14.04.2012 Florin Dumitrescu

Vintage e trendy

Acesta este un articol de prin 2007… vorbeste despre tendintele din piata imobiliara… cititi-l pentru amuzament… si pentru luare aminte…

Preturile terenurilor pot creste pana la 1000%

este o piata imobiliara atractiva, in principal datorita fondului imobiliar util si, in acela si timp, preturilor considerate mici in comparatie cu anumite tari europene, potrivit profesorului de gestiune imobiliara la Universite Francophone Internationale – Bruxelles, Artur Silvestri.

Un studiu al PriceWaterhouseCoopers a stabilit, anul trecut, ca Romania este cea mai interesanta piata de investitii din zona, in timp ce un alt studiu, al Colliers International, situeaza Romania pe locul doi in lume. Potrivit acestuia, pe primul loc se afla piata imobiliara din Manhattan, Statele Unite, unde se gasesc cele mai solicitate spatii de birouri, si unde, de regula, agentii imobiliari lucreaza cu liste de asteptare pentru chiriasi.

Un alt raport arata ca, in urmatorii 10 ani, preturile vor creste cu 414 la suta, ceea ce inseamna ca Romania este cotata ca fiind cea mai rentabila zona din Europa pentru investitii imobiliare. De altfel, si studiul realizat de PricewaterhouseCoopers arata ca plasamentele in proprietatile imobiliare din s-ar putea dovedi cele mai rentabile investitii pe termen lung din Europa in acest domeniu.

In topul realizat, depaseste tari precum Polonia, Ungaria, Portugalia, in vreme ce Franta si Spania sunt in coada listei. Se considera ca aceste cresteri nu se vor aplica la toate categoriile de proprietati imobiliare. Pentru terenurile agricole se anticipeaza chiar o crestere mai mare, in vreme ce apartamentele in blocurile construite inainte de 1989 sunt considerate a fi una dintre exceptii.

Citeste continuarea Vintage e trendy

10.04.2012 Florin Dumitrescu

„Classification” in „real estate”

Am dat din greseala de un articol al lui Dragos Dragoteanu, expert imobiliar de succes si bloger plin de verva si umor, un articol in care clasifica creativ imobilele din perspectiva unui agent imobiliar hatru si „lovit” de criza. In spatele umorului sta mult, mult adevar. Trist adevar…

1. Imobilele „muzeu”. De departe, privind din avion Bucurestiul, cele mai frumoase „muzee” imobiliare au devenit cateva restaurante. In functie de locatie, langa lacuri, pe bulevarde, in cartiere sau la periferie, sute de mii de euro aruncati pe mobilier si utilaje ultima generatie s-au risipit din lipsa de clienti.

2. Imobilele „puscarie”. Daca vedeti ceva gratii la ferestrele unor spatii comerciale sau o vitrina obturata complet, e clar ca in spate e intuneric. Nu si pentru sobolani sau pisici. Astfel de spatii sunt din ce in ce mai frecvente. Cauzele sunt putine, dar relevante. Proprietarii sunt atat de „bogati” ca au uitat de aceste proprietati. Bancile sunt dornice sa evalueze spatiile respective ca sa le adauge in portofoliul creditelor neperformante.

3. Imobilele „monument”. Aici vorbim deja de istoria post-decembrista a imobiliarelor. Exista romani care au facut bani frumosi pe vremuri. Cand imobiliarele au devenit sport national, s-au gandit ca se pricep la constructii. Avand un teren in proprietate, au inceput sa ridice un monument. Cu fundatie, din beton si fiare. Pe alocuri, au adaugat si putina sticla, ca sa dea bine la public. Nu au avut nevoie de arhitecti sau consultanti imobiliari buni. Ce naiba, doar romanii se pricep la toate. Acum, acesti „raposati” antreprenori sunt administratorii propriei neputinte si ignorante.

Citeste continuarea „Classification” in „real estate”

03.03.2012 Florin Dumitrescu

E mica frate, e mica… abia ti se vede

Statisticile spun ca e mica si ca se va micsora in continuare… despre piata imobiliara vorbim. Luna februarie 2012 a inregistrat cel mai mic numar de oferte din ultimii 5 ani, pentru aceeasi perioada a anului.

Lipsa de lichiditati (mai exista doar cativa saci cu bani pe la un zgarcit sau altul), blocarea completa a creditarii (bancile subventionate de guverne neghioabe zeci de ani nu prea suporta economia de criza), neincrederea in piata (cu o populatie panicata de mass-media de duzina), incertitudinea locala (nationala a se intelege, datorita alegerilor penibil de neeconomice ce se apropie, pentru a se intelege si mai bine), incertitudinea globala (prabusirea europeana, mai concret, prinsa intre interesele de lobby ale marilor banci si necesitatile electorale de natura sociala), toate astea prelungesc agonia unei piete cladita dintr-un inceput prost.

Pe aici, local, micro… nu prea avem ce face… asteptam.

Cea de-a doua luna a anului 2012 vine cu un record negativ pe piata imobiliara: cel mai mic numar de oferte inregistrat pentru aceasta perioada in ultimii 5 ani.

De altfel, exceptând luna decembrie când, pe fondul Sarbatorilor si al concediilor, numarul de oferte este an de an unul redus, in februarie 2012 s-a atins minimul absolut din 2007 incoace.

In aceste conditii, preturile medii solicitate de proprietari in februarie nu au inregistrat modificari semnificative.

12.02.2012 Florin Dumitrescu

Ulciorul care insista sa se faca cioburi

Unde a gresit personajul din poveste, as putea sa va intreb dupa ce veti citi articolul de mai jos. Sau unde nu a gresit? Va asigur ca este vorba despre cateva greseli abia perceptibile…

Scenariu ca la Hollywood, in localitatea timiseana Lugoj. Un barbat de 61 de ani a modificat testamentul unui fost sot al mamei, insusindu-si mai multe cladiri. Ba mai mult, acesta a scos chiriasii din case cu forta si bataie.

Acum mai bine de 20 de ani, M. Petru a falsificat testamentul unui fost sot al mamei sale, in urma caruia s-a ales cu mai multe cladiri din Lugoj a caror valoare de impozitare este de aproximativ 2.000.000 lei.

