agent imobiliar – Frauda Imobiliara

February 12, 2017 Florin Dumitrescu

I se spunea “Negociatorul”

Negociatorul Oamenii ma angajeaza sa negociez pentru ei.Nu stiu care sunt calitatile pe care trebuie sa le aiba un bun negociator – rabdarea, o buna cunoastere a psihologiei umane, stapanirea tuturor informatiilor despre chestiunea negociata, si din nou rabdarea. Cert este ca oamenii ma angajeaza sa negociez pentru ei. Daca la inceput oarece abilitati tehnice juridice ce le detin au fost argumentul suficient pentru a participa, in general alaturi de client, la negocierea unor tranzactii imobiliare, de ceva vreme oamenii ma angajeaza sa negociez pentru ca o fac mai bine decat ar putea-o face ei. Se cheama ca sunt expert.

Am negociat zeci de tranzactii, majoritatea de mica valoare, dar am negociat si mari vanzari de succes. Nu pot spune – daca e mai greu sa negociezi achizitia unui petic de pasune cu un taran de la munte, cand acel petic este exact locul ce iti poate asigura accesul la ferma ta iar taranul este exact acel taran ingust la minte pe care il evita tot satul – sau sa negociezi o constructie imposibila si kicioasa cu cocalarul prosper autodeclarat “om de afaceri” obisnuit sa bisnitareasca enervant si superior pe toata lumea. Dar nici nu conteaza pana la urma si nu e subiectul articolului de fata. Citeste continuarea I se spunea “Negociatorul”

July 19, 2014 Florin Dumitrescu

Samsarul din satul de munte

Nu cumparam pamant! Pur si simplu faceam o cercetare de piata si ne aflam pe ulitele acelui sat uitat de lume pentru ca sa aflam preturile terenurilor in zona.

Trecem cu masina la relanti prin dreptul catorva babe ce nu intrau in categoria “surselor” demne de incredere si ne oprim in dreptul unei case in fata careia un barbat intre doua varste discuta degajat la mobil. Intrebam despre pretul terenurilor in sat si despre posibilitatea de a cumpara un teren ”asa ca la 4-5 hectare”. Suntem trimisi la nr.81. “Acolo e cineva care stie.Cu el trebuie sa vorbiti.Il sun acu’.”

O luam pe increngatura de strazi ce ne arata ca satul e o asezare sanatoasa pe valea Cernei si ajungem conform indicatiilor la casa cu nr.81. O poarta e cascata larg si o corcitura ce pare mai degraba curioasa ne intampina cu capul plecat. Intram in curte. Un barbat a carui singura imbracaminte e o pereche de chiloti largi si lungi pana la genunchi sta asezat pe o barna de lemn. In fata lui, pe un aragaz de tip turist fierbe probabil o cafea. “Frate-miu se ocupa. E inuntru’.”

In bucataria cu pricina dam de un barbat in aceeasi imbracaminte nu foarte simandicoasa, cu fata mai aproape de tuciuriu decat de un blond dac ce freaca de zor un laptop. In jur, prin incapere, de toate pentru casa taranului roman din anii 2000, o soba de teracota pentru gatit, un aragaz, ceva mobila second din Germania, o plasma plina de praf.

“Da, eu am facut pe samsarul aici. Adica am pus in legatura oamenii. Eu am terminat agroturism la Craiova si ma pricep.” Ii spunem putin despre nevoile noastre. “A, asa la 2-3 hectare gasim. Am eu vreo 90 de ari intr-o parte. Mai e nasul meu care are la 70 de ari si langa noi un profesor, el are mai mult. Strangem!” Insistam pe documentele doveditoare. “Sunt acte, adica de la mostenire sau de la cine o primit pamuntu’.”Apoi pretul.”A, eu am vandut si cu un milion aru’. Adica stiti 100 de metri patrati.” Intelegem ca asta face 100 de milioane hectarul, cam 2.500 de euro pentru un hectar de teren extravilan, intr-o zona de munte, departe de orice nod de infrastructura decenta, intr-o tara cu cea mai primitiva agricultura din Europa.

Da, cred ca un samsar local ce a terminat agroturimul la Craiova nu e chiar cea mai potrivita sursa pentru cercetarea noastra.Dar cel putin suntem linistiti pentru ca are cine sa se ocupe de posibilii investitori imobiliari in zona. Mai ales cei din Occident vor fi incantati. Exista un samsar care se pricepe si e pacat sa nu il cunoasca.

