pe contul meu de facebook. Imi voi permite sa adaug totodata si comentariile primite. Las liber la unlike-uri.

 

“Forta populatiei depaseste cu atat de mult capacitatea pamantului de a asigura resursele necesare subzistentei omului, incat moartea prematura, intr-un fel sau altul, trebuie sa se abata asupra speciei umane. Viciile omului sunt agentii activi si abili ai depopularii. Ele sunt precursorii marii armate a distrugerii si deseori duc ele insele treaba la bun sfarsit. Daca ele dau gres in acest razboi al exterminarii, vremea nesanatoasa, molimele, mizeria si epidemiile avanseaza in mars fortat si sterg de pe fata lumii mii si zeci de mii. Daca nici asa succesul nu este desavarsit, la panda sta foametea inevitabila, la scara uriasa, care, cu o singura lovitura devastatoare, pune semnul egal intre populatie si hrana disponibila.”

-Eseu  asupra principiului populatiei, Thomas Malthus, 1798-

Acesta e un mesaj pentru manifestantii impotriva exploatarii gazelor de sist si a Rosiei Montane. Acesta este un mesaj pentru guvernantii lumii si marile corporatii. In aceasi masura este valabil atat pentru unii cat si pentru altii. Unii au falsa senzatie ca inlocuind ziarele cu bloguri si automobilele cu biciclete din policarbonat transforma lumea,  si se opresc aici. Ceilalti au la fel de falsa senzatie ca prosperitatea materiala adusa de dezvoltarea economica este infinita si poate inlocui aerul, apa, fericirea.  

Comentariu 1:  de acord dar tara noastra poate supravietui foarte bine fara gaze de sist

Raspunsul meu:  Bineinteles, va supravietui ca si pana acum, folosind gaze naturale, petrol, carbune si construind baraje de acumulare si centrale nucleare. Ceea ce este cu totul altceva 🙂

Deci adaugati-ma prieten pe facebook.

August 24, 2013     Florin Dumitrescu

Miopia verde

Totul e pregatit. Am umflat rotile la bicicleta si rucsacul e bine fixat. Sunt hotarat, dezastrul de la Rosia Montana nu trebuie sa se intample, iar eu voi contribui la asta. Ma pregatesc de cateva zile pentru marea intalnire, ne vom strange cu miile pentru a impiedica dezastrul din Apuseni.

Salut vecina de la 2 inainte de a incaleca pe bicicleta. Batrana aceasta ma enerveaza pentru ca spioneaza non-stop si se baga in seama cu toata lumea. Mai mult decat atat, intotdeauna arunca gunoiul de-a-indoaselea in tomberoane. Avem si noi tomberoane pentru colectarea selectiva iar ea… niciodata nu i-am atras atentia, dar o s-o fac!

Trec in viteza de coltul strazii, o ce buna e bicicleta asta! In stanga mea simt mirosul putrezit ce vine de la Kandia, fosta fabrica de ciocolata. Candva celebra, acum zace in ruina, plina de mormane de gunoaie. Pun pariu ca e plina de azbest cancerigen. E de-a dreptul revoltator! Anul trecut, ma invitase intr-un grup cineva de pe facebook. Voiau sa stranga semnaturi pentru demolare, e un focar. Nu am avut timp de nimicuri, eu ma ocup de treburile importante, Rosia Montana bunaoara sau gazele de sist. Dar e bine ca se ocupa cineva si de chestiuni din astea.

Ies din oras pe Calea Sagului. Am in fata groapa de gunoi de la Parta. Ce se intampla acolo e de-a dreptul revoltator! Desi oficial groapa e inchisa, zilnic sosesc camioane incarcate cu moloz si gunoaie. O intreaga fauna formata din paraziti umani si animali traieste intr-un ecosistem viabil condus de traficantii de deseuri. Ar trebui ca cineva sa se ocupe si de asta, poate ca e cazul ca Primaria Timisoarei sau Consiliul Judetean sa faca ceva. Eu ma indrept spre Rosia Montana.

Citeste continuarea Miopia verde

November 11, 2012     Florin Dumitrescu

Efectul Lucifer

Psihologul american Philip Zimbardo, a realizat in august 1971 un experiment al inchisorii. El a ales ca subiecti un numar de studenti pe care i-a impartit in doua grupe egale ca numar. O grupa urma sa joace rolul de “gardieni”, in timp ce ceilalti jucau rolurile de “detinuti”.

Rolurile au fost luate in serios in ciuda faptului ca participantii erau constienti ca este vorba doar de o simulare, de un joc.

