05.08.2023     Florin Dumitrescu

Povestea cu drobul de sare, in cheie imobiliara

Achizitionarea unei proprietati este o investitie importanta si emotionanta pentru multi cumparatori în Romania. Cu toate acestea, procesul poate fi umbrit de aparitia viciilor ascunse ale imobilului, care pot crea dificultati si costuri suplimentare pentru cumparatori. În aceste situatii, responsabilitatea vanzatorului pentru viciile ascunse devine un aspect esential pentru protejarea drepturilor cumparatorilor si pentru minimizarea riscurilor de paguba.

Viciile ascunse reprezinta defecte sau probleme ale imobilului care nu sunt vizibile în mod normal la momentul vanzarii, dar care afecteaza valoarea sau utilitatea acestuia. Aceste vicii pot aparea sub forma unor probleme structurale, infiltrari de apa, defecte la instalatii sau alte neconformitati care nu sunt imediat detectabile de catre cumparatori. Descoperirea unor astfel de vicii dupa încheierea tranzactiei poate avea consecinte financiare si poate crea stres si frustrari pentru cumparatori.

Conform art. 1707 si urmatoarele, din Codul Civil, vanzatorul are o responsabilitate pentru viciile ascunse ale imobilului vandut. Acesta are obligatia de a dezvalui cumparatorului orice vicii ascunse cunoscute, pentru a evita situatii de nedreptate. În cazul în care cumparatorul descopera vicii ascunse dupa achizitie, acesta poate actiona în justitie pentru a-si proteja drepturile si pentru a recupera pagubele suferite.

Cum cumparatorii pot fi pagubiti din cauza viciilor ascunse?
Citeste continuarea Povestea cu drobul de sare, in cheie imobiliara

05.06.2023     Florin Dumitrescu

Exista optiuni, intotdeauna

Tranzactiile imobiliare in Romania pot aduce cu sine diverse provocari, iar o situatie complexa ce poate aparea este legata de modificarea pretului imobilului dupa semnarea promisiunii de vanzare. Aceasta poate fi o situatie dificila pentru cumparatori, care se pot simti nedreptatiti. In astfel de situatii, cumparatorii au cateva optiuni pe care le pot lua in considerare in functie de legislatia romaneasca si de termenii contractuali. Iata cateva dintre aceste optiuni:

Renegocierea pretului: O prima optiune este sa initieze discutii cu dezvoltatorul pentru a intelege motivele care au dus la modificarea pretului si pentru a incerca sa ajunga la un acord privind un pret acceptabil pentru ambele parti. Renegocierea pretului poate fi o optiune viabila in cazul in care au intervenit schimbari semnificative in conditiile pietei sau in alte aspecte ce justifica ajustarea pretului.
Citeste continuarea Exista optiuni, intotdeauna

02.06.2018     Florin Dumitrescu

Eterna Botswana

De cand imi amintesc mi-au displacut tufele de pe marginea drumurilor romanesti. Relatia mea cu ele a variat in directia furiei atunci cand tufele rutiere blocau vizibilitatea si puneau in pericol viata soferilor sau a pietonilor. Sunt acele omniprezente tufe, arbusti sau maracini care insotesc soselele nationale de la kilometrul zero la frontiere cu Europa. Ele sunt vesnice prin aceste locuri. Imi amintesc de ele pe marginea drumurilor goale sau a parcarilor cu banci din beton armat ale republicii socialiste si le vad zilnic astazi de cum ies din parcare. Presupun ca sunt fiicele tufelor ce insoteau drumurile de carute ce legau targurile valahe in evul mediu.

Citeste continuarea Eterna Botswana

24.01.2018     Florin Dumitrescu

Oda micului Stalin

Functia asta de secretar general ni se trage de la tovarasul Stalin. Era pozitia, ca nu i-as zice demnitatea, pe care el o ocupa in Partidul Comunist. In timp ce Presedinte era tovarasul Lenin, secretarul general se ocupa de treburile marunte si neimportante cum ar fi organizarea alegerilor si numaratul voturilor, numirea functionarilor din executie, intocmirea listelor cu dusmanii poporului, din astea. Tovarasul Stalin i-a dat importanta acestei functii, iar importanta asta ne bantuie inca.

Nu voi inchina o oda tovarasului Stalin! Amintirea acestui paranoic de un sadism feroce, talhar la drumul mare devenit peste noapte conducatorul atotputernic a sute de milioane de oameni nu poate face decat sa imi creasca aciditatea gastrica. E adevarat ca oda pe care o inchin secretarului general din zilele noastre nu e de natura sa o regleze foarte bine. Da, voi vorbi de secretarul general din administratia publica romaneasca, de omnipotentul si  atoatestiutorul secretar de Consiliu local mai precis. Citeste continuarea Oda micului Stalin

06.06.2017     Florin Dumitrescu

Germania, inainte de toate

Germania, inainte de toate“Deuschland, uber alles” este un cantec patriotic german pervertit de regimul national socialist si poate face trimitere la o epoca de trista amintire. L-am folosit ca titlu al acestui articol intro nota de sarcasm si nimic mai mult. Intr-un final, formula asta “Germania inainte de toate”, transmite foarte bine atitudinea conservatoare si prudenta a investitorului german din sectorul imobiliar din Romania.

M-am tot intrebat care este motivul pentru care numarul investitiilor germane in agricultura si constructii este foarte redus in Banat, in Romania in general. Concluziile mele le veti gasi aici, explicate pompos, romaneste. Si de ce investitii germane? Poate datorita fortei economiei  pe care o vedeam scotand fum dincolo de orizont sau poate datorita zecilor de mii de etnici germani ce au plecat de aici in anii ’80 si ’90. Macar de aia! Citeste continuarea Germania, inainte de toate

26.05.2017     Florin Dumitrescu

Italia e bella, dar mai bella e Romania (II)

Italia e bella 2Daca in articolul precedent analizam care sunt motivele numarului mare de investitii italiene si al numarului ridicat de investitori italieni din Romania, in acest articol voi vorbi despre efectele acestui lucru.

Sa nu credeti ca am de gand sa fac apologia capitalului national si al investitorilor romani care nu reusesc sa tina pasul cu strainii, prejudiciati fiind de integrarea europeana sau de propriul guvern. Despre capitalistii de tranzitie romani am scris cu alta ocazie si nu mi-am schimbat foarte mult opiniile. Am de gand sa analizez doar care au fost consecintele achizitiei a mii de hectare de teren arabil, a achizitiei de mii de apartamente din zonele istorice ale marilor orase, a spatiilor comerciale cu vad bun, s.a.m.d. de catre investitorii din Italia. Citeste continuarea Italia e bella, dar mai bella e Romania (II)

23.05.2017     Florin Dumitrescu

Italia e bella, dar mai bella e Romania

Italia e bella 1Pentru cineva care locuieste, lucreaza sau face afaceri in vestul Romaniei e frapant si vesnic subiect de interogatie cum se face ca un numar atat de mare de italieni traiesc, muncesc si investesc aici. In domeniul imobiliar mai ales, ca despre asta vorbim acum.