04.02.2012 Florin Dumitrescu

Jos cu palaria

Cei din Bucuresti o dau cu “Jos palaria” si asa a ramas sintagma pentru majoritatea romanilor. Pe aici prin Banat se spune ”Jos cu palaria”. Se spune rar si doar atunci cand cineva merita cu adevarat aprecierea asta. Banatenii isi tin palariile adanc infundate pe cap, arogant de infundate.

Dar de data asta aprecierea este unanima. Cunoscutul antreprenor local, admirat pentru spiritul sau comunitar la fel de mult ca pentru cel de intreprinzator, Ovidiu Sandor merita aprecierea noastra.

In sfarsit, afacerea despre care se vorbea prin culise de cateva luni, s-a perfectat. Sunt curios ce urmeaza…

City Business Centre din Timișoara, vândut cu aproape 50 de milioane de euro

Omul de afaceri Ovidiu Șandor a realizat o tranzacție de răsunet pe timp de criză. Complexul de birouri din Piața 700 a fost vândut unor sud-africani.

Citeste continuarea Jos cu palaria

29.01.2012 Florin Dumitrescu

Schimbare de directie in sens unic

Unii numesc asta “schimbare de directie”. Eu ii spun revenire la normal… in sfarsit.

In conditiile in care Romania, cu piata ei imobiliara cu tot, este cea mai saraca tara din UE si asa a fost dintotdeauna, intentia de a vinde case mari in zone de periferie din ce in ce mai indepartate de centrul oraselor la preturi din ce in ce mai piperate a fost o utopie. O utopie cu atat mai evidenta cu cat in aceeasi perioada de timp, in Germania se vindeau cu mare succes apartamente in condominium, iar italienii se bateau pe apartmentele liliputane din zonele istorice ale marilor orase ale Peninsulei.

O schimbare de directie cu sens unic, as spune. Si cu grave accidente as mai zice, accidente care abia acum incep sa apara. Accidente care inseamna megacartiere de periferie cu case mari, neterminate si goale, fara elemente minime de infrastructura. Blocuri uriase cu cateva apartamente ocupate printre campuri batute de vant si mormane de moloz napadite de balarii, cartiere si blocuri care se vor casca sinistre inca multi, multi ani de acum incolo.

Schimbare de directie pentru vanzatorii de locuinte noi: focus pe proiectele mici

In conditiile in care dezvoltatorii nu mai lanseaza proiecte de amploare, intermediarii se orienteaza spre promovarea celor de mai mici dimensiuni.

15.01.2012 Florin Dumitrescu

Fricosu si laptopul sau

Incercand sa cercetez ce mai este nou printre fraudele imobiliare de pe aici sau oriunde, am dat de urmatorul .

Hilar mi s-a parut la prima vedere, dar extrem de interesant pana la urma. Si daca trecem de frauda in sine, zabovim putin la chestiunile juridice si sfarsim analizand la seriozitatea cu care se administreaza justitia la altii, nu ajungem decat sa ne ingrozim ce neam suntem… din orice punct de vedere am privi lucrurile.

, o romanca in varsta de 49 de ani, este acuzata de justitia americana pentru frauda imobiliara. Acum, judecatorul intentioneaza sa o oblige sa ofere anchetatorilor parola ccalculatorului personal.

Presa din SUA relateaza insa ca intentia judecatorului contrazice un articol din Constitutia Statelor Unite ale Americii, prin care orice persoana are dreptul de a refuza sa ofere informatii care ar putea sa o incrimineze.

Ramona Fricosu (49 de ani) a fost condamnata in octombrie 2010 pentru frauda imobiliara. Laptopul romancei a fost confiscat, iar politia crede ca in interiorul acestuia sunt informatii incriminante. Insa, din octombrie şi pana acum, anchetatorii nu au putut obtine parola laptopului.

06.01.2012 Agneta Dosenciuc

Un alt fel de frauda…

M-a cuprins azi o tristete si o frustrare de care incerc sa scap aruncand problema in „eter”.

Un prieten de-al meu si-a rupt mana la schi. Intamplare nefericita, dar la care trebuie sa te astepti cand hotarasti sa practici aceste sporturi sugestiv denumite „extreme”. Totodata o ocazie buna sa iei contact cu sistemul medical si cu viciile sale. Cu totii stim cat din veniturile noastre se indreapta spre gaura neagra cunoscuta drept: „contributii la sistemul de sanatate”. Astfel, eu, naiva de felul meu ma astept ca interventia medicala sa nu insemne o cheltuiala prea mare. Poate ca asa ar fi daca romanul n-ar fi luat contact cu civilizatia orientala, si cu ale sale obiceiuri care nu vor nicicum sa se dezlipeasca de noi. Ati ghicit, problema mea este bacsisul.

Multumita lui Dumnezeu, inca nu am fost in situatia de a fi internata in spital ca sa observ nemijlocit cum se desfasoara lucrurile, dar de cand ma stiu am auzit povesti legate de acest subiect. Am ajuns chiar sa nu suport medicii si asistentele din cauza ca am vazut prea multi oameni sarmani, de la baza societatii, amarati, fara dinti, dandu-si ultimii banuti drept bacsis, sub actiunea spiritului de autoconservare, de frica sa nu fie tratati altfel decat restul. Nu mai vorbesc de caracterul moral al celor care iau… n-are rost.

In schimb mi-a sarit in ochi altceva. Se pare ca „atentia” ajunge in buzunarele corespunzatoare dupa realizarea operatiei. Asta inseamna ca de fapt, nu frica este mobilul, ci obisnuinta. Ne-am obisnuit oameni buni, sa dam niste sume exorbitante, deoarece nu vorbesc de o ciocolata, un buchet de flori de multumire, nuuuu in cazul concret de care vorbesc bacsisul se invarte intre 200 – 300 euro pe operatiune. Ne-am obisnuit sa ne plangem de sistemul corupt si sa fim primii in rand la a-l alimenta. Citeste continuarea Un alt fel de frauda…

28.12.2011 Florin Dumitrescu

Acele vremuri de demult…

Citesc zilele astea o carte. Este vorba despre Moartea si viata marilor orase americane a lui Jane Jacobs.

