Timisoara - Frauda Imobiliara

10.01.2016 Florin Dumitrescu

Arad versus Timisoara sau despre orasul ideal

Citesc in continuare din monumentala lucrare coordonata de Victor Neumann despre „Istoria Banatului”. Un capitol destinat „Arhitecturii oraselor libere regesti Timisoara si Arad”, conceput de profesorul Gabriel Szekely imi atrage atentia! Gasesc aici originea nasterii oraselor moderne Arad si Timisoara si recunosc forma lor de astazi, a centrului lor istoric, centru de interes economic, cultural si administrativ al acestora peste timp.

Spatiile urbane ale oraselor Timisoara si Arad, asa cum s-au conturat ele in secolul al XVIII-lea, sunt fundamental diferite. Timisoara a fost conceputa ca o cetate proiectata pe planseta, cu ziduri de aparare, strazi drepte si piete. Aradul a avut o dezvoltare spontana si aceasta pentru ca orasul si cetatea erau considerate ansambluri arhitectonice diferite. Din acest motiv, orasul Arad nu a beneficiat de un plan prestabilit al strazilor. Fenomenul este caracteristic noilor orase din Europa Centrala din epoca. Unele dintre acestea, asemenea Timisoarei, au fost partial sau in intregime proiectate de ingineri austrieci, in timp ce altele, precum Aradul, au pastrat structurile medievale.

Autoritatile optau pentru varianta oraselor prestabilite de cate ori acest lucru se putea sustine financiar. Unele orase, care nu au putut fi reconstruite pe plan prestabilit dupa 1700, au fost reconstruite mai tarziu. In timpul Mariei Theresia au existat proiecte de demolare si refacere a Aradului potrivit unui plan prestabilit. Reorganizarea era determinata de dezvoltarea spontana si haotica a orasului, de lipsa strazilor drepte si de aglomerarea spatiului din jurul cetatii care ar fi trebuit sa serveasca drept esplanada de aparare. Iosif al II-lea a renuntat la demolarea orasului si a decis mutarea cetatii pe malul opus al Muresului.

Planul de reconstruire a orasului interior din cetatea Timisoarei a fost adoptat in anul 1725. Solutia aleasa a insemnat demolarea integrala a vechi cetati, exceptand castelul Huniazilor si cateva biserici. Bleyer, primul arhitect care a scris o monografie o orasului Timisoara, afirma ca modelul fortificatiei a fost cetatea Neufbrisach, proiectata de Vauban. Orasele cetati fortificate, asemanatoare celor de tip Vauban, isi au originea in proiectele cetatilor ideale care au preocupat arhitectii inca din timpul Renasterii.

Timisoara, proiectul unei cetati ideale? Ce aroganta pentru austrieci! Au venti mi tarziu ai nostri si au „reglat” ei totul...

19.11.2015 Florin Dumitrescu

Pas cu pas…acum 250 de ani

Citesc o carte interesanta, poate cea mai complexa si completa monografie a Banatului istoric, o lucrare cu 15 autori romani, maghiari si sarbi aparuta recent prin grija profesorului Victor Neumann. O citesc cu pasiune si m-am bucurat cand am gasit in ea referiri tehnice foarte detaliate privind reglarea chestiunilor imobiliare in regiune acum mai bine de doua secole si jumatate.

Citez din capitolul “Administratie, colonizari si culturi pe vremea comitatelor” :

Vanzarea pamanturilor trezoreriei a fost ultima mare actiune a colonizarii. Atunci s-au format relatiile de proprietate, care au continuat pana in anul 1918. Casa de Habsburg era interesata de vanzarea pamanturilor, fiind obligata sa mareasca veniturile statului. Vanzarea minelor si a localitatilor de pe malul Muresului nu a fost planificata. Nu au fost vandute pamanturile cultivate cu orez, de exemplu cele de la Omor, Opatica, Gataia si Sfantu Gheorghe. Din cauza apropierii, Vinga nu a fost separata de orasul Timisoara, asimilata fiind aceluiasi statut de oras liber regesc pe care capitala regionala il dobandise. Districtele Chichinda Mare si Becicherecul Mare nu au vandut terenuri pentru noua nobilime, prevazand transformarea ulterioara a districtelor si ridicarea oraselor la statutul de orase libere regesti… Maria Theresia a avut in vedere posibilele revendicari de proprietate in temeiul dreptului istoric, respectiv in temeiul legilor ce fusesera valabile in evul mediu. In acest fel unii ar fi putut invoca o continuitate a drepturilor de proprietate….Proiectele Imparatului Iosif al II-lea urmareau, in primul rand, dezvoltarea agriculturii si a industriei libere.

La 1 august 1781 s-a organizat cea dintai licitatie pentru vanzarea pamantului, desfasurata la Viena si la Timisoara. Domeniile puse in vanzare la Viena au fost Sannicolau Mare, Periam, Sanad, Novi-Knezevac, Coka, etc. Domeniile puse in vanzare la Timisoara au fost Cheches, Sinersig, Hodos, Brestovat, Petrovaselo, etc. Prin licitatia desfasurata la Timisoara, Adam Trejcsik a cumparat localitatea Nadas, cu suma de 31.000 Ft, Jozsek Scolonics a cumparat localitatea Hodos, cu 33.000 Ft., Karoly Rajkovics a cumparat localitatea Cheches, cu 17.500 Ft, Kereszturi a cumparat localitatea Sinersig cu 33.000 Ft.

