18.10.2013     Florin Dumitrescu

Malthus si Rosia Montana

clip-image0022Ma voi margini prin aceasta postare sa copiez un mesaj de pe facebook, de pe contul meu de facebook. Imi voi permite sa adaug totodata si comentariile primite. Las liber la unlike-uri.

 

“Forta populatiei depaseste cu atat de mult capacitatea pamantului de a asigura resursele necesare subzistentei omului, incat moartea prematura, intr-un fel sau altul, trebuie sa se abata asupra speciei umane. Viciile omului sunt agentii activi si abili ai depopularii. Ele sunt precursorii marii armate a distrugerii si deseori duc ele insele treaba la bun sfarsit. Daca ele dau gres in acest razboi al exterminarii, vremea nesanatoasa, molimele, mizeria si epidemiile avanseaza in mars fortat si sterg de pe fata lumii mii si zeci de mii. Daca nici asa succesul nu este desavarsit, la panda sta foametea inevitabila, la scara uriasa, care, cu o singura lovitura devastatoare, pune semnul egal intre populatie si hrana disponibila.”

-Eseu  asupra principiului populatiei, Thomas Malthus, 1798-

Acesta e un mesaj pentru manifestantii impotriva exploatarii gazelor de sist si a Rosiei Montane. Acesta este un mesaj pentru guvernantii lumii si marile corporatii. In aceasi masura este valabil atat pentru unii cat si pentru altii. Unii au falsa senzatie ca inlocuind ziarele cu bloguri si automobilele cu biciclete din policarbonat transforma lumea,  si se opresc aici. Ceilalti au la fel de falsa senzatie ca prosperitatea materiala adusa de dezvoltarea economica este infinita si poate inlocui aerul, apa, fericirea.  

Comentariu 1:  de acord dar tara noastra poate supravietui foarte bine fara gaze de sist

Raspunsul meu:  Bineinteles, va supravietui ca si pana acum, folosind gaze naturale, petrol, carbune si construind baraje de acumulare si centrale nucleare. Ceea ce este cu totul altceva 🙂

Deci adaugati-ma prieten pe facebook.

24.08.2013     Florin Dumitrescu

Miopia verde

Totul e pregatit. Am umflat rotile la bicicleta si rucsacul e bine fixat. Sunt hotarat, dezastrul de la Rosia Montana nu trebuie sa se intample, iar eu voi contribui la asta. Ma pregatesc de cateva zile pentru marea intalnire, ne vom strange cu miile pentru a impiedica dezastrul din Apuseni.

Salut vecina de la 2 inainte de a incaleca pe bicicleta. Batrana aceasta ma enerveaza pentru ca spioneaza non-stop si se baga in seama cu toata lumea. Mai mult decat atat, intotdeauna arunca gunoiul de-a-indoaselea in tomberoane. Avem si noi tomberoane pentru colectarea selectiva iar ea… niciodata nu i-am atras atentia, dar o s-o fac!

Trec in viteza de coltul strazii, o ce buna e bicicleta asta! In stanga mea simt mirosul putrezit ce vine de la Kandia, fosta fabrica de ciocolata. Candva celebra, acum zace in ruina, plina de mormane de gunoaie. Pun pariu ca e plina de azbest cancerigen. E de-a dreptul revoltator! Anul trecut, ma invitase intr-un grup cineva de pe facebook. Voiau sa stranga semnaturi pentru demolare, e un focar. Nu am avut timp de nimicuri, eu ma ocup de treburile importante, Rosia Montana bunaoara sau gazele de sist. Dar e bine ca se ocupa cineva si de chestiuni din astea.

Ies din oras pe Calea Sagului. Am in fata groapa de gunoi de la Parta. Ce se intampla acolo e de-a dreptul revoltator! Desi oficial groapa e inchisa, zilnic sosesc camioane incarcate cu moloz si gunoaie. O intreaga fauna formata din paraziti umani si animali traieste intr-un ecosistem viabil condus de traficantii de deseuri. Ar trebui ca cineva sa se ocupe si de asta, poate ca e cazul ca Primaria Timisoarei sau Consiliul Judetean sa faca ceva. Eu ma indrept spre Rosia Montana.

Citeste continuarea Miopia verde

11.11.2012     Florin Dumitrescu

Efectul Lucifer

Psihologul american Philip Zimbardo, a realizat in august 1971 un experiment al inchisorii. El a ales ca subiecti un numar de studenti pe care i-a impartit in doua grupe egale ca numar. O grupa urma sa joace rolul de “gardieni”, in timp ce ceilalti jucau rolurile de “detinuti”.