Aceasta descrie capacitatea retelelor sociale de a aduce siguranta publica in vechile cartiere din orasele americane. In prima jumatate a secolului XX un cartier precum North End din Boston a fost populat in mare parte de imigranti italieni si de urmasii lor. Din exterior cartierul parea sordid si dezorganizat. Si totusi, comunitatea, desi saraca, avea o mare rezerva de capital social incorporat in relatiile dintre familiile care locuiau in acelasi cvartal. Spre ex. delicventa era, in mare masura descurajata de adulti, acei adulti care ieseau in strada sa-i urmareasca pe tinerii ce riscau sa intre in incurcaturi si pe necunoscutii care ii puteau atrage pe cai gresite. Intr-un asemenea cartier aglomerat, oamenii se aflau in permanenta in strada, unde munceau, mancau, faceau cumparaturi si afaceri.

Scriitoarea descrie forta acestui gen de retea sociala descriind un incident care a avut loc in fata apartamentului ei din Manhattan, cand un barbat a incercat sa tarasca o fetita pe trotuar, iar fetita a opus rezistenta:

“Uitandu-ma pe fereastra mea de la etajul doi, decisa sa intervin daca era cazul, am observat ca nu mai avea rost. Din macelaria de la parterul blocului tisnise proprietara magazinului, impreuna cu sotul ei; se protapise nu departe de omul acela, cu bratele incrucisate si cu un aer hotarat intiparit pe chip. Joe Cornacchia, care, impreuna cu ginerii lui, are un magazin de delicatese, a aparut in acelasi moment si sa infipt pe celalalt trotuar. Cateva capete s-au ivit la ferestrele apartamentelor inchiriate de deasupra, unul s-a retras repede, iar persoana in cauza a aparut peste cateva secunde in cadrul usii, in spatele acelui barbat. Doi barbati din barul de langa macelarie au rasarit in cadrul usii si au asteptat. Citeste continuarea Acele vremuri de demult…

26.12.2011 Florin Dumitrescu

Aceste zile…

Ma indrept spre birou si sunt bucuros ca aceasta este ultima zi de lucru din anul asta. Maine e Ajunul Craciunului si poate asta va mai linistii zumzetul care ma inconjoara de cateva saptamani.

Imi suna telefonul. Un agent executor vrea sa-mi inmaneze o comunicare pentru un client de-al meu. Imi replica ca trebuie sechestrate terenurile pana la Craciun, sa nu se vanda, e multa rautate in zilele astea.

Intru pe usa si… in loc de buna ziua ma trezesc cum o clienta varstnica ce pare ca ma asteapta de multa vreme ma apostrofeaza: Trebuie sa pornim actiunea aia acum, vreau inapoi casa bunicilor mei. Mi se pare inutil sa o intreb de copii, de nepoti, de Craciun… a da, de Craciun… poate pe vremea ei.

Colega mea isi face loc prin norii de energie negativa ce ma inconjoara ca sa imi spuna: A sunat Alberto de 5 ori, intreaba daca ii ies actele azi, vrea sa obtina o autorizatie de mediu urgent. E Ajunul Craciunului, la ce i-ar mai trebui blestemata aceea de autorizatie acum, ma gandesc.

E Ajunul Craciunului, e Spiritul Craciunului, Nasterea Mantuitorului… voi nu simtiti asta in aer?

Asa este ca nu sunteti intre aceia care se inghesuie prin birourile contabililor si avocatilor pentru a rezolva problemele inainte de sfarsitul lumii, asa-i ca nu stati la cozi interminabile pentru a va incarca carucioarele cu cumparaturi pentru o masa de trei luni, asa-i ca nu claxonati insistent la intersectie, la toate intersectiile prin care treceti pentru ca va grabiti, doar e Ajunul si mai trebuie facute atat de multe…

11.12.2011 Florin Dumitrescu

Razboiul lumilor

Paraseam conacul Tudos calcand pe lespezile de piatra si incercand sa nu ne impiedicam in statuile liliputane din gresia roasa de vreme. Usa masiva din stejar, sculptata cu motive populare maghiare scartaie in urma noastra. Un vant taios ne trezeste din amorteala mancarii si bauturii in care ne-am poticnit de prea multa vreme. Din dreapta, un caine latra printre zabrelele de fier forjat ale gardului, in timp ce cateva raze palide de lumina ce razbat de la fereastra casei hangiului lumineaza fantasmagoric bustenii ciopliti de mesteri populari, muzeul in aer liber cu care se mandreste atat de mult Geza Tudos.

Iesim in strada prin poarta masiva si, orbecaind la lumina lunii, ne indreptam spre locul in care vom innopta, in curtea vecina dar aflata la mai mult de doua sute de pasi, conacul Cimponeriu. Vantul ne trezeste de-a binelea in timp ce amfitrionul nostru ne povesteste despre fiarele salbatice ce ajung uneori in locurile pe unde ne preumblam acum la vremea prea putin potrivita pentru simtamintele noastre de oraseni comozi.

Ajungem la destinatie, in fata portii la fel de masive ca cea pe care tocmai am inchis-o in urma noastra. Doua siruri maiestuoase din arborele acela numit pe aici zada se deschid in fata noastra. Urcam in varf unde in spatele unei curti mari, innobilata de un nuc urias se infatiseaza locuinta masiva, cu doua caturi ale conacului in care urmeaza sa ne odihnim. Daca, in bezna ce ne inconjoara si in amorteala ce ne incearca, vom gasi cheia.

Citeste continuarea Razboiul lumilor

26.11.2011 Florin Dumitrescu

Goana dupa …

Acum mai mult de 100 de ani Jules Verne scria Goana dupa meteor. Din punctul de vedere al unui analist imobiliar, aceasta era povestea prin care, o bucata de pamant arid, afectata de evolutia tehnologiei devine o comoara de nepretuit.

Citisem mai apoi ca, prin anii ’80, un batran pensionar din Tokio proprietar a catorva parcele agricole pe malul marii, devenise peste noapte un milionar bogat pe fondul boom-ului imobiliar din capitala nipona a acelor ani.