Si, intr-adevar se face ca in Timisoara sa locuiasca permanent peste 10.000 de italieni, temporar  inca pe atatia. Sunt bineinteles studentii, mai ales la medicina, sunt pensionarii care prefera sa isi consume aici mai eficient pensiile occidentale dar sunt, intr-o mult mai mare masura investitorii italieni din agricultura sau constructii. In judete cum ar fi Timis, Caras-Severin sau Arad, dar si prin Bihor, Cluj sau in Oltenia companiile detinute de italieni au cumparat sute de mii de hectare si arendeaza alte sute de mii pentru agricultura avansata. Pe langa toate astea nu mai punem la socoteala mii, si nu exagerez aici, mii de apartamente detinute de acestia in zonele istorice din marile orase, societatile de constructii, cafenele si restaurante, etc.   Citeste continuarea Italia e bella, dar mai bella e Romania

02.04.2017     Florin Dumitrescu

Ne “umbla mintea” de te “doare” capul

 Ar putea totusi sa o faca inspre chestii mai utile societatii. Ma limitez sa va “povestesc” despre intamplarea asta din Chicago. E doar o poveste trista, nimic altceva…

Brasoveanul Catalin Stoian a fost condamnat de justitia americana la cinci ani de inchisoare pentru o frauda bancara de 1,8 milioane de dolari. Totul a inceput cu achizitionarea unui imobil impunator, după care Stoian a cerut imprumuturi de la mai multe banci ca să modernizeze apartamentele. Cu banii in buzunar, a plecat in vacanta. Chiriaşii au protestat si, cu ajutorul primăriei din Chicago si al FBI-ului, l-au prins. Sentinta a fost dată de curand si brasoveanul de 41 de ani a fost incarcerat. El ar putea sa fie transferat intr-o inchisoare din Romania, deoarece a cerut sa fie aproape de sotie si copil.”

12.02.2017     Florin Dumitrescu

I se spunea “Negociatorul”

NegociatorulOamenii ma angajeaza sa negociez pentru ei.Nu stiu care sunt calitatile pe care trebuie sa le aiba un bun negociator – rabdarea, o buna cunoastere a psihologiei umane, stapanirea tuturor informatiilor despre chestiunea negociata, si din nou rabdarea. Cert este ca oamenii ma angajeaza sa negociez pentru ei. Daca la inceput oarece abilitati tehnice juridice ce le detin au fost argumentul suficient pentru a participa, in general alaturi de client, la negocierea unor tranzactii imobiliare, de ceva vreme oamenii ma angajeaza sa negociez pentru ca o fac mai bine decat ar putea-o face ei. Se cheama ca sunt expert.

Am negociat zeci de tranzactii, majoritatea de mica valoare, dar am negociat si  mari vanzari de succes. Nu pot spune – daca e mai greu sa negociezi achizitia unui petic de pasune cu un taran de la munte, cand acel petic este exact locul ce iti poate asigura accesul la ferma ta iar taranul este exact acel taran ingust la minte pe care il evita tot satul – sau  sa negociezi o constructie imposibila si kicioasa cu cocalarul prosper autodeclarat  “om de afaceri” obisnuit sa bisnitareasca enervant si superior pe toata lumea. Dar nici nu conteaza pana la urma si nu e subiectul articolului de fata. Citeste continuarea I se spunea “Negociatorul”

27.11.2016     Florin Dumitrescu

(Nu) vand conac de grof ungur, in stare proasta

1579203_originalNoi romanii suntem foarte mandri de trecutul patriei. Am luat din el cu mult entuziasm mai ales partea cu bataliile victorioase in fata dusmanilor ce au vrut sa ne rapeasca bogatiile.Turcii au vrut sa ne rapeasca bogatiile, si ungurii au vrut asta, iar in ultimele secole au venit pe capul nostru si rusii. Si cum i-am mai batut si alungat. Ungurii au stat cel mai mult, vreo 900 de ani! Pe turci i-am batut cel mai rau si cateva secole i-am tot batut… dar pana la urma in 1877 i-am alungat ultima oara. Si pe rusi tot la fel, desi aici nu e atat de clar cand, cum si de ce.

Si dupa atatea victorii, noi romanii suntem foarte mandri cu bogatiile create de acest popor (si pe care altii au vrut sa ni le rapeasca, cum spuneam). Suntem mandri cu bisericile fortificate din Transilvania, cu castelele inaintasilor nostri – Bran sau Peles spre exemplu, si mai suntem mandri uneori si cu palatele Brancovenesti. Dar stati! Parca bisericile fortificate au fost ridicate de sasi. Castelele erau mai toate ale grofilor unguri. Pai si Branul? Branul a fost ridicat de unguri si daruit sasilor. Pai si Pelesul? Pelesul a fost comandat de Carol I de Hohenzollern si proiectat de austrieci. Dar palatele Brancovenesti, ca doar astea n-or fi unguresti? Nu, astea sunt grecesti pana in miezul pietrei aduse de la Stambul! Citeste continuarea (Nu) vand conac de grof ungur, in stare proasta

04.11.2016     Florin Dumitrescu

Factum despre post-factum

As vrea sa va vorbesc despre clientul post-factum. Cred ca merita un articol, unul mic macar.

Clientul post-factum e preferatul avocatilor, serios vorbesc. Nici nu are cum sa fie altfel. Pentru ca le aduce bani, o gramada de bani. Dar eu il urasc.

Clientul post-factum vine intotdeauna la sfarsit, dupa ce a facut prostia. Asta e caracteristica lui principala. Vine dupa ce a semnat actele care il pagubesc, dupa ce a imprumutat banii fara acte, dupa ce a platit comisioane fara sa primesca serviciile. Clientul post-factum vine la mine dupa ce a facut prostia si a perseverat in ea, dupa ce nu se mai poate face nimic sau e costisitor si ineficient sa repari lucrurile. Citeste continuarea Factum despre post-factum

07.10.2016     Florin Dumitrescu

Prozaic, atat cat sa te duca la un tratament cu Prozac

prozaicUneori lucrurile sunt mai simple decat credem. Teoriile complicate de mintea noastra paranoida si intretinute de manipulatorii stiuti si nestiuti din „new-media” devin inutile.

Aflandu-ma undeva prin padurile din Caras-Severin intr-o misiune de cercetare, si nu e vorba decat despre achizitia unor terenuri, am aflat ca spectaculosul rau Nera a ramas fara pastravi. De fapt a ramas aproape fara tot pestele rapitor. Si despre asta nu ati citit vreundeva, altundeva, asa ca bagati la cap.

Motivul? Nu e vorba despre Holzindustrie Schweighofer si nu e cazul sa cautati aplicatia aia pe mobil pentru a raporta furtul lemnului. Nu e vorba nici despre afacerile dubioase ale lui Sorin Frunzaverde si nu trebuie sa dati vina pe PSD. Citeste continuarea Prozaic, atat cat sa te duca la un tratament cu Prozac

06.10.2016     Florin Dumitrescu

Despre Vanghelie, cu admiratie

vanghelieDe data asta voi scrie despre un latifundiar. Unul special, unul care fara doar si poate ar fi un model pentru latifundiarii momentului. Poate de-al de Becali sau Porumboiu ar invata ceva de la el. Nutresc iluzia unui naiv ireconciliabil ca Porumboiu sau Becali ar mai invata ceva, macar ca n-au invatat ceva bun in cei sapte-ani-de-acasa.