Cea de a doua licitatie de la Timisoara a avut loc in data de 15 septembrie 1781, cand s-au facut urmatoarele tranzactii: Ege Koszegi a cumparat Remetea Mare, cu 94.000 Ft., Istvan Kyriak a cumparat Mosnita Mare, cu 94.000 Ft., Bazil Damjanovics a cumparat Zadareni, cu 59.000 Ft., Sandor Mihai din Bratislava a cumparat Giarmata, cu 90.000 Ft. Cea de a treia licitatie de la Timisoara a avut loc in 10 aprilie 1782, ocazie cu care au fost cumparate proprietati mai mici cu sume mai mici, ca de exemplu: Istvan Balas, subprefect al comitatului Timis, a cumparat domeniul Altringen, Ferencs Szabo, magistrat al comitatului Timis, a cumparat domeniul Sintar, cu suma de 82.000 Ft., Gyorgy Konszky, secretarul baronului Orczy, a cumparat domeniul Vizma, cu suma de 23.950 Ft.

As face doar cateva scurte observatii la textele de mai sus. Actiunea autoritatilor imperiale austriece era o actiune care urmarea cresterea veniturilor trezoreriei, dar nu prin sporirea taxelor percepute ci prin vanzarea unor bunuri imobiliare aflate in proprietatea statului. Apoi, vanzarea preconizata urma sa tina cont de dezvoltarea urbana ulterioara, prognoza dezvoltarile urbane ale regiunii si interesele strategice ale statului avand in acelasi timp grija sa nu distruga ceea ce exista deja bine facut, cum ar fi plantatiile de orez. Vanzarea terenurilor se facea cu grija fata de posibilele revendicari imobiliare, dreptul de proprietate privata fiind sacrosant iar securitatea circuitului civil extrem de importanta. Si, nu in cele din urma observ ca “politicienii” momentului erau intre achizitorii de terenuri, dar asa… mai pe la coada, multumindu-se cu domeniile mai marunte.

Una peste alta… pare a fi un plan, nu!? Si cand ma gandesc ca ne despart peste 250 de ani.

05.11.2015 Florin Dumitrescu

Romania’s housing market is heating up strongly, despite the political crisis

Romania has a long history of corruption and of protests against corruption, and Prime Minister Victor Ponta, who himself faces trial for corruption, has just resigned after some 20,000 people took to the streets in protest against a Bucharest nightclub fire. But is this "same old, same old"?

Maybe not. The fresh face in national politics is president Klaus Iohannis, elected in November 2014. Previously mayor of Sibiu, he turned it into one of Romania´s most popular tourist destinations. His popular appeal is as outsider to the country´s corrupt and warring political elite, although he briefly became president of the National Liberal Party during June-December 2014. Highly critical of Ponta, he is vocal about the need to curb Romania´s endemic corruption.

“In my opinion, it is much more than a mere government change," said Iohannis of Ponta´s resignation. "I believe we are talking about a paradigm change in the Romanian politics and I believe it is good..."

This potential sea-change in politics has coincided, largely by chance, with an economic upturn.

The Romanian economy is expected to grow 3.4% this year and by 3.9% in 2016, according to the IMF. Romania’s economy grew by 2.8% last year, after GDP growth of 3.4% in 2013. Citeste continuarea Romania’s housing market is heating up strongly, despite the political crisis

21.03.2015 Ezariu Nicoleta

Despre noul agent imobiliar, sau doar despre o poveste de succes

Adrian Erimescu este general manager şi partener Realmedia Network SA, companie care dezvoltă www.imobiliare.ro, principalul portal imobiliar din România. Administrează un buget de 2 milioane de euro şi are în subordine 50 de oameni. Experienţa sa în proiectul www.imobiliare.ro este una antreprenorială si este una caregoric redutabila. Am discutat cu Adrian Erimescu despre marketing imobiliar, despre dezvoltarea unei afaceri si in general despre lucruri de care oamenii ar trebui sa tina cont.

1.Ce inseamna marketing imobiliar? Ce ar trebui adus in plus?

Inseamna sa pregatesti produsul pe care vrei sa-l vinzi (home staging, fotografii profi) si sa-l promovezi pe canalele potrivite (anunturi online, flyere in cartier, open house, social media, etc) si la pretul armonizat cu strategia proprietarului (care este balanta intre timpul de vanzare si pret – aici agentul imobiliar poate folosi instrumente ca Analiza Comparativa de Piata).

Marketingul imobiliar inseamna acelasi lucru de 100 de ani. Canalele de promovare si tehnologia se schimba. In urma cu 15 ani, cumparatorii cumparau ziarul sa gaseasca anunturi. Acum, marea majoritate a cumparatorilor cauta online. Sa faci fotografii profi e mult mai ieftin acum decat in urma cu 15 ani, etc.

2.Este antreprenoriatul experienta absoluta a unui lider? Este provocatoare aceasta experienta?

Sa produci impact intr-o industrie, sa o lasi intr-o forma mai buna decat ai gasit-o, sa schimbi putin in bine lumea, asta e experienta absoluta a unui lider. Antreprenoriatul e cea mai facila cale spre acest impact.