Astazi citesc un articol despre “stanca de aur” pe care patru natiuni o disputa intr-un litigiu international. O mica bucata de pamant arid, in mijlocul marii, situata deasupra unor resurse importante de hidrocarburi.

Astfel de situatii ce par desprinse din povestile lui Jules Verne vor fi din ce in ce mai des intalnite pe masura ce tehnologiile contemporane si dezvoltarea economica vor inghiti din ce in ce mai mult resursele aproape epuizate ale planetei. Din ce in ce mai des vom auzi cum locuitori bonomi ai unor sate razlete de la capatul lumii sau triburi blajine din mijlocul ultimelor paduri se transforma peste noapte, dar nu pentru multa vreme in bogati proprietari imobiliari ai viitorului ciudat ce vrea sa vina.

20.11.2011 Florin Dumitrescu

Mortua est

L-am cunoscut pe omul asta.

Prima data am auzit despre el de la tatal meu, vajnic lucrator in constructii, maistru cunoscut la Trustul de Constructii Industriale si Montaj Timisoara. Era prin anii ’90 iar tatal meu il admira pentru ca, plecat dintr-o intreprindere comunista isi construise propria afacere care parea ca merge bine.

Mai apoi am vazut placuta cu Ital-Rom pe zidul impozantei Universitati Dragan din Lugoj pe cand urmam cursurile de drept civil. Doua cladiri importante prin anii aceia in oras, Casa Adam Muller Guttenbrunn si sediul BRD de pe Take Ionescu au fost, de asemenea, construite de firmele lui. Una este impecabila si astazi, cealalta sta sa se prabuseasca, are fatada desprinsa si structura de rezistenta fragila.

Mai apoi am auzit despre casele tiganesti construite de el, cu forma ciudate si bani negri veniti din Occident si am incetat sa il admir, de fapt nu cred ca am facut-o vreodata.

Citeste continuarea Mortua est

06.11.2011 Florin Dumitrescu

Camera obscura

Trec prin parcul din dreptul Muzeului Banatului si ma uit la pantofii mei negrii acoperiti cu praf. Iarba dintre copaci este galbena si imbacsita cu praf, mult praf.

Ajung in Piata Operei, in dreptul restaurantului Mc Donalds si ma scutur putin. In stanga este istoricul „Surogat” despre care am mai scris, in dreapta este “Acvariul”. Acea constructie paralelipipedica din sticla a iscat multe scandaluri de presa ce nu au tulburat macar cu o unda peretii transparenti ai edificiului.

Afacerea “acvariul din Piata Operei” a fost pe prima pagina a ziarelor acum mai multi ani. In zona exista pasajul subteran, prost realizat de arhitectii ultimilor ani ai Epocii de Aur, vesnic umed si inpracticabil. Un cunoscut artist local, implicat prin ale politicii si avand conexiuni suficiente, Sergiu Stirbu (despre morti numai de bine) inchiriaza locatia de la Primaria Timisoara si deschide o galerie de arta. Afacerea nu se dovedeste extrem de profitabila astfel ca dupa cativa ani acesta cesioneaza contractul de inchiriere pentru pasajul subteran de sub Piata Operei unui om de afaceri timisorean aflat in etapa “nu ma intrebati cum am facut primul milion de dolari” pentru ceva mai bine de 100.000 de euro dupa cum spun gurile rele ale orasului. Eu care am vazut respectivul contract de inchiriere pot spune cu siguranta ca cesiunea lui nu ar fi fost posibila fara acordul expres al Primariei. Dupa cum, cu aceasi certitudine determinata de cunoasterea procedurilor in domeniu, pot spune ca paralelipipedul din sticla nu s-ar fi putut edifica fara autorizatia eliberata de aceasi Primarie. Nu mai conteaza faptul ca fostul arhitect-sef al orasului spune “din cauza asta am plecat de la Primarie”. Nu mai conteaza nici reactia negativa a timisorenilor atata timp cat imobilul exista iar primarul rezista. Acum acolo sunt locate 2 restaurante vesnic goale si o sala de casino. Cum spuneam, despre morti numai de bine…

Citeste continuarea Camera obscura

23.10.2011 Florin Dumitrescu

De prin gradina Domnului…

Postez ceva de prin ziare, fara introducere, fara comentarii, fara nimic… ceva banal, ceva ce se intampla aproape in fiecare zi prin vecini, ceva care nu mai surprinde pe nimeni…

Timisoreanul Dumitru Herman sustine ca necazurile provocate de rromi l-au nenorocit, suferind un atac cerebral imediat dupa ce si-a dat seama ca e inselat de Lucia Seifert si Petru Jurj. Herman a pierdut prima batalie cu tiganii, care au fost achitati de Tribunalul Timis.

Un amplu dosar de inselaciune in care sunt implicate clanurile de tigani se afla pe rolul Curtii de Apel Timisoara. Principalii inculpati in acest dosar sunt Lucia Seifert si Petru Jurj, tigani care „jongleaza” cu afaceri imobiliare de milioane de euro. In dosarul cu pricina, rromii sunt acuzati ca au inselat patru oameni cu aproximativ un milion de euro. Potrivit rechizitoriului intocmit de procurori, modul de operare al rromilor era relativ simplu: mai intai castigau increderea victimelor, le dadeau chiar si un avans, iar apoi negociau pretul. In momentul semnarii contractului se oferea o parte din suma, urmand ca restul sa fie inmanat „pe incredere” cateva luni mai tarziu.

Procesul in care sunt judecati Lucia Seifert si Petru Jurj a avut luni termen la Curtea de Apel Timisoara. Dupa ce au reusit sa fuga chiar de sub nasul judecatorilor in momentul in care s-a dispus arestarea preventiva, tiganii s-au intors astazi la Curtea de Apel si au fost audiati pentru prima data de judecatori. In fata judecatorilor, rromii s-au declarat nevinovati, aratand ca de fapt ei sunt victime. Lucia Seifert si Petru Jurj sunt aparati de patru avocati, care au cerut respingerea apelului declarat de DIICOT si partile vatamate, mentinand decizia de achitare. Sentinta a ramas in pronuntare.