Voi scrie despre Vanghelie Zappa. Ai nostri, cati isi mai amintesc de el, spun ca a fost aroman dar grecii se mandresc ca fiind unul de al lor. Nascut la 1800 in Epirul de Nord din Imperiul Otoman. Ajuns la varsta de 30 de ani in Valahia a studiat dreptul, apoi economia. Stabilit initial la Braila, apoi la Bucuresti, Zappa a finantat construirea hotelului Atena devenit unul dintre cele mai luxoase din partile acestea ale Europei.

Vanghelie a profitat din plin de pretul scazut al pamantului din Baragan dar si de fertilitatea ridicata a acestuia si a cumparat intre 1845 si 1848 peste 15.000 hectare prin Calarasi, Buzau, Ialomita si Prahova. A arendat mai apoi terenurile si a folosit cu chibzuinta veniturile incasate. Pana aici pare multa asemanare cu sus-pomenitii Becali si Porumboiu. Doar pare, pentru ca apare cuvantul chibzuinta.

Iubitor de cultura in general, de cea greaca in special, Vanghelie Zappa a sustinut din tinerete ideea de romanism. Din averea sa a donat 5000 de galbeni pentru scrierea primului dictionar romanesc si a primei gramatici a limbii romane fiind totodata unul dintre fondatorii viitoarei Academii Romane.

Latifundiarul Zappa a scris cartea „Trantorul“, in care a inserat sfaturi practice pentru semanatul culturilor de grau sau de porumb. In aceeasi perioada in care cucerea Bucurestiul cu dragostea lui pentru cultura romana, el a construit la 75 de kilometri distanta de capitala in satul Brosteni din Ialomita un conac impresionant transformand o suprafata de cateva hectare intr-o adevarata mosie boiereasca. „Conacul avea o arhitectura aparte. Era imprejmuit de un zid gros din caramida, inalt de cinci metri, iar in curte se afla o gradina imensa, aproape asemanatoare cu un parc, unde se plantau cele mai frumoase flori.“

Dar nu toate acestea l-au facut cunoscut pe Vanghelie Zappa, desi ar fi fost poate indeajuns. Mosierul de la Brosteni a fost un fervent promotor al reinvierii Jocurilor Olimpice. Cand la 1850 la initiativa poetului grec Alexandru Sutu (si da, e acelasi cu rubedenii multe la Bucuresti) a relansat dezbaterile pe aceasta tema la Atena, Vanghelie al nost’ a fost cel care a scos banu’ si a finantat noul proiect. Zappa a trimis imediat 2000 de florini austrieci pentru organizarea competitiilor dupa cum a edifiat si o constructie olimpica care urma sa functioneze si ca centru expozitional permanent. Acesta este motivul pentru care prima editie a Jocurilor Olimpice de la Atena poarta numele de Olimpiada Zappeiana.

Impresionant, nu? Cati dintre romanii de astazi au auzit oare de el? Veti da vina pe scoala, presa… da stiu!

Iar voi latifundiarilor…se poate! Sa nu fiti doar epigoni.

10.01.2016     Florin Dumitrescu

Arad versus Timisoara sau despre orasul ideal

Citesc in continuare din monumentala lucrare coordonata de Victor Neumann despre „Istoria Banatului”. Un capitol destinat „Arhitecturii oraselor libere regesti Timisoara si Arad”, conceput de profesorul Gabriel Szekely imi atrage atentia! Gasesc aici originea nasterii oraselor moderne Arad si Timisoara si recunosc forma lor de astazi, a centrului lor istoric, centru de interes economic, cultural si administrativ al acestora peste timp.

Spatiile urbane ale oraselor Timisoara si Arad, asa cum s-au conturat ele in secolul al XVIII-lea, sunt fundamental diferite. Timisoara a fost conceputa ca o cetate proiectata pe planseta, cu ziduri de aparare, strazi drepte si piete. Aradul a avut o dezvoltare spontana si aceasta pentru ca orasul si cetatea erau considerate ansambluri arhitectonice diferite. Din acest motiv, orasul Arad nu a beneficiat de un plan prestabilit al strazilor. Fenomenul este caracteristic noilor orase din Europa Centrala din epoca. Unele  dintre acestea, asemenea Timisoarei, au fost partial sau in intregime proiectate de ingineri austrieci, in timp ce altele, precum Aradul, au pastrat structurile medievale.

Autoritatile optau pentru varianta oraselor prestabilite de cate ori acest lucru se putea sustine financiar. Unele orase, care nu au putut fi reconstruite pe plan prestabilit dupa 1700, au fost reconstruite mai tarziu. In timpul Mariei Theresia au existat proiecte de demolare si refacere a Aradului potrivit unui plan prestabilit. Reorganizarea era determinata de dezvoltarea spontana si haotica a orasului, de lipsa strazilor drepte si de aglomerarea spatiului din jurul cetatii care ar fi trebuit sa serveasca drept esplanada de aparare. Iosif al II-lea a renuntat la demolarea orasului si a decis mutarea cetatii pe malul opus al Muresului.

Planul de reconstruire a orasului interior din cetatea Timisoarei a fost adoptat in anul 1725. Solutia aleasa a insemnat demolarea integrala a vechi cetati, exceptand castelul Huniazilor si cateva biserici. Bleyer, primul arhitect care a scris o monografie o orasului Timisoara, afirma ca modelul fortificatiei a fost cetatea Neufbrisach, proiectata de Vauban. Orasele cetati fortificate, asemanatoare celor de tip Vauban, isi au originea in proiectele cetatilor ideale care au preocupat arhitectii inca din timpul Renasterii.  

Timisoara, proiectul unei cetati ideale? Ce aroganta pentru austrieci! Au venti mi tarziu ai nostri si au „reglat” ei totul…

19.11.2015     Florin Dumitrescu

Pas cu pas…acum 250 de ani

pas cu pasCitesc o carte interesanta, poate cea mai complexa si completa monografie a Banatului istoric, o lucrare cu 15 autori romani, maghiari si sarbi aparuta recent prin grija profesorului Victor Neumann. O citesc cu pasiune si m-am bucurat cand am gasit in ea referiri tehnice foarte detaliate privind reglarea chestiunilor imobiliare in regiune acum mai bine de doua secole si jumatate.