Rolurile au fost luate in serios in ciuda faptului ca participantii erau constienti ca este vorba doar de o simulare, de un joc.

Pe masura ce zilele treceau, s-a observat ca gardienii abuzau de putere agresandu-i pe detinuti. Au aparut favoritismele. Cei care respectau regulile si ii ascultau neconditionat pe gardieni aveau parte de mici favoruri. Chiar li s-a amenajat o celula cu conditii civilizate. Celor care opuneau rezistenta si se revoltau le erau interzise si minimele drepturi pe care le aveau: de a manca si de a folosi toaleta amenajata la capatul culoarului. Unul dintre fostii gardieni, cel mai bland dintre toti in viata reala, s-a dovedit a fi cel mai necrutator in timpul experimentului.

Experimentul urma sa se desfasoare timp de 14 zile dar, in urma reactiilor aparute in randul participantilor, a fost intrerupt dupa o saptamana. Familiile acestora au apelat la randul lor la avocati pentru a cere incetarea experimentului si eliberarea studentilor.

Cu toate acestea, profesorul a tras concluzii importante legate de modul in care rolurile sociale si mediul conjunctural influenteaza caracterul uman. El a concluzionat ca: puterea contextului social in care se afla o fiinta umana intr-un anumit moment este de cele mai multe ori dominanta fata de capacitatea de a se opune a acesteia. Rolurile pe care pe care le jucam in societate sunt determinate de contextele sociale si de gradul de autoritate care ne este oferit prin functie.

Cand ne aflam in grupurile noastre sociale, personalitatea noastra este puternic influentata de regulile ce sunt impuse in grupul din care facem parte, de cerintele pe care le au de la noi ceilalti si sunt puternic accentuate de dorinta de a nu da gres, de a respecta legile si de a avea simtul datoriei implinite.

Evenimentele socio-politice sau economice pe care le traim au un efect asupra caracterului uman determinand reactii variate, functie de cat de afectate ne sunt vietile si siguranta. In situatiile duse la extrem, cei care au puterea au tendinta de a isi depasi atributiile, in timp ce cei cu drepturi limitate au tendinta de a se revolta, apoi de a se resemna si de a se interioriza.

Citeste continuarea Efectul Lucifer

06.11.2011     Florin Dumitrescu

Camera obscura

Trec prin parcul din dreptul Muzeului Banatului si ma uit la pantofii mei negrii acoperiti cu praf. Iarba dintre copaci este galbena si imbacsita cu praf, mult praf.

Ajung in Piata Operei, in dreptul restaurantului Mc Donalds si ma scutur putin. In stanga este istoricul "Surogat" despre care am mai scris, in dreapta este “Acvariul”. Acea constructie paralelipipedica din sticla a iscat multe scandaluri de presa ce nu au tulburat macar cu o unda peretii transparenti ai edificiului.

Afacerea “acvariul din Piata Operei” a fost pe prima pagina a ziarelor acum mai multi ani. In zona exista pasajul subteran, prost realizat de arhitectii ultimilor ani ai Epocii de Aur, vesnic umed si inpracticabil.  Un cunoscut artist local, implicat prin ale politicii si avand conexiuni suficiente, Sergiu Stirbu (despre morti numai de bine) inchiriaza locatia de la Primaria Timisoara si deschide o galerie de arta. Afacerea nu se dovedeste extrem de profitabila astfel ca dupa cativa ani acesta cesioneaza contractul de inchiriere pentru pasajul subteran de sub Piata Operei unui om de afaceri timisorean aflat in etapa “nu ma intrebati cum am facut primul milion de dolari” pentru ceva mai bine de 100.000 de euro dupa cum spun gurile rele ale orasului. Eu care am vazut respectivul contract de inchiriere pot spune cu siguranta ca cesiunea lui nu ar fi fost posibila fara acordul expres al Primariei. Dupa cum, cu aceasi certitudine determinata de cunoasterea procedurilor in domeniu, pot spune ca paralelipipedul din sticla nu s-ar fi putut edifica fara autorizatia eliberata de aceasi Primarie. Nu mai conteaza faptul ca fostul arhitect-sef al orasului spune “din cauza asta am plecat de la Primarie”. Nu mai conteaza nici reactia negativa a timisorenilor atata timp cat imobilul exista iar primarul rezista. Acum acolo sunt locate 2 restaurante vesnic goale si o sala de casino. Cum spuneam, despre morti numai de bine…

Citeste continuarea Camera obscura

10.08.2011     Florin Dumitrescu

Povestea Orgoliului si a Chiriei

Astazi, ca in fiecare dimineata aproape, incerc sa imi savurez capucino-ul in linistea relativa, foarte relativa, a cafenelei Timi’s de pe Vasile Alecsandri.