Si eu care credeam ca Gradina lui Dumnezeu este gradina Raiului…

15.10.2011 Florin Dumitrescu

Ori la bal ori la spital

Nu prea imi place sa il citez. El e cel mai bogat dar nu cel mai reprezentativ pentru capitalism, poate doar pentru cel romanesc de tranzitie. Dar cu siguranta e cel mai plastic in exprimare.

Dealungul timpului a bagat-o cu femeia gonflabila vorbind despre politica sau florile de plastic cand zicea despre economie.

Acum e cu balul mascat… dar, din pacate are (din nou) dreptate.

Omul de afaceri Dinu Patriciu a spus aseara la The Money Channel ca tranzactiile imobiliare nu sunt echivalente cu garantiile luate in considerare de catre banci, iar cele care au expunere mare pe sectorul imobiliar sunt extrem de expuse riscurilor.

“Atata vreme cat acele active nu circula, nu se intampla tranzactii si nu produc la randul lor o valoare cat de mica, si atata vreme cat spatiile neocupate in cladiri sunt de ordinul sutelor de mii de metri patrati numai in Bucuresti, puse in garantie cu valori acoperite de veniturile pe care le-ar fi putut produce, evident ne invartim intr-un bal mascat”, a spus Patriciu.

18.09.2011 Florin Dumitrescu

Un mar stricat

Aruncand o privire peste un vraf de carti si reviste vechi din bibloteca personala intr-o incercare esuata de la inceput de a face putina curatenie, ochii imi cad peste o brosura veche, un fel de carte tehnica pe coperta careia citesc “Prima fabrica de pianuri si instrumente musicale”. Si ma gandesc ca in Timisoara a fost “prima” si pentru multa vreme singura fabrica de instrumente muzicale din tara.

Spiritul antreprenorial si inovator al regiunii era mandria localnicilor romani, germani, maghiari, sarbi sau evrei fara deosebire. Timisoara a fost primul oras electrificat, primul cu linii de tramvai, etc. Intr-un anuar al companiilor din regiune putem citi despre: Prima fabrica Banateana de obiecte de argint, Prima fabrica Banateana de Manusi, Prima fabrica Mecanica de Perii si Pensule, Prima fabrica de Spirt si Industrie Chimica, Prima fabrica Romaneasca de Umbrele, Prima Banca Industriala Romana, etc.

“Prima”, creatoarea curentului, producatoarea inovatiei, un fel de Apple Inc. local ce era urmata mai apoi de companiile de prin alte locuri. Pozitia geografica la vestul extrem al Romaniei, caracterul multietnic si multireligios, spiritul multicultural si cosmopolit al orasului si dezvoltarea economica exemplara inca din vremea Imperiului au contribuit cu siguranta la crearea acestui spirit antreprenorial deschis la schimbul economic cu Occidentul si la inovare.

Si astazi? Ce branduri locale mai exista? ILSA a fost demolata, Guban este demult pe butuci. Au aparut branduri noi, “postrevolutionare”, Bega Group… un morman de fiare, Tender cu afacerile transferate pe aiurea, Paltim… hmm, altceva?

Sau se poate sa fiu eu un nationalist local pentru ca vreau binele orasului in care locuiesc… deci la mine e problema.

09.09.2011 Florin Dumitrescu

Fazanul din Balon

Dupa cum m-am obisnuit sa citesc bloguri imobiliare, si dupa cum v-am obisnuit sa le postez pe cele mai interesante, asemenea maximelor care circula liber prin cultura populara… reproduc un post aparut in Balonul imobiliar:

Mai tineti minte cum, in urma cu fix 3 ani, cand BNR-ul a produs un mini-inghet al creditarii (care s-a suprapus perfect pe criza generata de Lehman Brothers), o gramada de fazani, fazance si fazanei mai mici s-au grabit sa prinda „ultimul tren al creditarii”, adica sa ia un credit pe normele vechi? … pe considerentul ca dup’aia n-o sa mai „prinza” si ramane in chirie o viata de om? …Mi-am adus aminte de ei in contextul actualelor discutii care privesc schimbarea normelor de creditare. Ce diferenta de atitudine!… Mai sa nu-ti vina sa crezi ca astazi nu mai e nimeni care sa rupa usa bancilor, disperat ca nu mai apuca sa ia creditul mult-visat pentru a cumpara un apartament minuscul cu pretul umflat de 3 ori, la care sa plateasca o viata intreaga cati bani n-a cheltuit toata familia lui la un loc in tot secolul precedent. Unde or mai fi acei fazani? Ce or mai face ei? Cati or fi ajuns… friptura?

31.08.2011 Agneta Dosenciuc

Si poate ca ne meritam soarta…

Timisoara anului 2011. Intreaga populatie timisoreana si nu numai este agasata de multele evenimente de natura sa deranjeze linistea si ordinea publica, evenimente avand ca personaje principale minoritatea de etnie rroma.

Trecand peste aceste “iesiri” perturbatoare, pe care le regasim mai mult in august, “luna de miere” a celor care isi castiga existenta pe alte meleaguri, sa ne indreptam atentia asupra unor aspecte mai apropiate de tema acestui blog: palatele tiganesti. Rromii sunt acuzati ca strica aspectul orasului prin aceste edificii opulente, despre care s-a discutat si se discuta in continuare mult.

Pana aici povestea e catalogata, se stie problema, se stiu vinovatii, se cauta solutii. Apropo… de cand ma stiu se cauta solutii.

Am totusi o nelamurire in legatura cu vinovatii acestia. Zilele trecute am citit cate putin despre istoria Timisoarei, mai exact despre Palatul Löffler, cel mai frumos edificiu de pe partea Surogat a Pietei Victoriei. Cladirea a fost construita in 1912-1913. Interesante sunt urmatoarele “detalii”, care scot in evidenta cum se proceda in acea perioada:

„Condiţiile puse de primărie nu erau deloc simple: proprietarul se obliga să ridice întreaga construcţie (ale cărei planuri erau avizate de arhitectul-şef al oraşului) în răstimpul unui an de zile cu întreg frontul principal terminat (o remarcă: planurile detaliate ale faţadei trebuiau şi ele prezentate şi avizate). Cerinţa Primăriei urma întocmai Planul Urbanistic General care prevedea construcţia unor clădiri mari, în stilul modern al anilor 1900. Spatele clădirii – terenul rămas liber – trebuia obligatoriu construit sau îngrădit cu un gard frumos.”