Citez din capitolul “Administratie, colonizari si culturi pe vremea comitatelor” :

Vanzarea pamanturilor trezoreriei a fost ultima mare actiune a colonizarii. Atunci s-au format relatiile de proprietate, care au continuat pana in anul 1918. Casa de Habsburg era interesata de vanzarea pamanturilor, fiind obligata sa mareasca veniturile statului. Vanzarea minelor si a localitatilor de pe malul Muresului nu a fost planificata. Nu au fost vandute pamanturile cultivate cu orez, de exemplu cele de la Omor, Opatica, Gataia si Sfantu Gheorghe. Din cauza apropierii, Vinga nu a fost separata de orasul Timisoara, asimilata fiind aceluiasi statut de oras liber regesc pe care capitala regionala il dobandise. Districtele Chichinda Mare si Becicherecul Mare nu au vandut terenuri pentru noua nobilime, prevazand transformarea ulterioara a districtelor si ridicarea oraselor la statutul de orase libere regesti… Maria Theresia a avut in vedere posibilele revendicari de proprietate in temeiul dreptului istoric, respectiv in temeiul legilor ce fusesera valabile in evul mediu. In acest fel unii ar fi putut invoca o continuitate a drepturilor de proprietate….Proiectele Imparatului Iosif al II-lea urmareau, in primul rand, dezvoltarea agriculturii si a industriei libere.

La 1 august 1781 s-a organizat cea dintai licitatie pentru vanzarea pamantului, desfasurata la Viena si la Timisoara. Domeniile puse in vanzare la Viena au fost Sannicolau Mare, Periam, Sanad, Novi-Knezevac, Coka, etc. Domeniile puse in vanzare la Timisoara au fost Cheches, Sinersig, Hodos, Brestovat, Petrovaselo, etc. Prin licitatia desfasurata la Timisoara, Adam Trejcsik a cumparat localitatea Nadas, cu suma de 31.000 Ft, Jozsek Scolonics a cumparat localitatea Hodos, cu 33.000 Ft., Karoly Rajkovics a cumparat localitatea Cheches, cu 17.500 Ft, Kereszturi a cumparat localitatea Sinersig cu 33.000 Ft.

Cea de a doua licitatie de la Timisoara a avut loc in data de 15 septembrie 1781, cand s-au facut urmatoarele tranzactii: Ege Koszegi a cumparat Remetea Mare, cu 94.000 Ft., Istvan Kyriak a cumparat Mosnita Mare, cu 94.000 Ft., Bazil Damjanovics a cumparat Zadareni, cu 59.000 Ft., Sandor Mihai din Bratislava a cumparat Giarmata, cu 90.000 Ft. Cea de a treia licitatie de la Timisoara a avut loc in 10 aprilie 1782, ocazie cu care au fost cumparate proprietati mai mici cu sume mai mici, ca de exemplu: Istvan Balas, subprefect al comitatului Timis, a cumparat domeniul Altringen, Ferencs Szabo, magistrat al comitatului Timis, a cumparat domeniul Sintar, cu suma de 82.000 Ft., Gyorgy Konszky, secretarul baronului Orczy, a cumparat domeniul Vizma, cu suma de 23.950 Ft.

As face doar cateva scurte observatii la textele de mai sus. Actiunea autoritatilor imperiale austriece era o actiune care urmarea cresterea veniturilor trezoreriei, dar nu prin sporirea taxelor percepute ci prin vanzarea unor bunuri imobiliare aflate in proprietatea statului. Apoi, vanzarea preconizata urma sa tina cont de dezvoltarea urbana ulterioara, prognoza dezvoltarile urbane ale regiunii si interesele strategice ale statului avand in acelasi timp grija sa nu distruga ceea ce exista deja bine facut, cum ar fi plantatiile de orez. Vanzarea terenurilor se facea cu grija fata de posibilele revendicari imobiliare, dreptul de proprietate privata fiind sacrosant iar securitatea circuitului civil extrem de importanta. Si, nu in cele din urma observ ca “politicienii” momentului erau intre achizitorii de terenuri, dar asa… mai pe la coada, multumindu-se cu domeniile mai marunte.

Una peste alta… pare a fi un plan, nu!? Si cand ma gandesc ca ne despart peste 250 de ani.

05.11.2015     Florin Dumitrescu

Romania’s housing market is heating up strongly, despite the political crisis

Romania has a long history of corruption and of protests against corruption, and Prime Minister Victor Ponta, who himself faces trial for corruption, has just resigned after some 20,000 people took to the streets in protest against a Bucharest nightclub fire.  But is this „same old, same old”?

Maybe not.  The fresh face in national politics is president Klaus Iohannis, elected in November 2014.  Previously mayor of Sibiu, he turned it into one of Romania´s most popular tourist destinations. His popular appeal is as outsider to the country´s corrupt and warring political elite, although he briefly became president of the National Liberal Party during June-December 2014.  Highly critical of Ponta, he is vocal about the need to curb Romania´s endemic corruption.

“In my opinion, it is much more than a mere government change,” said Iohannis of Ponta´s resignation.  „I believe we are talking about a paradigm change in the Romanian politics and I believe it is good…”

This potential sea-change in politics has coincided, largely by chance, with an economic upturn.

The Romanian economy is expected to grow 3.4% this year and by 3.9% in 2016, according to the IMF. Romania’s economy grew by 2.8% last year, after GDP growth of 3.4% in 2013. Citeste continuarea Romania’s housing market is heating up strongly, despite the political crisis

05.11.2015     Florin Dumitrescu

Das ist gut

Imaginea 6„Stii cum fac nemtii? Stau in chirie pana ajung pe la 30 de ani. Dupa care se casatoresc si inchiriaza un apartament mai mare, cu vreo 2-3 dormitoare, pentru ei si viitorii lor copii, platind lunar vreo 1000-1500€. Dupa 20 de ani, cand copiii isi iau zborul, inchiriaza ceva mai mic, cu 1-2 dormitoare, pentru care platesc sub 750-1000€. Au deja 50 de ani si in tot acest timp au economisit, lunar, macar 500€. Peste inca 15 ani vor iesi la pensie si vor fi economisit peste 200.000€. Acum se pot retrage fie intr-un oras mai mic, fie mai spre periferie, daca nu locuiau deja acolo. Mobilitatea nu mai intra in discutie asa ca isi pot cumpara din economii un apartament micut. Le mai raman bani si de concedii prelungite, macar 50.000€. Nu toti pot economisi 500€ lunar, dar chiar si cu 250 scapa de grija locuintei. Oare romanii de ce nu pot face la fel ? Mai sunt si cei care cumpara prin credit, mult mai devreme, dar ei nu concep sa nu ai strans un avans de cel putin 25%„.

Asa mi-a povestit un prieten plecat in Germania. Judecand dupa intrebarea lui, fie e naiv, fie e uituc. Raspunsul e insa simplu: romanii nu iși cultiva rabdarea, ei vor sa fie proprietari azi. In plus, nici nu obisnuiesc sa isi schimbe orasul, ci tara pentru un loc de munca mai bine platit. Si, poate cel mai important, ei considera ca banii dati pe chirie sunt bani pierduti. Din exemplul de mai sus ai zice ca reiese taman contrariul.Dar ce stiu nemtii ? ‘ai de capu’ lor !