Am obiceiul asta de multa vreme, de prea multa vreme poate. Am inceput cu Eclipse, care la momentul acela era singurul bar din zona Pietei Unirii, am continuat prin alte locatii, iar de cativa ani produc consumatie la Timi’s.

Localul este mai tot timpul plin, si asta in lipsa vreunei atmosfere aparte sau a preturilor care nu sunt deloc modeste. Adaosurile comerciale de 300-400% intretin chiriile exorbitante si amenajarile interioare costisitoare pentru toate localurile din zona Pietelor Unirii-Libertatii-Victoriei. Despre preturile spatiilor comerciale din aceste zone, chiar in mijlocul acestei crize imobiliare, nu este cazul sa vorbim.

Dar ce face ca un numar consistent de locuitori ai urbei sa risipeasca maruntisuri ce se dovedesc exorbitante in timp, acceptand cu buna stiinta adaosurile comerciale ridicate? Eu nu mai sunt relevant in aceasta poveste. Sutele de italieni de care ma “lovesc” in aceasta activitate de tabiet sunt, datorita culturii de sueta si cafenea din care provin, poate la fel de putin relevanti. Ma refer acum la ceilalti, oricare ceilalti…

Citeste continuarea Povestea Orgoliului si a Chiriei

29.05.2011     Florin Dumitrescu

Malthus sau orasele viitorului

In 1798 un preot englez emitea teoria catastrofica ce sustinea ca populatia creste in progresie geometrica in timp ce mijloacele de subzistenta cresc in progresie matematica. Teoria sa este cunoscuta sub numele de malthusianism, iar ca o consecinta a acestei relatii dintre populatie si starea economica, Malthus considera ca saracia, bolile, epidemiile si razboaiele sunt factori pozitivi pentru omenire, dat fiind ca asigura echilibrul intre numarul populatiei si cantitatea mijloacelor de subzistenta.

Peste timp teoria sa, degenerata de epigonii nazisti se va dezvolta in tehnicile despre eugenie si Lebensraum.

Si totusi catastrofa malthusiana se prefigureaza asupra capetelor noastre ca o sabie a lui Damocles a secolului XXI. Valurile de migranti din tarile africane si, mai nou arabe, invadeaza o Europa deja slabita economic si din ce in ce mai xenofoba. An de an China adanceste politica de planificare familiala initiata in anii ’70 pentru a controla rata cresterii populatiei, iar frontiera de sud a Statelor Unite este de multa vreme imposibil de supravegheat in fata milioanelor de desperados latino-americani. Tehnologiile futuriste imaginate in scenariile SF despre orasele spatiale se lasa asteptate pentru multa vreme de acum incolo, in vreme ce despaduririle masive si efectul de sera produc consecinte deja palpabile.

Citeste continuarea Malthus sau orasele viitorului

15.01.2010     ralu-ionescu

Ganduri pe marginea urbanismului

urbanDaca decolezi din Timisoara, de deasupra se vede un cheap cialis online mozaic incantator, din petice colorate. De la nivelul solului, tu, cel prins intre betoane vezi jungla urbana in care noul coexista cu vechiul, modestia cu opulenta, iar neglijenta face casa buna cu lipsa de gust.

Nu stiu daca vreodata in istoria orasului locuitorii vor fi fost obligati sa respecte un plan urbanistic, dar cu siguranta m-as bucura sa fie acum.

Regulile bunului simt nu mai sunt de ajuns.

Cladiri frumoase, cu povesti si farmec sunt eclipsate agresiv de monstri imobiliari nascuti din lacomie.

De ce nu ne intereseaza sa urmam o linie estetica, precum cea impusa de arhitectura veche a orasului, sau chiar una noua, dar cel putin coerenta si facuta cu cap?

In avalansa de constructii din prefabricate, spoite cu o mana de lavabila, printre vile, blocuri si cartiere rezidentiale dadaiste, estetica pribegeste umila, ca o doamna scapatata.

Citeste continuarea Ganduri pe marginea urbanismului

Revista Ta de Educatie in Imobiliare si Constructii


Autor

Florin Dumitrescu Linked In

Eu sunt Florin Dumitrescu si cred ca am o mare doza de naivitate si idealism. Idealism si naivitate. Desi pare o prezentare tinuta la Asociatia Idealistilor Anonimi, de fapt nu e decat o justificare, poate neverosimila a crearii acestei reviste. Da. Am creat aceasta revista in speranta naiva de a indrepta lucrurile (care trebuie sa recunoastem, nu merg foarte bine) in afacerile imobiliare.

Cere sfatul nostru

    Autor