Am extras fragmentul de interes, pentru mai multe detalii, va invit sa cititi articolul in intregime aici.

Citeste continuarea Si poate ca ne meritam soarta…

24.08.2011 Florin Dumitrescu

A new order… maybe… but not now

Am citit astazi in Business Insider un articol care vorbeste despre datoria publica “secreta” a Chinei si despre faptul ca aceasta este chiar mai periculoasa decat cea a Statelor Unite. Datoria publica secreta sau ascunsa reprezinta datoria cumulata a provinciilor Chinei, a districtelor si a altor entitati locale, precum si datoria bancilor de stat. Acest deficit bugetar imens s-ar situa intre 69 si 160 % fiind, in cea mai optimista varianta mult mai ridicat decat cel american. Statul chinez este dependent din varii motive de o crestere economica accelerata si continua, motive cum ar fi presiunea demografica si sociala, in lipsa reformelor de orice fel, intre altele. Utilizand parghiile birocratice pe care doar un stat autoritar le poate avea , autoritatile comuniste ale R.P Chineza dezvolta proiecte de anvergura megalomanica pentru care aloca resurse financiare de neimaginat in speranta continuarii acestei cresteri economice, sporind in acelasi timp deficitul bugetar.

Unul dintre proiectele care te lasa perplex prin dimensiunea sa si resursele alocate este dezvoltarea imobiliara Ordos din desertul Mongoliei Interioare. Aici autoritatile incearca construirea unui oras de 1,5 milioane de locuitori in mijlocul unei regiuni desertice si inospitaliere dar bogata in resurse de carbune si gaz natural. Dar se pare ca tehnocratilor de la Beijing le-a scapat ceva…

Ma gandesc la planurile imobiliare megalomanice ale lui Ceausescu, le amplific de o suta de ori, ma ingrozesc si ma gandesc ca este imposibil ca lucrurile sa continue la infinit asa…

Nu stiu de ce prefer sa Ma fac japonez

21.08.2011 Florin Dumitrescu

Naluca unui balon de sapun

Atunci cand am intrat prima data in birourile lor m-au dezorientat in 5 secunde. Era prin 2008 cred si nu pot sa imi dau seama nici astazi daca sediul agentiei imobiliare Imoserv era prea mic sau numarul agentilor era prea mare. Era o foiala continua iar incaperile, cele 2-3 prin care am trecut pentru a ajunge la unul dintre directori, erau incarcate de oameni agitati care plimbau hartii, schite si harti sau vorbeau incontinuu la telefon. Eu eram interesat de vanzarea serviciilor mele juridice iar, dupa 20 de minute paraseam acest El Dorado din care speram la o bucatica cinstita, incarcat de promisiuni care se vor dovedi baloane de sapun precum agitatia prin care trecusem.

Aceasta era agentia imobiliara Imoserv SRL din Timisoara prin 2008 si era la acel moment cea mai mare agentie imobiliara din oras. 40 de agenti imobiliari impartiti in mai multe departamente, proiecte de dezvoltare imobiliara proprie, hoarde de clienti romani sau straini faceau faima acestei agentii, urmata indeaproape de alte cateva agentii de dimensiuni apropiate.

Mi-am amintit de vizita mea acolo zilele trecute cand am primit un apel de la un agent imobiliar care s-a prezentat “suntem agentia X, fosta Imoserv”.

Nu exista “fosta Imoserv”. Poate sunt agentii imobiliari care lucreaza acum pe cont propriu, poate ca sunt proiecte care se continua, dar nu mai exista Imoserv, dupa cum nu mai exista majoritatea agentiilor care incercau sa o ajunga din urma in acele vremuri. Imoserv nu mai exista pur si simplu.

Citeste continuarea Naluca unui balon de sapun

15.08.2011 Florin Dumitrescu

Cioara si porumbelul imaculat

Daca avem vreme sa ne preumblam prin centrul orasului, pe strazile Loga sau Trandafirilor, ne amintim de “bunele” obiceiuri ale conationalilor nostri tigani, care intr-o lipsa de respect deja desuet de mai povestit, au inlocuit cladirile monumentale de patrimoniu national cu nu mai putin monumentalele palate in stil propriu. Iar daca se intampla sa trecem prin zona pietei Traian incepem sa ne intristam de aceeasi lipsa de respect deja desuet de mai povestit cu care aceiasi conationali tigani degradeaza prin indolenta alte cladiri monumentale de patrimoniu.

Se pare ca obiceiul de a prelua si a locui imobile situate in centrul istoric al localitatilor face parte din cultura lor. Am intalnit acelasi obicei in Lugoj, Sibiu sau Orastie. Vorbirea cu precadere a propriei limbi nescrise, organizarea puternica pe caste si familii, propriul sistem de drept si reguli de convietuire comunitara, fronda fata de autoritatile statului si evaziunea fiscala ca mod de a-si conduce afacerile sunt alte caracteristici ale acestei numeroase etnii. O etnie problema prin cultura sa aparte, am putea sa apreciem.

Eu cred ca inadaptarea tiganilor devenita prin cronicizare inadaptabilitate, este de fapt problema Statului Roman impotent si incapabil de flexibilitate in a gestiona aceasta chestiune. Tiganii romani creaza probleme peste tot in Europa, tiganii romani si nu cei polonezi, francezi sau spanioli care se dovedesc integrati aproape perfect in aceasta Europa multiculturala la care subscriu intrutotul.

Citeste continuarea Cioara si porumbelul imaculat

10.08.2011 Florin Dumitrescu

Povestea Orgoliului si a Chiriei

Astazi, ca in fiecare dimineata aproape, incerc sa imi savurez capucino-ul in linistea relativa, foarte relativa, a cafenelei Timi’s de pe Vasile Alecsandri.

Am obiceiul asta de multa vreme, de prea multa vreme poate. Am inceput cu Eclipse, care la momentul acela era singurul bar din zona Pietei Unirii, am continuat prin alte locatii, iar de cativa ani produc consumatie la Timi’s.