Pe masura ce zilele treceau, s-a observat ca gardienii abuzau de putere agresandu-i pe detinuti. Au aparut favoritismele. Cei care respectau regulile si ii ascultau neconditionat pe gardieni aveau parte de mici favoruri. Chiar li s-a amenajat o celula cu conditii civilizate. Celor care opuneau rezistenta si se revoltau le erau interzise si minimele drepturi pe care le aveau: de a manca si de a folosi toaleta amenajata la capatul culoarului. Unul dintre fostii gardieni, cel mai bland dintre toti in viata reala, s-a dovedit a fi cel mai necrutator in timpul experimentului.

Experimentul urma sa se desfasoare timp de 14 zile dar, in urma reactiilor aparute in randul participantilor, a fost intrerupt dupa o saptamana. Familiile acestora au apelat la randul lor la avocati pentru a cere incetarea experimentului si eliberarea studentilor.

Cu toate acestea, profesorul a tras concluzii importante legate de modul in care rolurile sociale si mediul conjunctural influenteaza caracterul uman. El a concluzionat ca: puterea contextului social in care se afla o fiinta umana intr-un anumit moment este de cele mai multe ori dominanta fata de capacitatea de a se opune a acesteia. Rolurile pe care pe care le jucam in societate sunt determinate de contextele sociale si de gradul de autoritate care ne este oferit prin functie.

Cand ne aflam in grupurile noastre sociale, personalitatea noastra este puternic influentata de regulile ce sunt impuse in grupul din care facem parte, de cerintele pe care le au de la noi ceilalti si sunt puternic accentuate de dorinta de a nu da gres, de a respecta legile si de a avea simtul datoriei implinite.

Evenimentele socio-politice sau economice pe care le traim au un efect asupra caracterului uman determinand reactii variate, functie de cat de afectate ne sunt vietile si siguranta. In situatiile duse la extrem, cei care au puterea au tendinta de a isi depasi atributiile, in timp ce cei cu drepturi limitate au tendinta de a se revolta, apoi de a se resemna si de a se interioriza.

Citeste continuarea Efectul Lucifer

November 6, 2011     Florin Dumitrescu

Camera obscura

Trec prin parcul din dreptul Muzeului Banatului si ma uit la pantofii mei negrii acoperiti cu praf. Iarba dintre copaci este galbena si imbacsita cu praf, mult praf.

Ajung in Piata Operei, in dreptul restaurantului Mc Donalds si ma scutur putin. In stanga este istoricul “Surogat” despre care am mai scris, in dreapta este “Acvariul”. Acea constructie paralelipipedica din sticla a iscat multe scandaluri de presa ce nu au tulburat macar cu o unda peretii transparenti ai edificiului.

Afacerea “acvariul din Piata Operei” a fost pe prima pagina a ziarelor acum mai multi ani. In zona exista pasajul subteran, prost realizat de arhitectii ultimilor ani ai Epocii de Aur, vesnic umed si inpracticabil.  Un cunoscut artist local, implicat prin ale politicii si avand conexiuni suficiente, Sergiu Stirbu (despre morti numai de bine) inchiriaza locatia de la Primaria Timisoara si deschide o galerie de arta. Afacerea nu se dovedeste extrem de profitabila astfel ca dupa cativa ani acesta cesioneaza contractul de inchiriere pentru pasajul subteran de sub Piata Operei unui om de afaceri timisorean aflat in etapa “nu ma intrebati cum am facut primul milion de dolari” pentru ceva mai bine de 100.000 de euro dupa cum spun gurile rele ale orasului. Eu care am vazut respectivul contract de inchiriere pot spune cu siguranta ca cesiunea lui nu ar fi fost posibila fara acordul expres al Primariei. Dupa cum, cu aceasi certitudine determinata de cunoasterea procedurilor in domeniu, pot spune ca paralelipipedul din sticla nu s-ar fi putut edifica fara autorizatia eliberata de aceasi Primarie. Nu mai conteaza faptul ca fostul arhitect-sef al orasului spune “din cauza asta am plecat de la Primarie”. Nu mai conteaza nici reactia negativa a timisorenilor atata timp cat imobilul exista iar primarul rezista. Acum acolo sunt locate 2 restaurante vesnic goale si o sala de casino. Cum spuneam, despre morti numai de bine…

Citeste continuarea Camera obscura

Revista Ta de Educatie in Imobiliare si Constructii


Autor

Florin Dumitrescu Linked In

Eu sunt Florin Dumitrescu si cred ca am o mare doza de naivitate si idealism. Idealism si naivitate. Desi pare o prezentare tinuta la Asociatia Idealistilor Anonimi, de fapt nu e decat o justificare, poate neverosimila a crearii acestei reviste. Da. Am creat aceasta revista in speranta naiva de a indrepta lucrurile (care trebuie sa recunoastem, nu merg foarte bine) in afacerile imobiliare.

Cere sfatul nostru

    Autor