3.Credeti ca managerii stiu sa fie lideri?

Nu cred in generalizari. Stiu manageri care sunt urmati in foc de oameni, pentru ca vor sa ia partea la acea viziune, vor sa schimbe lumea. Si stiu manageri care sunt urmati de oameni pentru ca le este frica. Ambele tipuri de manageri pot fi foarte productivi in anumite etape de business. Uneori ai nevoie de focus pe viziune, uneori ai nevoie de focus pe executie. Citeste continuarea Despre noul agent imobiliar, sau doar despre o poveste de succes

09.06.2013 Florin Dumitrescu

Cautam simboluri

Citesc pe Adevarul Imobiliar despre un proiect al celor de la Wall-Street.ro privind cladirile emblema ale Bucurestiului. Mi se pare un proiect inteligent, trecand de latura promotionala a afacerii cred ca este nevoie ca, macar din cand in cand sa ne cautam simbolurile. Statele Unite , o natiune artificiala si superficiala fata de a noastra isi creaza in permanenta noi simboluri, noi ni le-am uitat.

“In Bucuresti, pe strada Plantelor, in zona protejata din centrul orasului, Sf. Stefan, se afla o cladire impresionant ornamentata, construita inainte de anul 1876. In ultimul secol si jumatate, a fost fie locuinta proprietarilor, fie casa mai multor familii dupa nationalizarea comunista, iar acum este biroul in care lucreaza angajatii casei de avocatura Zamfirescu Racoti Predoiu. Imobilul din str. Plantelor este amplasat intr-o zona protejata din centrul orasului caracterizata printr-un tesut traditional constituit aproximativ in anii 1870 in care cladirile erau locuinte burgheze tip vila. Imobilul se compune dintr-un teren in suprafata de 1063 de metri, si un ansamblu de cladiri: corp C1 – corpul principal consolidat si restaurat si o extindere moderna a acestuia, corpul C2, aflat pe limita posterioara de proprietate.”

Si daca tot vorbim de cladiri reprezentative care sunt sedii de avocati, am putea sa ne laudam si cu cea in care se afla sediul Dumitrescu & Asociatii, de pe Vasile Alecsandri nr.9. Imobilul in ciuda renovarilor pe care le asteapta de o buna bucata de vreme, are o curte spectaculoasa fiind construit in doua etape, parterul in primii ani ai ocupatiei austriece in Banat iar etajul, un secol mai tarziu.

25.05.2013 Florin Dumitrescu

Treaba nemteasca

Un prieten ce conduce o firma de topografie ma invita in birourile lui.

Trebuie sa recunosc ca activitatea asta ma preocupa de destula vreme. M-am tot invartit in jurul ei in repetate randuri. Am asistat clienti cu tranzactii imobiliare importante, am studiat documentatie cadastrala, am facut inregistrari de carte funciara, am redactat tot felul de acte pentru dezmembrari sau comasari de terenuri, ba chiar am participat si la ridicari topografice pe teren, dar nici odata nu am studiat macar si superficial dar in mod coerent activitatea de topografie. Poate ca acum voi avea ocazia.

Firma Pfandl & Mayer e destul de veche pe aceasta piata si desi nu este o firma mare si nu se poate lauda cu masurarea conductei Nabucco, e cunoscuta pentru serviciile de calitate si adoptarea unor tehnologii inovatoare in domeniu. Intre altele sunt si distribuitori exclusivi de software dedicat si instrumente de geodezie.

Probabil ca toate birourile topografilor arata la fel, peretii acoperiti cu harti,Temesburgul austriac la loc de cinste, instrumente ciudate pe rafturi, imprimante gigantice si mormane de hartie cu desene colorate in suluri rasfirate peste tot.

Ceea ce ne diferentiaza de ceilalti sunt softurile speciale pe care le utilizam, imi spune Alin Pfandl, directorul firmei. Datele de pe teren sunt convertite in baze de date si totodata pozitionate pe hartile digitale. Nimic nou poate, dar daca iti voi spune ca bazele de date sunt compatibile cu un excell clasic iar hartile pot fi vizualizate pe Google Earth vei intelege diferenta intre softurile greoaie pe care le utilizeaza cei mai multi si ceea ce avem noi. Chestiile astea ne plaseaza pe picior de egalitate cu o firma similara din Austria sau Statele Unite. Este suficient pentru client sa detina un soft de tip excell si sa isi descarce Google Earth si va putea sa urmareasca in timp real cum ii masuram, impartim sau alipim terenurile, pe unde vor trece drumurile, ce a vandut sau cumparat astazi si asa mai departe. Poate in acelasi timp sa ne trimita instructiuni in orice moment. Lucrurile au mers departe cu tehnologia asta si asiguram o transparenta totala.

Apoi am vazut ca asa stau lucrurile. Am vazut hartile unor proprietati cu analize facute la minut dupa proprietari sau categoria de folosinta a terenurilor. Poate lipsa mea de experienta faca ca lucrurile sa para mai spectaculoase decat sunt ele in realitate, dar imi amintesc de nenumaratele vizite la APIA cu dosarele pentru subventii in agricultura ale unor clienti si stangacia cu care functionarii manuiau hartile digitale cumparate cu bani grei prin achizitii publice “ harti vechi din 2007” in care loturile de teren se suprapuneau fara explicatii cu luciul de apa al vreunei balti mai mari.