Am si eu insa intrebari pentru prietenul meu: cum naiba de mai apeleaza nemtii la agenti imobiliari? Ok, ei au cultul serviciilor, nu schimba un bec singuri, dar totusi. Mai ales ca mai sunt si pe la ei specimene interesante, care, ca tot veni vorba de becuri, iti spun ca nu poti veni la vizionare decat in timpul zilei, pentru ca locuinta nu are becuri in dulii (si ar fi peste puterea lor sa aduca 5 becuri pe care sa le infileteze pentru a-si putea lua comisionul).

Am gasit acest articol pe blogul Basme imobiliare si l-am preluat pentru ca mi-a placut modul simplu prin care explica niste adevaruri complexe. Ii multumesc autorului pentru bunavointa. Daca doriti o analiza mai complexa asupra fenomenului proprietatii si proprietarilor in tarile din Uniunea Europeana, puteti citi articolul de aici.

21.09.2015     Florin Dumitrescu

Ciocoi vechi si nuoi

Economia agricola a Romaniei se capitalizeaza! Nu mai exista nici o indoiala in aceasta privinta. Micile proprietati taranesti, dobandite sau re-dobandite prin reforma agrara post-decembrista se aglutineaza in jurul acelora care au avut capitalul sau abilitatile necesare pentru competitivitate.

Din pacate aceia care au avut capitalul si abilitatile pentru dezvoltarea unor mari afaceri in agricultura sunt fie capitalisti straini, fie intreprinzatori romani curajosi si aflati in relatii “speciale” cu politicienii locali. Cel putin in marea majoritate a lor.

Asadar, taranul roman ca proprietar si agricultor de succes este pe cale de disparitie. Viitorul agriculturii romanesti il reprezinta marile proprietati agricole ce sunt detinute de catre marile companii.

Dumitrescu & Asociatii si revista on-line fraudaimobiliara.ro au pregatit impreuna cu analistul economic Andrei  Deheleanu un infografic cu marile proprietati agricole si forestiere din Romania. Veti putea observa care sunt cei mai mari investitori din agricultura romaneasca si unde sunt zonele in care acestia au investit.

In opinia noastra, aceste tendinte se vor accentua in perioada care urmeaza. Ba mai mult, incetul cu incetul chiar marele capital romanesc va fi inlocuit de multinationalele din ce in ce mai interesate de extraordinarul potential agricol al Romaniei. Iar daca ne intrebati pe noi, preferam multinationalele pentru abilitatile reale in dezvoltarea unor afaceri rentabile in agricultura si resurselor lor financiare la fel de reale, in locul imbogatitilor romani ai tranzitiei.

Dar peste toate, speram ca macar pe ici pe colo, vom mai vedea si traditionale ferme taranesti pe care oile turcane vor paste printre palcurile de meri si pruni “autohtoni”.

Pentru a afla mai multe detalii despre tendintele privind tranzactiile imobiliare din agricultura romaneasca, va rugam sa ne contactati.

infografic_fraudaimobiliara_mari_proprietari

01.08.2015     Florin Dumitrescu

Unde (poate) duce incapatanarea

unde duce incapatanareaOrasul asta se incapataneaza sa reziste! Are cea mai romantica gara din Romania, atat cat a mai ramas din ea. Se spune ca jumatate din scenele de despartire ale cinematografiei romane au fost filmate aici, Felix si Otlia, Ultima noapte de dragoste… toti s-au “dus” de aici, dar orasul asta se incapataneaza sa nu se “duca”.

Baile Heculane, caci despre acest loc vorbesc, s-au nascut probabil accidental acum mai bine de doua milenii atunci cand vreo calauza geta le povesteste soldatilor romani despre izvoarele fierbinti de la poalele muntilor calcarosi. Si apoi, de la romani printre diversi migratori, turci si austrieci, la “perla turismului balnear” romanesc. Ma rog, nu romanii monarhiei sau ai statului comunist, ci capitalistii imperiului  Austriei au edificat impunatoarele edificii care faceau odata faima acestei asezari. Noi, romanii le-am preluat, le-am “nationalizat” odata prin anii ’20 ai secolului trecut cand stabilimentul trece in proprietatea unor societati “anonime” detinute de protipendada politica a Romaniei interbelice, si le-am mai “nationalizat” odata in anii ’50 ai aceluiasi secol, transformand societatile “anonime” in intreprinderi  “de stat”.

Firava industrie turistica romana din anii monarhiei a mai spoit pe ici pe colo cate un hotel, a mai construit cate o vila in bunul gust al stilului brancovenesc, dar atat. Comunistii au venit cu visul turismului de masa. Pe cat de mari erau restaurantele in care oamenii muncii serveau dejunul, pe atat de “standard” erau sutele de camere din hotelurile imense cu 10 nivele.Orasul nu s-a  lasat “dus”, s-a transformat, s-a  “adaptat” vremurilor.

Apoi a venit “revolutia” si visul turismului de masa s-a spulberat. Multe vise s-au spulberat in anii de dupa, anii de tranzitie. Marile hoteluri “standard”, si deja folosesc prea des ghilimele astea, marile hoteluri comuniste s-au “dus”, dar nu si orasul. Orasul asta se incapataneaza sa reziste. Mici pensiuni, hoteluri kitch-oase edificate de directorasii epocii comuniste, rasar ca ciupercile dupa ploaia ce pare ca le-a spalat pe toate. Orasul nu se lasa “dus”de tranzitie, se “adapteaza” vremurilor. Citeste continuarea Unde (poate) duce incapatanarea

25.06.2015     Florin Dumitrescu

O carte groasa… si interesanta

Gata! In sfarsit am publicat on-line intreaga colectie de articole postate pe blogul  FraudaImobiliara.ro. Rezultat al unui efort colectiv, insumand un numar de 193 de articole scrise de-a lungul a mai bine de 5 ani de activitate de analiza a pietei imobiliare si de creativitate jurnalistica, cele 226 de pagini au fost publicate integral pentru prima data. Toti cei care doresc sa utilizeze aceasta resursa solida de informatii profesionale si atitudine civica in activitatea lor legata de tranzactiile imobile pot descarca colectia accesand aici.

13.05.2015     Florin Dumitrescu

Imobiliare in Romania – desen pentru intelesul tuturor

infografic_fraudaimobiliara.roSocietatea Dumitrescu & Asociatii, detinatoarea revistei on-line fraudaimobiliara.ro a solicitat echipei conduse de Andrei Deheleanu realizarea unui infografic despre piata imobiliara romaneasca si structura imobiliara a Romaniei in prima jumatare a anului 2015.
Rezultatele analizei realizate de Andrei Deheleanu sunt surprinzatoare. Romania nu este nici pe departe atat de urbanizata pe cat credeam iar diferentele intre preturile imobilelor se mentin ridicate intre marile orase.
Va invitam sa „parcurgeti” infograficul alaturat si speram sa intelegeti ca mai sunt inca multe de facut in #celedouaromanii.

Asteptam comentariile dumneavoastra!

