January 10, 2016     Florin Dumitrescu

Arad versus Timisoara sau despre orasul ideal

Citesc in continuare din monumentala lucrare coordonata de Victor Neumann despre „Istoria Banatului”. Un capitol destinat „Arhitecturii oraselor libere regesti Timisoara si Arad”, conceput de profesorul Gabriel Szekely imi atrage atentia! Gasesc aici originea nasterii oraselor moderne Arad si Timisoara si recunosc forma lor de astazi, a centrului lor istoric, centru de interes economic, cultural si administrativ al acestora peste timp.

Spatiile urbane ale oraselor Timisoara si Arad, asa cum s-au conturat ele in secolul al XVIII-lea, sunt fundamental diferite. Timisoara a fost conceputa ca o cetate proiectata pe planseta, cu ziduri de aparare, strazi drepte si piete. Aradul a avut o dezvoltare spontana si aceasta pentru ca orasul si cetatea erau considerate ansambluri arhitectonice diferite. Din acest motiv, orasul Arad nu a beneficiat de un plan prestabilit al strazilor. Fenomenul este caracteristic noilor orase din Europa Centrala din epoca. Unele  dintre acestea, asemenea Timisoarei, au fost partial sau in intregime proiectate de ingineri austrieci, in timp ce altele, precum Aradul, au pastrat structurile medievale.

Autoritatile optau pentru varianta oraselor prestabilite de cate ori acest lucru se putea sustine financiar. Unele orase, care nu au putut fi reconstruite pe plan prestabilit dupa 1700, au fost reconstruite mai tarziu. In timpul Mariei Theresia au existat proiecte de demolare si refacere a Aradului potrivit unui plan prestabilit. Reorganizarea era determinata de dezvoltarea spontana si haotica a orasului, de lipsa strazilor drepte si de aglomerarea spatiului din jurul cetatii care ar fi trebuit sa serveasca drept esplanada de aparare. Iosif al II-lea a renuntat la demolarea orasului si a decis mutarea cetatii pe malul opus al Muresului.

Planul de reconstruire a orasului interior din cetatea Timisoarei a fost adoptat in anul 1725. Solutia aleasa a insemnat demolarea integrala a vechi cetati, exceptand castelul Huniazilor si cateva biserici. Bleyer, primul arhitect care a scris o monografie o orasului Timisoara, afirma ca modelul fortificatiei a fost cetatea Neufbrisach, proiectata de Vauban. Orasele cetati fortificate, asemanatoare celor de tip Vauban, isi au originea in proiectele cetatilor ideale care au preocupat arhitectii inca din timpul Renasterii.  

Timisoara, proiectul unei cetati ideale? Ce aroganta pentru austrieci! Au venti mi tarziu ai nostri si au „reglat” ei totul…

August 1, 2015     Florin Dumitrescu

Unde (poate) duce incapatanarea

unde duce incapatanareaOrasul asta se incapataneaza sa reziste! Are cea mai romantica gara din Romania, atat cat a mai ramas din ea. Se spune ca jumatate din scenele de despartire ale cinematografiei romane au fost filmate aici, Felix si Otlia, Ultima noapte de dragoste… toti s-au “dus” de aici, dar orasul asta se incapataneaza sa nu se “duca”.

Baile Heculane, caci despre acest loc vorbesc, s-au nascut probabil accidental acum mai bine de doua milenii atunci cand vreo calauza geta le povesteste soldatilor romani despre izvoarele fierbinti de la poalele muntilor calcarosi. Si apoi, de la romani printre diversi migratori, turci si austrieci, la “perla turismului balnear” romanesc. Ma rog, nu romanii monarhiei sau ai statului comunist, ci capitalistii imperiului  Austriei au edificat impunatoarele edificii care faceau odata faima acestei asezari. Noi, romanii le-am preluat, le-am “nationalizat” odata prin anii ’20 ai secolului trecut cand stabilimentul trece in proprietatea unor societati “anonime” detinute de protipendada politica a Romaniei interbelice, si le-am mai “nationalizat” odata in anii ’50 ai aceluiasi secol, transformand societatile “anonime” in intreprinderi  “de stat”.

Firava industrie turistica romana din anii monarhiei a mai spoit pe ici pe colo cate un hotel, a mai construit cate o vila in bunul gust al stilului brancovenesc, dar atat. Comunistii au venit cu visul turismului de masa. Pe cat de mari erau restaurantele in care oamenii muncii serveau dejunul, pe atat de “standard” erau sutele de camere din hotelurile imense cu 10 nivele.Orasul nu s-a  lasat “dus”, s-a transformat, s-a  “adaptat” vremurilor.