Deci da, e spectaculos si ii recomand!

24.03.2013 Florin Dumitrescu

Igy mar tetszik

Cred ca in zilele astea de pseudo-nationalism e bine sa fim putin „banateni”. Mai jos este un articol din ziarul Adevarul. Imobilul despre care se vorbeste era un loc foarte frecventat de artistii si sportivii vremii. Canotorii si handbalistii cluburilor de pe malul Begheiului trageau la beraria de la parter in timp ce echilibristul Strohschneider dansa pe sarma dintre cele doua corpuri ale cladirii. Ma abtin de la alte cometarii.

Unul din turnurile casei Csermak din cartierul Iosefin, construita la inceputul secolului al XX-lea, va fi refacut in urma unei solidaritati civice.

Mii de cladiri din patrimoniul istoric al Timisoarei sunt lasate de izbeliste. Proprietarii se plang ca nu au bani sa investeasca, primaria nu are nici ea, iar in acest timp, veritabilele bijuterii arhitecturale sunt lasate in paragina, cu tencuiala cazuta, cu ornamentele de odinioara distruse, ori ciuntite de diferite interventii de prost gust.

In urma cu 12 ani, municipalitatea a platit pentru restaurarea celor doua turnuri aflate pe casele Csermak, din cartierul Iosefin. Din pacate, banii au fost suficienti doar pentru un singur turn, celalalt fiind lasat prada trecerii timpului. Asa s-a ajuns ca turnul din dreapta sa devina un pericol. Putea sa se prabuseasca in orice clipa.

Un grup de arhitecti timisoreni s-au oferit sa actioneze. „Am decis sa reconstruim turnul de la zero, pe voluntariat, fara niciun castig material. Turnul va fi identic cu cel care este restaurat de cativa ani. Acelasi tinichigiu care a lucrat la turnul din stanga ne-a ajutat cu matritele. Vrem sa lasam turnul pentru asociatia de proprietari”, a declarat arhitectul Vlad Luca.

Citeste continuarea Igy mar tetszik

01.07.2012 Florin Dumitrescu

Zeitgeist local

Sunt zilele promisiunilor din care multe vor ramane desarte inainte de a fi spuse. “Cadindatii” se plimba in costume sobre printre strazile pline de gropi si ne vorbesc despre potentialul turistic imens al orasului si, oprindu-se pe sub vreun stalp incarcat pana la refuz cu cabluri si fire neizolate, vor povesti despre infrastructura occidentala pe care vor sa o creeze.

Scena se repeta simptomatic la patru ani de mai bine de 20 nu gresesc, 70 de ani… se poate sa gresesc. Si in tot timpul asta gaurile din asfalt se largesc, cladirile de patrimoniu din centrul istoric se pravalesc in ruina, Timisoara geme. Din cand in cand un “cadindat” zbiara despre palatele tiganesti ridicate sub ochiul inchis al primariei pe Loga iar un altul taie pompos panglica unui imobil de birouri din sticla neagra aruncat intre doua cladiri de 200 de ani fiecare.

Lista oficiala a monumentelor istorice cuprinde la “Fortificatiile cetatii Timisoara” doar zidul de 2 pe 2 din Parcul Botanic in timp ce barurile cu figuri si cluburile de noapte ocupa in Bastionul Terezia amplasamente definite in hartii ca “muzeul muzicii” si “galerie-crama” sub celalalt ochi inchis al Consiliului Judetean.

Ori de cate ori trec pe trotuarele din Piata Unirii sunt nevoit sa ocolesc bucatile de tencuiala desprinsa de pe peretii scorojiti ai imobilelelor de pe care nu se vede, de multe ori, culoarea zugravelii. In tot timpul asta, 20 de ani sa spunem, serviciul patrimoniu al orasului “a repartizat” la greu si pe 2 lei, spatii comerciale de valoare unor investitori “strategici” nascuti prin Palestina sau scoliti prin URSS, compensand prin incasarea unor taxe de concesiune pentru terase ce distrugeau pavajul vechi si a unor taxe de parcare pentru locuri ce blocau circulatia orasului. Se numeste o buna administrare.

Citeste continuarea Zeitgeist local

06.01.2012 Agneta Dosenciuc

Un alt fel de frauda...

M-a cuprins azi o tristete si o frustrare de care incerc sa scap aruncand problema in "eter".

Un prieten de-al meu si-a rupt mana la schi. Intamplare nefericita, dar la care trebuie sa te astepti cand hotarasti sa practici aceste sporturi sugestiv denumite "extreme". Totodata o ocazie buna sa iei contact cu sistemul medical si cu viciile sale. Cu totii stim cat din veniturile noastre se indreapta spre gaura neagra cunoscuta drept: "contributii la sistemul de sanatate". Astfel, eu, naiva de felul meu ma astept ca interventia medicala sa nu insemne o cheltuiala prea mare. Poate ca asa ar fi daca romanul n-ar fi luat contact cu civilizatia orientala, si cu ale sale obiceiuri care nu vor nicicum sa se dezlipeasca de noi. Ati ghicit, problema mea este bacsisul.