21.03.2015     Ezariu Nicoleta

Despre noul agent imobiliar, sau doar despre o poveste de succes

Adrian ErimescuAdrian Erimescu este general manager şi partener Realmedia Network SA, companie care dezvoltă www.imobiliare.ro, principalul portal imobiliar din România. Administrează un buget de 2 milioane de euro şi are în subordine 50 de oameni. Experienţa sa în proiectul www.imobiliare.ro este una antreprenorială si este una caregoric redutabila. Am discutat cu Adrian Erimescu despre marketing imobiliar, despre dezvoltarea unei afaceri si in general despre lucruri de care oamenii ar trebui sa tina cont.

1.Ce inseamna marketing imobiliar? Ce  ar trebui adus in plus?

Inseamna sa pregatesti produsul pe care vrei sa-l vinzi (home staging, fotografii profi) si sa-l promovezi pe canalele potrivite (anunturi online, flyere in cartier, open house, social media, etc) si la pretul armonizat cu strategia proprietarului (care este balanta intre timpul de vanzare si pret – aici agentul imobiliar poate folosi instrumente ca Analiza Comparativa de Piata).

Marketingul imobiliar inseamna acelasi lucru de 100 de ani. Canalele de promovare si tehnologia se schimba. In urma cu 15 ani, cumparatorii cumparau ziarul sa gaseasca anunturi. Acum, marea majoritate a cumparatorilor cauta online. Sa faci fotografii profi e mult mai ieftin acum decat in urma cu 15 ani, etc.

2.Este antreprenoriatul experienta absoluta a unui lider? Este provocatoare aceasta experienta?

Sa produci impact intr-o industrie, sa o lasi intr-o forma mai buna decat ai gasit-o, sa schimbi putin in bine lumea, asta e experienta absoluta a unui lider. Antreprenoriatul e cea mai facila cale spre acest impact.

3.Credeti ca managerii stiu sa fie lideri?

Nu cred in generalizari. Stiu manageri care sunt urmati in foc de oameni, pentru ca vor sa ia partea la acea viziune, vor sa schimbe lumea. Si stiu manageri care sunt urmati de oameni pentru ca le este frica. Ambele tipuri de manageri pot fi foarte productivi in anumite etape de business. Uneori ai nevoie de focus pe viziune, uneori ai nevoie de focus pe executie. Citeste continuarea Despre noul agent imobiliar, sau doar despre o poveste de succes

23.01.2015     Florin Dumitrescu

La vremuri noi…nimic nou

Arunc o privire peste noutatile din piata imobiliara nationala si imi sare in ochi un interviu publicat (si promovat) pe Wall Street cu Eduard Uzunov, proprietarul agentiei imobiliare Regatta.

Acest domn, unul dintre veteranii pietei imobiliare spune si il citez “Piata este asemanatoare unei platforme de Monopoly, in care toti investitorii vor sa ajunga la cele mai bune locatii.”

Eu prefer sa nu scriu atunci cand imi lipseste originalitatea si imi permit sa ii dau acelasi sfat domnului Uzunov.Mentalitatea expusa este demna de un speculant capitalist de secol XIX, e arhaica si neproductiva.

In opinia mea piata imobiliara trebuie sa aduca plus valoare. Piata imobiliara de tip speculativ alimentata cu bani ieftini e cea care ne-a adus la criza din 2008-2009 si repetarea aceleiasi retete nu poate sa duca decat la acelasi rezultat. Locatiile bune se creaza, cartiere sau zone comerciale interesante vor atrage usor investitori daca sunt privite intr-un context mai larg ce tine cont in primul rand de necesitatile consumatorilor.

Cu regret spun ca nu ma asteptam ca anii acestia de criza economica si convulsii sociale sa fie risipiti fara ca marii jucatori ai pietei sa fi invatat ceva. Sper, chiar sper sa gresesc si opinia pe care o analizez sa fie singulara.Voi sa imi spuneti…

29.11.2014     Florin Dumitrescu

Dinu Patriciu sau despre banii care au aparut si au disparut

Deunazi am scris un post pe site-ul societatii mele, Dumitrescu & Asociatii. El are doar rolul de a argumenta infograma ce a fost creata pentru a oglindi cat mai limpede cresterea si decaderea averii lui Dinu Patriciu. Aceasta este prima infograma cu tema economica ce a aparut in media autohtona si reprezinta un nou proiect Dumitrescu & Asociatii.

Intrucat averea lui Dinu Patriciu a avut intotdeauna o legatura puternica cu zona de investitii imobiliare, am apreciat oportun sa postez si aici aceasta infograma.

Dinu Patriciu este unul dintre cei mai controversati romani. Antreprenor de succes si om politic foarte influent, Dinu Patriciu a sfarsit intr-o mare de controverse privind actiunile si averea sa.

Antreprenor de succes ce si-a dobandit averea prin privatizarea suspecta a uneia dintre cele mai mari rafinarii din lume – Petromidia Navodari, om politic cu vederi de dreapta despre care s-a dovedit ca a sponsorizat intens partidul social democrat aflat la guvernare, Dinu Patriciu ramane o figura de anvergura a capitalismului original romanesc contemporan ce nu va inceta sa starneasca curiozitati si controverse. Acesta isi va avea si peste generatii sustinatorii si criticii sai.

Analistul  Andrei Deheleanu a creat la comanda Dumitrescu & Asociatii prima infograma destinata averii celebrului om de afaceri. Ea se bazeaza pe analiza complexa si critica a surselor publice de informatii si reflecta cresterea si declinul afacerilor sale.

Va precizam totodata ca imaginea de mai jos este prima infograma cu tema economica ce a fost publicata in spatiul media romanesc.

 

dinu_patriciu_infograma_dumitrescuasc

16.11.2014     Florin Dumitrescu

Povestea cu drobul de aur

Povestea cu drobul de aurArticolele care circula in ultima vreme in presa romana, citarea unor surse straine destul de bine informate, etc. toate astea imi sugereaza a campanie de promovare. Si nu pot spune ca ma deranjeaza. Este vorba despre promovarea subtila dar intensa o unei intregi industrii – afacerile imobiliare.

Se vorbeste despre pretul scazut al terenurilor din Romania, despre potentialul de crestere al acestora, despre fertilitatea crescuta a acestor terenuri, etc.

Toate bune si frumoase. O relansare grandioasa a acestei afaceri in care activez de destula vreme, noi proiecte imobiliare de anvergura si mari investitii straine m-ar bucura si ar deschide noi oportunitati financiare pentru firma pe care o conduc.

Dar lucrurile nu sunt chiar atat de simple pe cat par la prima vedere. Niciodata nu au fost. Vreau sa precizez dintr-un inceput ca ma refer in aceasta analiza doar la terenurile agricole din mediul rural

In primul rand, am vazut multe preturi si formule privind valoarea terenurilor din Romania. In opinia mea, acestea sunt false, in intregime false. Preturile terenurilor variaza foarte mult de la un loc la altul iar criteriile care influenteaza acest pret sunt, si voi enumera doar cateva, gradul de comasare al acestora, fertilitatea si masurile de agromediu implementate asupra lor, infrastructura de transport si apropierea de centrele urbane debuseu, infrastructura agricola pentru depozitarea si procesarea produselor agricole, etc.