Localul este mai tot timpul plin, si asta in lipsa vreunei atmosfere aparte sau a preturilor care nu sunt deloc modeste. Adaosurile comerciale de 300-400% intretin chiriile exorbitante si amenajarile interioare costisitoare pentru toate localurile din zona Pietelor Unirii-Libertatii–Victoriei. Despre preturile spatiilor comerciale din aceste zone, chiar in mijlocul acestei crize imobiliare, nu este cazul sa vorbim.

Dar ce face ca un numar consistent de locuitori ai urbei sa risipeasca maruntisuri ce se dovedesc exorbitante in timp, acceptand cu buna stiinta adaosurile comerciale ridicate? Eu nu mai sunt relevant in aceasta poveste. Sutele de italieni de care ma “lovesc” in aceasta activitate de tabiet sunt, datorita culturii de sueta si cafenea din care provin, poate la fel de putin relevanti. Ma refer acum la ceilalti, oricare ceilalti…

Citeste continuarea Povestea Orgoliului si a Chiriei

31.07.2011 Florin Dumitrescu

Think local

“Dezvoltare sustenabila versus densificare haotica” asta ar putea fi tema dezbaterilor privind viitorul orasului de pe Bega. La modul informal, ciclic, aceasta este cu adevarat tema dezbaterilor privind viitorul urbanistic al acestui oras. Investitiile demarate cu intarziere in ultima vreme si dezbaterile pe care le suscita sunt o dovada in acest sens.

Citez in cele de mai jos:

In plina perioada de criza, in Timisoara sunt totusi cativa investitori care „se iau la tranta” cu recesiunea si propun proiecte indraznete: un centru de afaceri unicat in Banat, doua hoteluri Novotel si Etap, dar si doua centre comerciale. In cele mai multe din cazuri, locatarii din zona sunt nemultumiti.

Dar ce ar trebui facut, pana la urma, pentru ca lucrurile sa evolueze, dar sa evolueze sustenabil? Aici voi pomeni doar despre un singur lucru: strategie.

Din pacate primaria Timisoara nu are in acest moment, nu a avut vreodata, o strategie coerenta de dezvoltare a orasului. Ceea ce face ea se numeste actiune improvizata, punctuala si reactiva la problemele cu care se confrunta orasul, carpeala mai pe intelesul tuturor.

M-ar interesa si pe mine (si poate ne intereseaza pe toti) cum vedeti voi, cititorii acestui blog, macar punctual si chiar neargumentat dezvoltarea orasului in care locuiti, si asta pentru ca felul in care vad administratiile locale aceasta dezvoltare, nu ma mai intereseaza de mult.

Deci?

Iar daca vi se pare ca totul este ok, va recomand sa cititi si Stalingrad is my message

16.07.2011 Florin Dumitrescu

Eu zic ca e cold… cel mult

Citesc cateva articole destinate promovarii serviciilor imobiliare. Bine scrise, zic eu. Se vorbeste despre videoclipuri interactive si 3D, despre computational designer si alte nebunii din astea.

Se spune ca smecheriile astea ar fi hot in imobiliare. De acord, dar asta ar insemna ca celelalte chestii, cele de pe la noi… sunt cold rau, si asta in ciuda vremii de afara.

Se stie ca o imagine face cat 1000 de cuvinte in prezentarea unei proprietati. Un videoclip cu proprietatea e priceless. Insa, cei de la yellowbird.com sau madpixel.es au mers la nivelul urmator: videoclipuri interactive. Pentru a intelege despre ce e vorba, urmariti clipul urmator:

26.06.2011 Florin Dumitrescu

Viana… propritar sau chirias?

Citesc un articol destul de bine documentat (carcotas fiind, as zice ca e o traducere) despre Viena, capitala Austriei. Va marturisesc ca imi aduce suficiente elemente de noutate, cum ar fi raportul surprinzator de mare al chiriasilor din totalul locuitorilor, pretul mediu pe metrul patrat, etc. incat am hotarat sa il postez pe blog.

Va recomand sa il cititi in intregime.

Viena are un grad de improprietarire relativ scazut comparativ cu alte orase europene – 82% dintre vienezi locuiesc cu chirie, procentul la nivel de tara fiind mai mic – 40% dintre austrieci stau intr-o locuinta inchiriata. Gradul de inchiriere din Viena a ramas atat de ridicat comparativ cu restul tarii si din pricina unui tipar de improprietarire relativ neobisnuit in centrul orasului. Fonduri de investitii, institutii bancare si companii sunt detinatorii a circa 70% din segmentul rezidential din centrul Vienei.

Strainii care planuiesc sa stea cel putin cativa ani in Capitala Valsului pot lua in considerare achizitia unui apartament. Cu toate acestea, investitiile imobiliare cu scop speculativ nu sunt o idee foarte buna pentru acest oras, deoarece preturile proprietatilor au tendinta sa fie foarte stabile.

Va recomand sa cititi si Brandul de tara… in intregime

19.06.2011 Florin Dumitrescu

Suntem in nori

Caut de zor aplicatii Android pentru noua mea tableta. Cred ca nu am facut mare „gesheft” cu ea, pentru ca se poarta ca un telefon mai mare si are aceasi aplicabilitate.

Mai precis caut aplicatii imobiliare si asa ajung la Craiglist in nenumarate versiuni, de la alerte prin email si rss-uri gratuite si pana la aplicatii complexe si scumpe. Mai gasesc ImoScout24 si dintr-astea…

Serviciile imobiliare se muta de pe internetul clasic pe cel mobil si imbratiseaza cu nesat tehnologiile de cloud computing. Serviciile imobiliare din tarile civilizate ar fi trebuit sa spun. Pe aici… pauza.

Continuu sa caut cu indarjire si dau in cele din urma de o aplicatie imobiliare.ro realizata pentru smartphon-uri si tablete, bazata pe augmented reality si dezvoltata pe o platforma layar. Ma surprinde… si chiar merge. Oferta imobiliara nu e foarte bogata dar iti permite identificarea cu exactitate a imobilului si vizualizarea vecinatatilor.