Multumita lui Dumnezeu, inca nu am fost in situatia de a fi internata in spital ca sa observ nemijlocit cum se desfasoara lucrurile, dar de cand ma stiu am auzit povesti legate de acest subiect. Am ajuns chiar sa nu suport medicii si asistentele din cauza ca am vazut prea multi oameni sarmani, de la baza societatii, amarati, fara dinti, dandu-si ultimii banuti drept bacsis, sub actiunea spiritului de autoconservare, de frica sa nu fie tratati altfel decat restul. Nu mai vorbesc de caracterul moral al celor care iau... n-are rost.

In schimb mi-a sarit in ochi altceva. Se pare ca "atentia" ajunge in buzunarele corespunzatoare dupa realizarea operatiei. Asta inseamna ca de fapt, nu frica este mobilul, ci obisnuinta. Ne-am obisnuit oameni buni, sa dam niste sume exorbitante, deoarece nu vorbesc de o ciocolata, un buchet de flori de multumire, nuuuu in cazul concret de care vorbesc bacsisul se invarte intre 200 - 300 euro pe operatiune. Ne-am obisnuit sa ne plangem de sistemul corupt si sa fim primii in rand la a-l alimenta. Citeste continuarea Un alt fel de frauda...

20.11.2011 Florin Dumitrescu

Mortua est

L-am cunoscut pe omul asta.

Prima data am auzit despre el de la tatal meu, vajnic lucrator in constructii, maistru cunoscut la Trustul de Constructii Industriale si Montaj Timisoara. Era prin anii ’90 iar tatal meu il admira pentru ca, plecat dintr-o intreprindere comunista isi construise propria afacere care parea ca merge bine.

Mai apoi am vazut placuta cu Ital-Rom pe zidul impozantei Universitati Dragan din Lugoj pe cand urmam cursurile de drept civil. Doua cladiri importante prin anii aceia in oras, Casa Adam Muller Guttenbrunn si sediul BRD de pe Take Ionescu au fost, de asemenea, construite de firmele lui. Una este impecabila si astazi, cealalta sta sa se prabuseasca, are fatada desprinsa si structura de rezistenta fragila.

Mai apoi am auzit despre casele tiganesti construite de el, cu forma ciudate si bani negri veniti din Occident si am incetat sa il admir, de fapt nu cred ca am facut-o vreodata.

Citeste continuarea Mortua est

23.10.2011 Florin Dumitrescu

De prin gradina Domnului…

Postez ceva de prin ziare, fara introducere, fara comentarii, fara nimic… ceva banal, ceva ce se intampla aproape in fiecare zi prin vecini, ceva care nu mai surprinde pe nimeni…

Timisoreanul Dumitru Herman sustine ca necazurile provocate de rromi l-au nenorocit, suferind un atac cerebral imediat dupa ce si-a dat seama ca e inselat de Lucia Seifert si Petru Jurj. Herman a pierdut prima batalie cu tiganii, care au fost achitati de Tribunalul Timis.

Un amplu dosar de inselaciune in care sunt implicate clanurile de tigani se afla pe rolul Curtii de Apel Timisoara. Principalii inculpati in acest dosar sunt Lucia Seifert si Petru Jurj, tigani care „jongleaza” cu afaceri imobiliare de milioane de euro. In dosarul cu pricina, rromii sunt acuzati ca au inselat patru oameni cu aproximativ un milion de euro. Potrivit rechizitoriului intocmit de procurori, modul de operare al rromilor era relativ simplu: mai intai castigau increderea victimelor, le dadeau chiar si un avans, iar apoi negociau pretul. In momentul semnarii contractului se oferea o parte din suma, urmand ca restul sa fie inmanat „pe incredere” cateva luni mai tarziu.

Procesul in care sunt judecati Lucia Seifert si Petru Jurj a avut luni termen la Curtea de Apel Timisoara. Dupa ce au reusit sa fuga chiar de sub nasul judecatorilor in momentul in care s-a dispus arestarea preventiva, tiganii s-au intors astazi la Curtea de Apel si au fost audiati pentru prima data de judecatori. In fata judecatorilor, rromii s-au declarat nevinovati, aratand ca de fapt ei sunt victime. Lucia Seifert si Petru Jurj sunt aparati de patru avocati, care au cerut respingerea apelului declarat de DIICOT si partile vatamate, mentinand decizia de achitare. Sentinta a ramas in pronuntare.

Si eu care credeam ca Gradina lui Dumnezeu este gradina Raiului…

18.09.2011 Florin Dumitrescu

Un mar stricat

Aruncand o privire peste un vraf de carti si reviste vechi din bibloteca personala intr-o incercare esuata de la inceput de a face putina curatenie, ochii imi cad peste o brosura veche, un fel de carte tehnica pe coperta careia citesc “Prima fabrica de pianuri si instrumente musicale”. Si ma gandesc ca in Timisoara a fost “prima” si pentru multa vreme singura fabrica de instrumente muzicale din tara.

Spiritul antreprenorial si inovator al regiunii era mandria localnicilor romani, germani, maghiari, sarbi sau evrei fara deosebire. Timisoara a fost primul oras electrificat, primul cu linii de tramvai, etc. Intr-un anuar al companiilor din regiune putem citi despre: Prima fabrica Banateana de obiecte de argint, Prima fabrica Banateana de Manusi, Prima fabrica Mecanica de Perii si Pensule, Prima fabrica de Spirt si Industrie Chimica, Prima fabrica Romaneasca de Umbrele, Prima Banca Industriala Romana, etc.