Apoi a venit “revolutia” si visul turismului de masa s-a spulberat. Multe vise s-au spulberat in anii de dupa, anii de tranzitie. Marile hoteluri “standard”, si deja folosesc prea des ghilimele astea, marile hoteluri comuniste s-au “dus”, dar nu si orasul. Orasul asta se incapataneaza sa reziste. Mici pensiuni, hoteluri kitch-oase edificate de directorasii epocii comuniste, rasar ca ciupercile dupa ploaia ce pare ca le-a spalat pe toate. Orasul nu se lasa “dus”de tranzitie, se “adapteaza” vremurilor. Citeste continuarea Unde (poate) duce incapatanarea

April 30, 2014     Florin Dumitrescu

Un caz particular…

Click-uind pe forumuri despre agricultura am gasit un articol poate lung, dar scris captivant, despre aventura achizitionarii de “pamant” pe aceste meleaguri. Vi-l recomand!

<< Nu voi incepe acest text cu o expunere de motive. Adica de ce eu, orasean de la etajul patru (ultimul nivel in blocul meu), cu ceva studii (trecute, prezente si poate si viitoare), vreo doi metri cubi de carte in apartament (si vreo 50.000 de volume virtuale pe calculator), in plina reconversie profesionala (de cand ma stiu, dar mai ales de vreo trei ani), vreau sa-mi iau pamant. Nu teren, Doamne fereste!, terenurile sunt foarte scumpe, 10-20 pana la 70 de euro metrul patrat. Plus ca sunt foarte mici, am vazut oferte cu terenuri de 500 mp pana la 2000 mp. Nu, eu vreau pamant, de George Cosbuc. Adica mult si ieftin. Daca se poate foarte mult si foarte ieftin. Macar un hectar, acolo. Sau doua-trei. Dar pot fi si cinci. Si-as da, cam asa, o mie de euro hectarul, maxim o mie juma.

Evident ca nu caut potcoave de la cai morti. Daca mergi la 25-35 km de oras, cam asta e pretul unui hectar de teren agricol la drum de piatra si curent. Mai incolo, in agricultura, terenul poate fi cumparat si cu 500 euro hectarul, numai ca ajungi acolo cu tractorul. N-am. Nici tractor, nici dorinta sa iau un pamant la care sa nu pot ajunge cu masina mea, un Focus II din 2006. In linii mari, cam asa suna planul: caut un teren bine aspectat de soare (o panta usoara sudica, sau sud-estica, sau la rigoare sud-vestica), negociez cu omul, mergem la notar, facem actele, si ma apuc de ceva gradinarit, ca plantatul pomilor de primavara asta s-a dus. Dar vine toamna, daca nu intra zilele in sac pana atunci.
Citeste continuarea Un caz particular…

June 9, 2013     Florin Dumitrescu

Cautam simboluri

Citesc pe Adevarul Imobiliar despre un proiect al celor de la Wall-Street.ro privind cladirile emblema ale Bucurestiului.  Mi se pare un proiect inteligent, trecand de latura promotionala a afacerii  cred ca este nevoie ca, macar din cand in cand sa ne cautam simbolurile. Statele Unite , o natiune artificiala si superficiala fata de a noastra isi creaza in permanenta noi simboluri, noi ni le-am uitat.

“In Bucuresti, pe strada Plantelor, in zona protejata din centrul orasului, Sf. Stefan, se afla o cladire impresionant ornamentata, construita inainte de anul 1876. In ultimul secol si jumatate, a fost fie locuinta proprietarilor, fie casa mai multor familii dupa nationalizarea comunista, iar acum este biroul in care lucreaza angajatii casei de avocatura Zamfirescu Racoti Predoiu. Imobilul din str. Plantelor este amplasat intr-o zona protejata din centrul orasului caracterizata printr-un tesut traditional constituit aproximativ in anii 1870 in care cladirile erau locuinte burgheze tip vila. Imobilul se compune dintr-un teren in suprafata de 1063 de metri, si un ansamblu de cladiri: corp C1 – corpul principal consolidat si restaurat si o extindere moderna a acestuia, corpul C2, aflat pe limita posterioara de proprietate.”

Si daca tot vorbim de cladiri reprezentative care sunt sedii de avocati, am putea sa ne laudam si cu cea in care se afla sediul Dumitrescu & Asociatii, de pe Vasile Alecsandri nr.9. Imobilul in ciuda renovarilor pe care le asteapta de o buna bucata de vreme, are o curte spectaculoasa fiind construit in doua etape, parterul in primii ani ai ocupatiei austriece in Banat iar etajul, un secol mai tarziu.

Revista Ta de Educatie in Imobiliare si Constructii

Autor

Florin Dumitrescu Linked In

Eu sunt Florin Dumitrescu si cred ca am o mare doza de naivitate si idealism. Idealism si naivitate. Desi pare o prezentare tinuta la Asociatia Idealistilor Anonimi, de fapt nu e decat o justificare, poate neverosimila a crearii acestei reviste. Da. Am creat aceasta revista in speranta naiva de a indrepta lucrurile (care trebuie sa recunoastem, nu merg foarte bine) in afacerile imobiliare.

Cere sfatul nostru

    Autor