Potrivit art.1091(4) noul Cod Civil „Pana la dovada contrara, instrainarea cu titlu oneros catre un descendent ori un ascendent privilegiat sau catre sotul supravietuitor este prezumata a fi donatie daca instrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitatiei sau in schimbul intretinerii pe viata ori a unei rente viagere. Prezumtia opereaza numai in favoarea descendentilor, ascendentilor privilegiati si a sotului supravietuitor al defunctului, daca acestia nu au consimtit la instrainare”

In conformitate cu dispozitiile noului Cod Civil, intr-o cauza de mostenire

1. nu sunt supuse raportului:

a) donatiile pe care defunctul le-a facut cu scutire de raport. Scutirea poate fi facuta prin chiar actul de donatie sau printr-un act ulterior, intocmit in una dintre formele prevazute pentru liberalitati;
b) donatiile deghizate sub forma unor instrainari cu titlu oneros sau efectuate prin persoane interpuse, cu exceptia cazului in care se dovedeste ca cel care a lasat mostenirea a urmarit un alt scop decât scutirea de raport;
c) darurile obisnuite, donatiile remuneratorii si, in masura in care nu sunt excesive, sumele cheltuite pentru intretinerea sau, daca este cazul, pentru formarea profesionala a descendentilor, a parintilor sau a sotului si nici cheltuielile de nunta, in masura in care cel care lasa mostenirea nu a dispus altfel;
d) fructele culese, veniturile scadente pâna in ziua deschiderii mostenirii si echivalentul banesc al folosintei exercitate de donatar asupra bunului donat.

2. De asemenea, raportul nu este datorat nici in cazul in care bunul donat a pierit fara culpa donatarului. Cu toate acestea, daca bunul a fost reconstituit prin folosirea unei indemnizatii incasate ca urmare a pieirii sale, donatarul este tinut sa faca raportul bunului in masura in care indemnizatia a servit la reconstituirea acelui bun. In cazul in care indemnizatia nu a fost utilizata in acest scop, ea insasi este supusa raportului. Daca indemnizatia rezulta dintr-un contract de asigurare, aceasta se raporteaza numai in masura in care depaseste cuantumul total al primelor platite de donatar.

Dispozitiile sunt reglementate de art. 1091, 1146 si 1151 NCC.

Conditiile de fond ale actului juridic sunt stabilite de legea aleasa de parti sau, dupa caz, de autorul sau. Alegerea legii aplicabile actului trebuie sa fie expresa ori sa rezulte neindoielnic din cuprinsul acestuia sau din circumstante. Partile pot alege legea aplicabila totalitatii sau numai unei anumite parti a actului juridic. Intelegerea privind alegerea legii aplicabile poate fi modificata ulterior incheierii actului. Modificarea are efect efect retroactiv, fara sa poata totusi: 1)sa infirme validitatea formei acestuia, 2) sa aduca atingere drepturilor dobandite intre timp de terti.

In lipsa alegerii, se aplica legea statului cu care actul juridic prezinta legaturile cele mai stranse, iar daca aceasta lege nu poate fi identificata, se aplica legea locului unde actul juridic a fost incheiat.

Se considera ca exista legaturi cu legea statului in care debitorul prestatiei caracteristice sau, dupa caz, autorul actului are, la data incheierii actului, dupa caz, resedinta obisnuita, fondul de comert sau sediul social.

Compensatia reprezinta un mod de stingere a obligatiilor care consta in stingerea datoriilor reciproce  pana la concurenta celei mai mici dintre ele.( art.1616 C.Civil) Așadar, este vorba de stingerea unor datorii pe care o persoană (fizică sau juridică) le are fața de altă persoană ce are în același timp datorie față de prima persoană. Daca aceste datorii reciproce sunt egale ca valoare atunci se sting in totalitate; dacă însă una din datorii este mai mică se vor stinge până la valoarea acesteia.

Exista si cazuri speciale de compensație -de exemplu:  modul de stingere a obligațiilor fiscale reglementat de Codul de procedură fiscală.

Compensatia opereaza de plin drept de indata ce exista doua datorii certe, lichide si exigibile, si care au ca obiect o suma de bani sau o anumita cantitate de bunuri fungibile de aceeasi natura.