Deci suntem in nori… deocamdata la propriu, dar ne sfortam. Sper sa revin cu evolutii…

05.06.2011 Florin Dumitrescu

Punct si de la capat…

Peisajul imobiliar timisorean este anost pana la disperare.

Poate ca a fost tot timpul asa si nu am observat eu, preocupat fiind de analizele “de pe surse” privind numarul de tranzactii imobiliare din anii de boom sau indus in eroare de agitatia lipsita de productivitate si fara valoare adaugata din anii din urma ai “crizei mondiale”.

Dar peisajul imobiliar al orasului de la marginea de vest a Romaniei este extrem de searbad si plictisitor. Agentiile imobiliare afiseaza aceleasi oferte rarite si desuete, iar agentii imobiliari poarta aceleasi tricouri lipsite de imaginatie. Sau invers…

Si nu cred sa se schimbe foarte multe in perioada care urmeaza.

Am observat insa acum cateva saptamani o aparitie proaspata in peisaj. Mai mult on-line la inceput, dar transparenta la maxim tocmai datorita acelui on-line. Si mi-am zis ca echipa e low-budget si cam dusa cu pluta daca se lanseaza in imobiliare in conditiile date. Adica lumea in criza iar ei cu low-budget. Si cam atat.

Dar continua in aceeasi nota de transparenta si cu ceva mai multa imaginatie decat restul… si continua bine. Sau poate doar mie imi plac…

Sunt cei de la Horotan Imobiliare.

Beneficiind de experienta in vanzari si resurse umane dobandita la imobiliare.ro, Sorin Horotan si-a deschis propria agentie si bloguieste despre toate cele pe care le face. Mai nou are si o identitate vizuala interesanta.

Dar sa nu ne pripim, sa vedem ce urmeaza.

29.05.2011 Florin Dumitrescu

Malthus sau orasele viitorului

In 1798 un preot englez emitea teoria catastrofica ce sustinea ca populatia creste in progresie geometrica in timp ce mijloacele de subzistenta cresc in progresie matematica. Teoria sa este cunoscuta sub numele de malthusianism, iar ca o consecinta a acestei relatii dintre populatie si starea economica, Malthus considera ca saracia, bolile, epidemiile si razboaiele sunt factori pozitivi pentru omenire, dat fiind ca asigura echilibrul intre numarul populatiei si cantitatea mijloacelor de subzistenta.

Peste timp teoria sa, degenerata de epigonii nazisti se va dezvolta in tehnicile despre eugenie si Lebensraum.

Si totusi catastrofa malthusiana se prefigureaza asupra capetelor noastre ca o sabie a lui Damocles a secolului XXI. Valurile de migranti din tarile africane si, mai nou arabe, invadeaza o Europa deja slabita economic si din ce in ce mai xenofoba. An de an China adanceste politica de planificare familiala initiata in anii ’70 pentru a controla rata cresterii populatiei, iar frontiera de sud a Statelor Unite este de multa vreme imposibil de supravegheat in fata milioanelor de desperados latino-americani. Tehnologiile futuriste imaginate in scenariile SF despre orasele spatiale se lasa asteptate pentru multa vreme de acum incolo, in vreme ce despaduririle masive si efectul de sera produc consecinte deja palpabile.

Citeste continuarea Malthus sau orasele viitorului

15.05.2011 Florin Dumitrescu

Cine a pus carciuma’n drum?

Am primit deunazi un mail de la un prieten avocat, al carui nume il tiu pentru mine pentru a nu va schimba parerea despre el sau pentru a nu renunta la serviciile mele pentru serviciile lui.

Era un mail de amuzament care continea textul Legii pentru monopolul bauturilor spirtoase in comunele rurale si masuri in contra betiei din 1908. In timp ce stau pe terasa din fata Domului Catolic din Piata Unirii ma gandesc la unele dintre “dispozitiunile” ei.

“Nici o carciuma noua nu se poate infiinta intr’o raza de 100 metri in jurul bisericii sau scoalei.” si ma gandesc ca sunt maxim 50 de metrii pana la slujba de dincolo de ziduri.

Sau “Pentru orice sat numarul carciumelor este limitat la o carciuma de fiecare 150 capi de familie.” si ma intreb oare cati “capi de familie” or fi acum prin Piata Unirii, oare or fi cu sotiile sau cu…?

“Lucratorii trebue sa fie platiti numai in moneda legala. Patronii cari vor plati in fise, jetoane, tiduli sau altfel decat in bani, se vor pedepsi cu o amenda de 500 lei, iar in caz de recidiva cu inchiderea cantinei.”… hmm, nici macar bonuri de masa?

“Nici o carciuma din nici o categorie nu poate sa fie lipsita de vin.” eventual ceva spumante italiano…

“Veniturile dela carciumi nu vor fi niciodata inscrise intre veniturile ordinare ale comunei; ele se vor inscrie la un fond special. Acest fond se va intrebuinta numai pentru imbunatatiri de facut bisericilor, scoalelor si infirmeriilor comunale, pentru asezaminte de cultura taraneasca, biblioteci populare, sali de conferinte si cetire, si de petreceri populare pentru tineret, ateliere de lucrari manuale, sau pentru poduri si podete pe drumurile de pe teritoriul comunei… In afara de aceste intrebuintari, este absolut interzisa orice alta cheltuiala din fondul provenind din venitul carciumelor.” Daca ar auzi unii cum face guvernul harcea-parcea bugetul asigurarilor sociale, adica acel buget care provine din contributii sociale si nu de la carciumi, Citeste continuarea Cine a pus carciuma’n drum?

Revista Ta de Educatie in Imobiliare si Constructii

Florin Dumitrescu

Eu sunt Florin Dumitrescu si cred ca am o mare doza de naivitate si idealism. Idealism si naivitate. Desi pare o prezentare tinuta la Asociatia Idealistilor Anonimi, de fapt nu e decat o justificare, poate neverosimila a crearii acestei reviste. Da. Am creat aceasta revista in speranta naiva de a indrepta lucrurile (care trebuie sa recunoastem, nu merg foarte bine) in afacerile imobiliare.

Revista Ta de Educatie in Imobiliare si Constructii

Cere sfatul nostru