“Prima”, creatoarea curentului, producatoarea inovatiei, un fel de Apple Inc. local ce era urmata mai apoi de companiile de prin alte locuri. Pozitia geografica la vestul extrem al Romaniei, caracterul multietnic si multireligios, spiritul multicultural si cosmopolit al orasului si dezvoltarea economica exemplara inca din vremea Imperiului au contribuit cu siguranta la crearea acestui spirit antreprenorial deschis la schimbul economic cu Occidentul si la inovare.

Si astazi? Ce branduri locale mai exista? ILSA a fost demolata, Guban este demult pe butuci. Au aparut branduri noi, “postrevolutionare”, Bega Group… un morman de fiare, Tender cu afacerile transferate pe aiurea, Paltim… hmm, altceva?

Sau se poate sa fiu eu un nationalist local pentru ca vreau binele orasului in care locuiesc… deci la mine e problema.

31.08.2011 Agneta Dosenciuc

Si poate ca ne meritam soarta...

Timisoara anului 2011. Intreaga populatie timisoreana si nu numai este agasata de multele evenimente de natura sa deranjeze linistea si ordinea publica, evenimente avand ca personaje principale minoritatea de etnie rroma.

Trecand peste aceste “iesiri” perturbatoare, pe care le regasim mai mult in august, “luna de miere” a celor care isi castiga existenta pe alte meleaguri, sa ne indreptam atentia asupra unor aspecte mai apropiate de tema acestui blog: palatele tiganesti. Rromii sunt acuzati ca strica aspectul orasului prin aceste edificii opulente, despre care s-a discutat si se discuta in continuare mult.

Pana aici povestea e catalogata, se stie problema, se stiu vinovatii, se cauta solutii. Apropo... de cand ma stiu se cauta solutii.

Am totusi o nelamurire in legatura cu vinovatii acestia. Zilele trecute am citit cate putin despre istoria Timisoarei, mai exact despre Palatul Löffler, cel mai frumos edificiu de pe partea Surogat a Pietei Victoriei. Cladirea a fost construita in 1912-1913. Interesante sunt urmatoarele “detalii”, care scot in evidenta cum se proceda in acea perioada:

"Condiţiile puse de primărie nu erau deloc simple: proprietarul se obliga să ridice întreaga construcţie (ale cărei planuri erau avizate de arhitectul-şef al oraşului) în răstimpul unui an de zile cu întreg frontul principal terminat (o remarcă: planurile detaliate ale faţadei trebuiau şi ele prezentate şi avizate). Cerinţa Primăriei urma întocmai Planul Urbanistic General care prevedea construcţia unor clădiri mari, în stilul modern al anilor 1900. Spatele clădirii – terenul rămas liber – trebuia obligatoriu construit sau îngrădit cu un gard frumos."

Am extras fragmentul de interes, pentru mai multe detalii, va invit sa cititi articolul in intregime aici.

Citeste continuarea Si poate ca ne meritam soarta...

21.08.2011 Florin Dumitrescu

Naluca unui balon de sapun

Atunci cand am intrat prima data in birourile lor m-au dezorientat in 5 secunde. Era prin 2008 cred si nu pot sa imi dau seama nici astazi daca sediul agentiei imobiliare Imoserv era prea mic sau numarul agentilor era prea mare. Era o foiala continua iar incaperile, cele 2-3 prin care am trecut pentru a ajunge la unul dintre directori, erau incarcate de oameni agitati care plimbau hartii, schite si harti sau vorbeau incontinuu la telefon. Eu eram interesat de vanzarea serviciilor mele juridice iar, dupa 20 de minute paraseam acest El Dorado din care speram la o bucatica cinstita, incarcat de promisiuni care se vor dovedi baloane de sapun precum agitatia prin care trecusem.

Aceasta era agentia imobiliara Imoserv SRL din Timisoara prin 2008 si era la acel moment cea mai mare agentie imobiliara din oras. 40 de agenti imobiliari impartiti in mai multe departamente, proiecte de dezvoltare imobiliara proprie, hoarde de clienti romani sau straini faceau faima acestei agentii, urmata indeaproape de alte cateva agentii de dimensiuni apropiate.

Mi-am amintit de vizita mea acolo zilele trecute cand am primit un apel de la un agent imobiliar care s-a prezentat “suntem agentia X, fosta Imoserv”.

Nu exista “fosta Imoserv”. Poate sunt agentii imobiliari care lucreaza acum pe cont propriu, poate ca sunt proiecte care se continua, dar nu mai exista Imoserv, dupa cum nu mai exista majoritatea agentiilor care incercau sa o ajunga din urma in acele vremuri. Imoserv nu mai exista pur si simplu.

Citeste continuarea Naluca unui balon de sapun

31.07.2011 Florin Dumitrescu

Think local

“Dezvoltare sustenabila versus densificare haotica” asta ar putea fi tema dezbaterilor privind viitorul orasului de pe Bega. La modul informal, ciclic, aceasta este cu adevarat tema dezbaterilor privind viitorul urbanistic al acestui oras. Investitiile demarate cu intarziere in ultima vreme si dezbaterile pe care le suscita sunt o dovada in acest sens.