Apoi am citit despre potentialul de crestere al valorii terenurilor tranzactionate. Eu consider ca aici este vorba despre pura speculatie si nimic mai mult. Valoarea terenurilor achizitionate de catre noii investitori poate creste dar si scadea in functie de evolutia elementelor de care vorbeam mai sus, cum ar fi dezvoltarea infrastructurii sau a gradului de comasare al terenurilor.

Nu vreaun sa fiu inteles gresit. Cred in potentialul de crestere al acestei industrii imobiliare, cred in potentialul agriculturii romanesti si stiu ca pretul terenurilor agricole este unul foarte competitiv pe piata internationala. Vreau doar sa atrag atentia potentialilor investitori privind complexitatea acestui fenomen si sa indemn la o analiza profunda a oportunitatilor de investitii. In fond, cei doi mari factori ce influenteaza pretul si potentialul de crestere al acestui pret al terenurilor agricole sunt foarte greu de anticipat si cuantificat in Romania. Dezvoltarea infrastructurii depinde de decizia politica aproape exclusiv, intr-un mediu politic neprofesionist si aproape imprevizibil. Gradul de comasare al terenurilor depinde, dincolo de contexul legislativ foarte restrictiv instituit prin legea 17/2014, de actul de vointa a sute sau mii de mici proprietari funciari.

Cu riscul de a fi acuzat de parti-pris, va rog sa apelati la profesionisti.

19.07.2014     Florin Dumitrescu

Samsarul din satul de munte

SamsarulNu cumparam pamant! Pur si simplu faceam o cercetare de piata si ne aflam pe ulitele acelui sat uitat de lume pentru ca sa aflam preturile terenurilor in zona.

Trecem cu masina la relanti prin dreptul catorva babe ce nu intrau in categoria “surselor” demne de incredere si ne oprim in dreptul unei case in fata careia un barbat intre doua varste discuta degajat la mobil. Intrebam despre pretul terenurilor in sat si despre posibilitatea de a cumpara un teren ”asa ca la 4-5 hectare”. Suntem trimisi la nr.81. “Acolo e cineva care stie.Cu el trebuie sa vorbiti.Il sun acu’.”

O luam pe increngatura de strazi ce ne arata ca satul e o asezare sanatoasa pe valea Cernei si ajungem conform indicatiilor la casa cu nr.81. O poarta e cascata larg si o corcitura ce pare mai degraba curioasa ne intampina cu capul plecat. Intram in curte. Un barbat a carui singura imbracaminte e o pereche de chiloti largi si lungi pana la genunchi sta asezat pe o barna de lemn. In fata lui, pe un aragaz de tip turist fierbe probabil o cafea. “Frate-miu se ocupa. E inuntru’.”

In bucataria cu pricina dam de un barbat in aceeasi imbracaminte nu foarte simandicoasa, cu fata mai aproape de tuciuriu decat de un blond dac ce freaca de zor un laptop. In jur, prin incapere, de toate pentru casa taranului roman din anii 2000, o soba de teracota pentru gatit, un aragaz, ceva mobila second din Germania, o plasma plina de praf.

“Da, eu am facut pe samsarul aici. Adica am pus in legatura oamenii. Eu am terminat agroturism la Craiova si ma pricep.” Ii spunem putin despre nevoile noastre. “A, asa la 2-3 hectare gasim. Am eu vreo 90 de ari intr-o parte. Mai e nasul meu care are la 70 de ari si langa noi un profesor, el are mai mult. Strangem!” Insistam pe documentele doveditoare. “Sunt acte, adica de la mostenire sau de la cine o primit pamuntu’.”Apoi pretul.”A, eu am vandut si cu un milion aru’. Adica stiti 100 de metri patrati.” Intelegem ca asta face 100 de milioane hectarul, cam 2.500 de euro pentru un hectar de teren extravilan, intr-o zona de munte, departe de orice nod de infrastructura decenta, intr-o tara cu cea mai primitiva agricultura din Europa.

Da, cred ca un samsar local ce a terminat agroturimul la Craiova nu e chiar cea mai potrivita sursa pentru cercetarea noastra.Dar cel putin suntem linistiti pentru ca are cine sa se ocupe de posibilii investitori imobiliari in zona. Mai ales cei din Occident vor fi incantati. Exista un samsar care se pricepe si e pacat sa nu il cunoasca.

12.07.2014     Florin Dumitrescu

World through London’s eyes

Farmland values across the globe

The capital appreciation of farmland value is the main component of investment performance. This is tracked by our Global Farmland Index* launched in 2012 with values to 2010. Where data is available the Index now reports values to 2012.

Across the world farmland values continue to grow. Our Index shows an average global annualised growth since 2002 of 20%. This growth was fairly steady apart from a slight softening during 2009 and 2010 when there was a correction in the exceptional rates of growth in some of the mature markets, notably Ireland and Denmark. Capital values here have subsequently stabilised and are beginning to show positive growth.

Since 2011 capital growth across all markets has regained its previous momentum. Evidence, real and anecdotal, shows that this trend has continued into 2013 and we expect positive growth to continue in the short to medium term.

Key points from our Global Index:

• The highest growth rates were recorded in the emerging markets of Romania, Hungary, Poland, Zambia, Mozambique and Brazil. We expect this to continue.

Average farmland values in Romania grew by 40% per year – double the average annualised growth and was the fastest growth of any country since accession to the EU.

• Hungary and Brazil recorded annualised growth of around 25%.

• Polish farmland values recorded steady growth over the past 10 years, which has continued since the initial rise post accession into the EU in 2004.

• For the mature markets growth has remained healthy, from over 7% up to 20%, especially when compared with alternative property assets.

Africa

The farmland market in Africa is limited and immature but it is developing rapidly and we are regularly reviewing market data from this region.

Recent comparable evidence in Zambia, where several farms came to the market in 2012, suggests that capital growth can typically range between 20% and 60% per annum discounting value uplift related to infrastructure improvement.

This is highly variable and growth is specific to individual farms and locations and depends on the stage of infrastructure development, size, layout, water availability and operational performance. There is clearly demand for the premium product with proven operational capacity.

These include well established farms in the areas which have good external infrastructure, for example in the farm blocks of Mkushi.

Citeste continuarea World through London’s eyes

07.07.2014     Florin Dumitrescu

O plimbare de un ceas

Totul era pregatit, mai trebuia sa masuram pamantul. Am negociat cu toti membrii familiei, am discutat cu proprietarul, am mai discutat odata cu copiii proprietarului pentru “ei hotarasc”, am reluat discutia cu nepotii pentru ca “ei au scoala” si pana la urma am ajuns la un consens. Am dat arvuna si am redactat antecontractul. Ne-am asigurat ca nu exista arendasi sau vecini recalcitranti.Totul era pregatit pentru a  masura pamantul si a finaliza actele.

Topografii venisera de la 100 de km. Ne-am asigurat ca toate echipamentele functioneaza si ca exista semnal GPS. Batranul de 75 de ani si nelipsitul sau baston au urcat in vehiculul de teren.