O parte poate cere lichidarea judiciara a unei datorii pentru a putea opune compensatia

–      Oricare dintre parti poate renunta, in mod expres sau tacit, la compensatie

Compensatia  nu are loc atunci cand :

– Creanta rezulta dintr-un act facut cu intentia de a pagubi

– Datoria are ca obiect restituirea bunului dat in depozit sau cu titlu de comodat

– Are ca obiect un bun insesizabil

Intinderea cotitatii disponibile difera in functie de clasa de mostenitori rezervatari care vine la succesiune.

a) atunci cand la mostenire vine numai clasa descendentilor, fara concursul sotului supravietuitor, cotitatea disponibila are urmatoarele valori:

– 1/2 din mostenire, cand exista un singur copil, iar daca acesta este predecedat, vin la mostenire urmasii acestuia;

– 1/4 din mostenire, in cazul in care vin sa succeada 3 sau mai multi copii sau urmasii acestora;

b) atunci cand la mostenire vine clasa ascendentilor privilegiati, in absenta sotului supravietuitor, intinderea cotitati disponibile este urmatoarea:

– 1/2 din mostenire, cand la aceasta vin in concurs cu tatal si mama defunctului;

– 3/4 din mostenire cand vine sa succeada fie numai tatal, fie numai mama defunctului;

c) in cazul in care vine la mostenire si sotul supravietuitor, alaturi de ceilalti mostenitori rezervatari ai defunctului, cotitatea disponibila se stabileste in procente inferioare aratate, deoarece ea se reduce cu valoarea rezervei succesorale a sotului supravietuitor care se calculeaza asupra cotitatii disponibile, asa incat sa nu se diminueze rezerva succesorala legal recunoscuta celorlalti mostenitori rezervatari;

d) in fine, atunci cand la mostenire vine numai sotul supravietuitor, cotitatea disponibila va reprezenta 1/2 din mostenire.

Nu se iau in calcul, la stabilirea cotitatii disponibile, bunurile asupra carora, potrivit legii, nu se poate dispune nici prin acte juridice intre vii si nici prin testament.

In lipsa de mostenitori rezervatari, ca si atunci cand acestia repudiaza mostenirea, cotitatea disponibila este egala cu valoarea intregii mosteniri.

Rezerva descendentilor variaza, potrivit art.841 Cod Civil, in functie de numarul acestora:

– daca de cujus a lasat un singur copil, rezerva acestuia este de 1/2 din mostenire;

– daca a lasat doi copii, rezerva lor (impreuna) este de 2/3, iar daca a lasat trei sau mai multi copii, rezerva lor colectiva este de 3/4 din mostenire.

Rezerva parintilor, fie din casatorie, din afara casatoriei sau din infiere, este 1/4, daca la mostenire vine un singur parinte, si de 1/2 daca vin doi parinti.

Rezerva sotului supravietuitor, conform art.2 din Legea 319/1944, este de 1/2-a parte din cota de succesiune la care este indreptatit ca mostenitor legal, adica:

– 1/8 din mostenire, cand sotul vine in concurs cu descedentii defunctului;

– 1/6 din mostenire, cand sotul vine in concurs atat cu parinti cat si cu frati ai defunctului (jumatate din 1/3);

– 1/4 din mostenire, in concurs numai cu parinti sau numai cu fratii defunctului (jumatate din 1/2);

– 3/8 din mostenire, in concurs cu mostenitori din clasa a III-a si a IV-a (ascendenti ordinari sau colaterali ordinari);

– 1/2 din mostenire, cand sotul vine singur, in lipsa oricaror mostenitori din cele patru clase.

Atunci cand partile convin ca una dintre ele sa ramana legata de propria declaratie de vointa, iar cealalta sa o poata accepta sau refuza, acea declaratie se considera o oferta irevocabila si produce efectele prevazute la Art. 1191.

Daca partile nu au convenit un termen pentru acceptare, acesta poate fi stabilit de instanta prin ordonanta presedintiala, cu citarea partilor.

Pactul de optiune trebuie sa contina toate elementele contractului pe care partile urmaresc sa il incheie, astfel incat acesta sa se poata incheia prin simpla acceptare a beneficiarului optiunii.

Contractul se incheie prin exercitarea optiunii in sensul acceptarii de catre beneficiar a declaratiei de vointa a celeilalte parti, in conditiile convenite prin pact.

Atat pactul de optiune, cat si declaratia de acceptare trebuie incheiate in forma prevazuta de lege pentru contractul pe care partile urmaresc sa il incheie.