Citez in cele de mai jos:

In plina perioada de criza, in Timisoara sunt totusi cativa investitori care „se iau la tranta” cu recesiunea si propun proiecte indraznete: un centru de afaceri unicat in Banat, doua hoteluri Novotel si Etap, dar si doua centre comerciale. In cele mai multe din cazuri, locatarii din zona sunt nemultumiti.

Dar ce ar trebui facut, pana la urma, pentru ca lucrurile sa evolueze, dar sa evolueze sustenabil? Aici voi pomeni doar despre un singur lucru: strategie.

Din pacate primaria Timisoara nu are in acest moment, nu a avut vreodata, o strategie coerenta de dezvoltare a orasului. Ceea ce face ea se numeste actiune improvizata, punctuala si reactiva la problemele cu care se confrunta orasul, carpeala mai pe intelesul tuturor.

M-ar interesa si pe mine (si poate ne intereseaza pe toti) cum vedeti voi, cititorii acestui blog, macar punctual si chiar neargumentat dezvoltarea orasului in care locuiti, si asta pentru ca felul in care vad administratiile locale aceasta dezvoltare, nu ma mai intereseaza de mult.

Deci?

Iar daca vi se pare ca totul este ok, va recomand sa cititi si Stalingrad is my message

05.06.2011 Florin Dumitrescu

Punct si de la capat…

Peisajul imobiliar timisorean este anost pana la disperare.

Poate ca a fost tot timpul asa si nu am observat eu, preocupat fiind de analizele “de pe surse” privind numarul de tranzactii imobiliare din anii de boom sau indus in eroare de agitatia lipsita de productivitate si fara valoare adaugata din anii din urma ai “crizei mondiale”.

Dar peisajul imobiliar al orasului de la marginea de vest a Romaniei este extrem de searbad si plictisitor. Agentiile imobiliare afiseaza aceleasi oferte rarite si desuete, iar agentii imobiliari poarta aceleasi tricouri lipsite de imaginatie. Sau invers…

Si nu cred sa se schimbe foarte multe in perioada care urmeaza.

Am observat insa acum cateva saptamani o aparitie proaspata in peisaj. Mai mult on-line la inceput, dar transparenta la maxim tocmai datorita acelui on-line. Si mi-am zis ca echipa e low-budget si cam dusa cu pluta daca se lanseaza in imobiliare in conditiile date. Adica lumea in criza iar ei cu low-budget. Si cam atat.

Dar continua in aceeasi nota de transparenta si cu ceva mai multa imaginatie decat restul… si continua bine. Sau poate doar mie imi plac…

Sunt cei de la Horotan Imobiliare.

Beneficiind de experienta in vanzari si resurse umane dobandita la imobiliare.ro, Sorin Horotan si-a deschis propria agentie si bloguieste despre toate cele pe care le face. Mai nou are si o identitate vizuala interesanta.

Dar sa nu ne pripim, sa vedem ce urmeaza.

25.12.2010 Florin Dumitrescu

Spiritul Craciunului...

Eu constat ca mai sunt doua zile pana la craciun si poate ar fi cazul sa ma gandesc la prieteni, la cadouri, la liniste si muzica de colinde. Toate celelalte pot sa ramana in urma… macar pentru cateva zile.

Ei: d-nul Dumitrescu trebuie sa trimiteti mailul azi, nu se poate sa nu rezolvam anul asta… Florin, sunt in oras pana in 24 si ma astept sa rezolvi cu contractul ala pana atunci… Am gasit cateva inadvertente in documentele de achizitii, ia-ti laptopul si vino azi sa le terminam... Depuneti acum dosarul la Registrul Comertului, ma astept sa iasa actele in 1 ianuarie… Am sosit in tara special pentru problema asta, nici nu accept o amanare… De ce nu raspundeti la telefon, va astept la banca pentru a transforma contul intr-unul definitiv, se inchide… Nu ma gandeam ca ma abandonati acum, la jumatate de drum, eu nu mai pot veni maine si problema mea e urgenta… Pana la ce ora gasim un notar azi, maine pleaca asociatul din oras… Am venit neanuntat stiu, dar actele de succesiune lasate in octombrie ar trebui lamurite pana la urma, nu-i asa…

Eu, ei, cred ca se numeste spiritul craciunului… eu, ei suntem de pareri diferite, motiv pentru care ma enervez, normal. Ce mai este normal astazi?

Sarbatori linistite… sau cum va doriti sa fie.

28.02.2010 Florin Dumitrescu

Foame de bani

Cu totii am fost foarte entuziasmati atunci cand a fost inaugurat Iulius Mall in Timisoara.

Imi amintesc de aglomeratia infernala din prima luna in care probabil toti locuitorii din vestul tarii i-au trecut pragul. Nu conta prea mult ca finisarile nu erau de calitate, nu conta ca in unele aripi inca se lucra sau ca lampile care luminau holurile largi se stingeau intermitent la zece minute.

Se inaugurase Iulius Mall in Timisoara.

viagra prescription

Mai apoi am aflat, unii dintre noi, e drept, ca mega-dezvoltatorul imobiliar construise doar infrastructura in timp ce micii sau mai marii comercianti ce il populau au construit restul, si-au modelat spatiile comerciale, au asigurat finisarile si instalatiile interioare. Am aflat cum au platit chiria, record pe vremea aceea, pentru un an in avans si si-au asumat clauze contractuale dure prin care participau la eforturile de promovare si dezvoltare ulterioare ale Iulius Mall.