May 12, 2013 Florin Dumitrescu

Sinceritatea ca gadget

“Unii dezvoltatori au inceput sa isi vanda apartamentele la kilogram. E doar o figura de stil, pentru ca, in caz contrar, cine ar avea atatia bani cat cantareste o locuinta.

Cine s-ar fi gandit ca o locuinta poate fi vanduta la kilogram? Ei bine, constructorii au facut calculele si, iata, vin cu oferta zilei: 2 lei kilogram de apartament. Pentru o garsoniera este nevoie insa de 120 de tone de materiale de constructii.”

Mini-grasoniera inteligenta, casa cu pom inauntru, casa vanduta la kilogram, etc. se pare ca astea sunt noile gaselnite pe care agentiile imobiliare, disperate in a gasi solutii salvatoare, le ofera cumparatorilor.

Pe masura ce criza imobiliara a continuat sa isi produca efectele, foarte multi agenti imobiliari one-man-show au disparut, ceilalti au inceput sa isi coboare nasurile in pamant si sa isi foloseasca neuronii mai des decat pana atunci, au aparut agentii specializate, serviciile au inceput sa se imbunatateasca iar astazi, cumparatorii si vanzatorii sunt mult mai atenti la reputatie decat inainte.

Dar piata imobiliara e in continuare rarefiata si operatorii cauta cu disperare solutii salvatoare. Concepte cum ar fi mini-garsoniera inteligenta si casa vanduta la kilogram au fost prezentate la Targul Imobiliar Bucuresti din acest an. In conditiile in care Targul sa desfasurat intr-un cort din Piata Constitutiei, cred ca valoarea sa la kilogram nu a fost foarte ridicata.

Ceea ce ma surprinde pe mine in tot efortul asta al operatorilor imobiliari de a mai vinde ceva este lipsa sinceritatii.

Citeste continuarea Sinceritatea ca gadget

October 14, 2012 Florin Dumitrescu

Retro

Zilele trecute, pe cand stateam cu un client la o cafea in Timmi’s, braseria de langa biroul meu, mi-am amintit de primele mele posturi pe acest blog. Intr-unul din ele, Super agentul 007, vorbeam despre un intermediar care, stand in locul pe care eu ma aflam acum, vindea si cumpara din telefon, fara efort, dar si fara logica sau valoare adaugata terenuri intravilane. In altul, Momentan prefer Piranha, cam tot de pe atunci, octombrie 2008 deci acum 4 ani, in alt local din zona dadeam consultanta imobiliara si ascultam povesti despre baruri in care se intalnesc agentii imobiliari adevarati si baruri in care se intalnesc teparii, exista o ierarhie.

– – Mai ti minte cum era acum cativa ani?

ma intreaba interlocutorul meu.

– – Nu aveai loc la masa. Peste tot erau oameni cu hartii si harti in mana, se mutau de pe un loc pe altul si vorbeau de metri patrati, euro si dolari. Auzeai despre localitati uitate de lume in care cica se investeau milioane iar arhitectii erau la mare trecere. Strada gemea plina de masini de teren murdare de noroi ce parca tocmai s-au intors de la un enduro. Acum e pustiu…

Asa e, acum e pustiu. Investitiile de milioane nu au mai avut loc. Bancile incearca cu disperare sa isi recupereze banii cu prea multa indolenta platiti, iar agentii cei adevarati se ocupa de altceva. Doar teparii au ramas in continuare tepari.

Si desi interlocutorul meu construieste in continuare, discret si cu inteligenta ca intotdeauna, se vede ca isi aminteste cu nostalgie despre vremurile acelea. Si desi eu dau consultanta imobiliara si ascult povesti despre agenti in continuare, uneori ma gandesc cu nostalgie la vremurile acelea.

Sper nu in revenirea lor, ci in vremuri de efervescenta imobiliara cu experienta unei crize care, poate, ne-a facut mai intelepti.

I se spunea “Negociatorul”

Samsarul din satul de munte

Sinceritatea ca gadget

Retro

Revista Ta de Educatie in Imobiliare si Constructii

Cere sfatul nostru