–          Mergem de drumul asta cam la 15 minute, apoi in vale ne oprim la hotarul meu, e un nuc mare acolo unde am insemnat coltu’ la hotar. – ne indica proprietarul foarte sigur pe el.

Luam la rand toate hartoapele si ne umplem de praf hainele transpirate la cele 33 de grade ale amiezii de iulie. Soferul foarte priceput se opreste in valea anuntata in dreptul unui nuc pe jumatate ars, o imagine inconfundabila in peisajul dezolant.

–          Nu, nu-i aici!Pesemne ca nu am ajuns inca. Daca nu sa rup matele in mine de la gropile astea ajungem repede.

Drumul urmeaza o costisa inspre dreapta si ne indoim sub hurducaturile masinii ce pare sa se descleieze cu fiecare groapa luata in piept.La un moment dat drumul se opreste brusc la umbra unor tufisuri uriase de salcami.

–          Bag sama ca aici s-o rupt pamantu’. Io n-am fost p’aci din 85. Tre’ sa mer’em pe jos d’aici.

Coboram obositi deja si incepem a urca prin locul ce pare a fi fost candva un drum, acum doar o vale infundata de maracini incarcati cu spini. Si continuam cu falsa indarjire, in timp ce gandurile ca am facut o afacere proasta ma napadesc in plin.

Scapand de maracini, urmam batranul ce pare a avea o energie secreta in bastonul de care nu se desparte niciodata, spre un povarnis impasunat strajuit de artari tineri ce raspandesc o umbra subtire.

Si, iata dupa aproape un ceas de stalcit bocancii prin iarba deasa ajungem la un nuc pe jumatate ars, o imagine inconfundabila in peisajul dezolant.

–          Aici e! Aici e coltu’ la hotar racneste batranul. – sigur pe el.

–          E acelasi loc pe care l-am vazut acum o ora, e acelasi copac lovit de fulger, mosule. L-am ocolit doar peste deal. – raspunde usor enervat topograful

–          Nu, asta e hotarul meu! De aici incepeti sa masurati!– incheie fara drept de replica, batranul proptindu-se agale in bastonul de care nu se despartea niciodata.

30.04.2014     Florin Dumitrescu

Un caz particular…

Click-uind pe forumuri despre agricultura am gasit un articol poate lung, dar scris captivant, despre aventura achizitionarii de „pamant” pe aceste meleaguri. Vi-l recomand!

<< Nu voi incepe acest text cu o expunere de motive. Adica de ce eu, orasean de la etajul patru (ultimul nivel in blocul meu), cu ceva studii (trecute, prezente si poate si viitoare), vreo doi metri cubi de carte in apartament (si vreo 50.000 de volume virtuale pe calculator), in plina reconversie profesionala (de cand ma stiu, dar mai ales de vreo trei ani), vreau sa-mi iau pamant. Nu teren, Doamne fereste!, terenurile sunt foarte scumpe, 10-20 pana la 70 de euro metrul patrat. Plus ca sunt foarte mici, am vazut oferte cu terenuri de 500 mp pana la 2000 mp. Nu, eu vreau pamant, de George Cosbuc. Adica mult si ieftin. Daca se poate foarte mult si foarte ieftin. Macar un hectar, acolo. Sau doua-trei. Dar pot fi si cinci. Si-as da, cam asa, o mie de euro hectarul, maxim o mie juma.

Evident ca nu caut potcoave de la cai morti. Daca mergi la 25-35 km de oras, cam asta e pretul unui hectar de teren agricol la drum de piatra si curent. Mai incolo, in agricultura, terenul poate fi cumparat si cu 500 euro hectarul, numai ca ajungi acolo cu tractorul. N-am. Nici tractor, nici dorinta sa iau un pamant la care sa nu pot ajunge cu masina mea, un Focus II din 2006. In linii mari, cam asa suna planul: caut un teren bine aspectat de soare (o panta usoara sudica, sau sud-estica, sau la rigoare sud-vestica), negociez cu omul, mergem la notar, facem actele, si ma apuc de ceva gradinarit, ca plantatul pomilor de primavara asta s-a dus. Dar vine toamna, daca nu intra zilele in sac pana atunci.
Citeste continuarea Un caz particular…

29.03.2014     Florin Dumitrescu

Vesnicia n-are asigurare

Vesnicia n-are asigurareNici nu mai stiu cum am ajuns in satul asta uitat de lume de prin Apuseni. Nici nu are importanta pana la urma. Ma aflu aici pentru a achizitiona un lot-doua pentru un neamt. Ghidul meu vorbeste neintrerupt, vrute si nevrute. De mult nu il mai ascult. Ma concentrez pe lumina diafana si aerul rarefiat si rece care ma inconjoara. Frumoase locuri.

Am ajuns, imi spune. E casa asta din caramida netencuita, casa arsa. A ars vara trecuta impreuna cu celelalte doua din dreapta.

Tresar. Am ajuns in sfarsit la locuinta vanzatorului. Un caine latra spre socializare. In curte, un batran ciocane niste barne ce urmeaza probabil a fi folosite la constructie. Totul pare un primitiv santier de constructie. Barne, tigla, caramida, rasfirate prin intreaga curte, nu fac decat sa sporeasca farmecul acelui loc uitat de lume.

  Ce s-a intamplat? incerc eu sa fac conversatie. Cum a ars casa?

 Apai de la vecinu’. Vecinul din deal ardea la gradina paiele si n-o stins focu’ cand s-o dus in casa. Si de la paie s-o aprins un butoi de motorina mai mult gol, apoi s-o dus la butelie care o esplodat si asa, una dupa alta de la vecinu’ din deal la al de langa mine si apoi la casa mea. Si o ars totu’.

Regret tentativa mea de a face conversatie. Povestea batranului ma inunda prin simplitatea durei realitati.

– O venit tat satu’  cu apa, cu paturi. Pana sa vina pompierii aproape ca o fost gata. Apai cand m-am uitat in sus si am vazut ceru’ in loc de pod mi-o venit sa omor vreo cativa. Daca aveam un pistol…

Incerc sa schimb directia in care merge discutia si zic:

  Dar vad ca ati refacut casa. E aproape gata. Din vara si pana acum e foarte bine. Ati avut asigurare?

 Da, am avut. Da’ n-am primit bani ca s-o schimbat legea inainte. N-am primit nimic. Da’ m-or ajutat oamenii cu ce-or avut. Cu caramida, cu lemne, cu zile de claca. Si hainele de pe mine is de capatat. Si iaca ca acus ii gata.

Revista Ta de Educatie in Imobiliare si Constructii


Autor

Florin Dumitrescu Linked In

Eu sunt Florin Dumitrescu si cred ca am o mare doza de naivitate si idealism. Idealism si naivitate. Desi pare o prezentare tinuta la Asociatia Idealistilor Anonimi, de fapt nu e decat o justificare, poate neverosimila a crearii acestei reviste. Da. Am creat aceasta revista in speranta naiva de a indrepta lucrurile (care trebuie sa recunoastem, nu merg foarte bine) in afacerile imobiliare.

Cere sfatul nostru

    Autor