Aceasta se dovedea o mare afacere... pentru Iulius Mall evident.

Mai apoi am vazut ca exista un parteneriat intre primaria Timisoara si Iulius Group. Am observat cum primaria modernizeaza peste noapte aductiunile de utilitati si reteaua de energie electrica in zona si m-am gandit ca aste e de bun augur pentru dezvoltarea orasului.

Citeste continuarea Foame de bani

15.01.2010 ralu-ionescu

Ganduri pe marginea urbanismului

urban Daca decolezi din Timisoara, de deasupra se vede un cheap cialis online mozaic incantator, din petice colorate. De la nivelul solului, tu, cel prins intre betoane vezi jungla urbana in care noul coexista cu vechiul, modestia cu opulenta, iar neglijenta face casa buna cu lipsa de gust.

Nu stiu daca vreodata in istoria orasului locuitorii vor fi fost obligati sa respecte un plan urbanistic, dar cu siguranta m-as bucura sa fie acum.

purchase female viagra uk

buy levitra online

Regulile bunului simt nu mai sunt de ajuns.

college essays - top 100 essays that worked - study notes

Cladiri frumoase, cu povesti si farmec sunt eclipsate agresiv de monstri imobiliari nascuti din lacomie.

De ce nu ne intereseaza sa urmam o linie estetica, precum cea impusa de arhitectura veche a orasului, sau chiar una noua, dar cel putin coerenta si facuta cu cap?

essay writing service australia

In avalansa de constructii din prefabricate, spoite cu o mana de lavabila, printre vile, blocuri si cartiere rezidentiale dadaiste, estetica pribegeste umila, ca o doamna scapatata.

college paper writing

Citeste continuarea Ganduri pe marginea urbanismului

07.10.2009 Florin Dumitrescu

E pur si muove... Radisson

Sositi ieri in Bucuresti pentru o declaratie de rutina, patronii Radisson Invest au fost astazi arestati preventiv pentru 29 de zile. Presa locala si nationala infatiseaza pe larg evenimentul. Ceea ce nu au reusit, intr-un fel sau altul, anchetatorii din Timisoara, au facut cei din Bucuresti. Teoriile care se vehiculeaza in presa sunt pertinente. Cu atat mai mult cu cat acum a devenit public si rechizitoriul impotriva inculpatilor. Eu raman pesimist privind posibilitatile de recuperare a banilor, asa cum am mai spus si in posturile mele anterioare, dar constat ca " totusi se misca". Vom urmari impreuna evolutia evenimentelor.

Pana una alta... aviz amatorilor.

16.08.2009 Florin Dumitrescu

Achizitii imobiliare prin Europa

In duminica asta stau bine cu imaginatia.

In duminica asta mi-am imaginat ca incep o calatorie prin Europa.

O calatorie de business, nu ori de care, si in drumul meu voi cumpara un imobil. Da, in duminica asta voi cumpara o casa undeva prin Europa. Si in timp ce imaginatia mea ma plaseaza deja pe aeroport spre Sttutgart, intru pe internet.
La Pforzheim care este un orasel de marimea Lugojului gasesc o casa cu parter si etaj, 8 camere, 100 mp construiti la 130 mp de teren cu pretul de 99 000 euro. Stau sa ma gandesc putin, si imi amintesc ca nu am gasit ceva mai bun la pretul asta in Lugoj acum cateva luni. Insisit si gasesc un apartament cu 2 camere la 36 000 de euro.

Consider ca Pforzheimul nu e relevant. Trebuie sa imi cumpar un imobil intr-un oras mai mare. De exemplu Bremen. Jumatate de milon de locuitori si port la Marea Nordului. Aici gasesc o casa, e adevarat ca nu am foarte multe date, dar o casa in Bremen face 75 000 de euro. Pret de Germania, deh. La noi e mai scump.

Daca internetul este mai ieftin decat avionul as putea sa trag o tura prin Spania, sa vad cum stau lucrurile pe acolo. Citeste continuarea Achizitii imobiliare prin Europa

31.05.2009 Florin Dumitrescu

Emblemele Timisoarei si afacerile imobiliare

Intr-o seara cautand pe net, dau de un articol de al lui Malin Bot, articol scris acum mai bine de 2 ani. Poate faptul ca e bine scris, poate pentru ca tema e incitanta, articolul a fost preluat de o gramada de publicatii on-line. Il gasiti usor.

Emblemele Timişoarei, la periferia oraşului

Guban vrea să construiască o fabrică modernă şi să relanseze producţia cu banii din vânzarea terenului şi clădirilor pe care se află acum.
Managementul G.P. Company, fosta fabrică Guban, a anunţat intenţia de a vinde terenul şi clădirile fabricii. Banii obţinuţi în urma tranzacţiei vor fi folosiţi pentru construirea unei fabrici noi.
Managementul companiei primeşte de câţiva ani oferte de la dezvoltatorii imobiliari pentru terenul de 3,5 hectare. Guban nu este singura emblemă a industriei locale înlocuită cu investiţii imobiliare, fie prin mutarea producţiei, fie prin lichidare. Citeste continuarea Emblemele Timisoarei si afacerile imobiliare