In conformitate cu dispozitiile art. 1279 din noul Cod Civil promisiunea de a contracta trebuie sa contina toate acele clauze ale contractului promis, in lipsa carora partile nu ar putea executa promisiunea. In caz de neexecutare a promisiunii, beneficiarul are dreptul la daune-interese.

De asemenea, daca promitentul refuza sa incheie contractul promis, instanta, la cererea partii care si-a indeplinit propriile obligatii, poate sa pronunte o hotarare care sa tina loc de contract, atunci cand natura contractului o permite, iar cerintele legii pentru validitatea acestuia sunt indeplinite. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile in cazul promisiunii de a incheia un contract real, daca prin lege nu se prevede altfel.

Art. 557 Noul Cod civil prevede urmatoarele:

Dreptul de proprietate se poate dobandi, in conditiile legii, prin conventie, mostenire legala sau testamentara, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de buna credinta in cazul bunurilor mobile si al fructelor, prin ocupatiune, traditiune, precum si prin hotarare judecatoreasca, atunci cand ea este translativa de proprietate prin ea insasi.

In cazurile prevazute de lege, proprietatea se poate dobandi prin efectul unui act administrativ.

Prin lege se pot reglementa si alte moduri de dobandire a dreptului de proprietate.

Cu exceptia cazurilor anume prevazute de lege, in cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobandeste prin inscriere in cartea funciara, cu respectarea dispozitiilor prevazute la art. 888 Noul cod civil.

Dupa cum se observa, la modurile prevazute de vechiul Cod civil s-au mai adaugat in noul Cod civil hotararea judecatoreasca si actul administrativ (art.557 alin. 1 si alin. 2).

Noua reglementare prin art.555. Cod Civil, defineste acest drept prin continutul sau, adica prin atributele conferite de dreptul de proprietate: posesia, folosinta si dispozitia. Astfel, in noua reglementare, se consfinteste dreptul real al titularului de a poseda, de a folosi si de a dispune (jus posidendi, jus utendi, jus fruendi si jus abutendi) de bunul sau, proprietate privata, atribute ce pot fi exercitate in mod absolut, exclusiv si perpetuu, cu respectarea limitelor legale.

Procedura de expropriere este reglementata de lege si prin aceasta imobilele aflate in proprietate privata sunt trecute fortat, prin hotarare judecatoreasca, in proprietatea publica a statului, pentru cauza de utilitate publica, cu plata unei drepte si prealabile despagubiri.

Procedura exproprierii este pusa in aplicare numai in cazul in care partile (persoanele ce urmeaza sa devina expropriator si respectiv expropriat) nu convin asupra altei modalitati de trecere a imobilului in proprietate publica. Partile au deplina libertate sa convina ca transferul imobilului expropriabil in proprietate publica sa se realizeze printr-un alt mod, precum: vanzare, donatie, schimb etc. intr-o atare ipoteza, valabilitatea transferului dreptului de proprietate este conditionata de indeplinirea cerintelor de validitate pentru actul juridic respectiv, precum si a conditiilor de publicitate prevazute de lege pentru drepturile reale imobiliare.

Legea 193 din 2000 care reglementeaza aceasta chestiune precizeaza ca o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.

Publicitatea imobiliara reprezinta totalitatea mijloacelor juridice prin care se aduce la cunostiinta tertilor situatia de drept si de fapt a unui imobil.

De-a lungul timpului, in tara noastra au functionat mai multe tipuri de sisteme de publicitate imobiliara care aveau la baza atat registrele de inscriptiune cat si cartile funciare.

In prezent activitatea de cadastru si publicitate imobiliara se afla in gestiunea Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara care se afla in subordinea  Ministerului Administratiei si Internelor si se realizeaza de catre birourile teritoriale de cadastru si publicitate imobiliara sub controlul Directiei de publicitate imobiliara anume infiintata in acest scop.

Dolul consta in inducerea in eroare a unei persoane prin folosirea unor mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina sa incheie un act juridic. Este o eroare provocata iar nu spontana, ca eroarea propriu-zisa.

Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act juridic civil. Art.953 din vechiul Cod Civil prevedea ca „Consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare”, iar articolul 954 detalia:  „Eroarea nu produce nulitate decat atunci cand cade asupra substantei obiectului conventiei. Eroarea nu produce nulitate cand cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afara numai cand consideratia persoanei este cauza principala pentru care s-a facut conventia.”